Decizia nr. 314/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 și art. 58 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Aurelia Sâmbouan în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010 al Judecătoriei Târnăveni și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 499D/2011. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea civilă din 31 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010, Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 și art. 58 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Aurelia Sâmbouan într-o cauză având ca obiect "contestare paternitate și stabilire paternitate".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 349/2001

s-a constatat că prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care acest text nu recunoaște decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității. Pentru aceleași considerente reținute în această decizie, apreciază că sunt neconstituționale și prevederile art. 53 alin. 2, art. 54 și art. 58 din Codul familiei, prin care se interzice admiterea unei acțiuni în constatarea stării civile a copilului din căsătorie, reglementări care "prejudiciază grav drepturile unui copil din căsătorie comparativ cu unul din afara căsătoriei, care își poate stabili filiația normală și reală față de părintele firesc, și nu față de cel «obligatoriu», și anume, soțul mamei."

Autorul excepției consideră că textele legale criticate contravin și normei constituționale consacrate prin art. 20, raportat la dispozițiile art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind totodată în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Kroon și alții contra Olandei, din 1994, a decis că interdicția instituită de legea națională femeii căsătorite de a tăgădui paternitatea soțului este contrară art. 8 din Convenție, care reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie.

În final, arată că textele legale criticate sunt în contradicție și cu prevederile

art. 2 și următoarele din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, iar toate măsurile luate privind copiii trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Judecătoria Târnăveni consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, dat fiind că nu se poate reține existența unei egalități între soțul mamei și ceilalți bărbați, instituirea acestei prezumții având incontestabile rațiuni în ideea de protecție a ordini publice și a bunelor moravuri.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 și art. 58 din Codul familiei, care au următorul conținut:

- Art. 53 alin. 2:"Copilul născut după desfacerea, declararea nulității sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soț al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei și nașterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.";

- Art. 54: "Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.

Acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil; ea poate fi continuată de moștenitori.

Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale.

Mama sau copilul introduce acțiunea împotriva soțului mamei; dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.

Dacă titularul acțiunii este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornită de tutore.

Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăși acțiunea.";

- Art. 55: "Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Pentru soțul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului.

Dacă acțiunea nu a fost introdusă în timpul minorității copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.

Reclamantul poate fi repus în termen, în condițiile legii.";

- Art. 58: "Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

Dacă recunoașterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada paternității este în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 26 alin. (2) referitor la viața intimă, familială și privată și art. 49 alin. (1) referitor la protecția copiilor și a tinerilor.

Curtea constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 4/1953

privind Codul familiei a fost abrogată prin

art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, iar soluția legislativă criticată a fost parțial preluată în cuprinsul noului act normativ, în capitolul II intitulat "Filiația".

Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, aplicabile în litigiul dedus judecății, pot fi examinate potrivit principiului tempus regit actum, Curtea urmează să examineze constituționalitatea prevederilor din Codul familiei cu care a fost sesizată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a statuat că prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității.

Ca urmare a pronunțării acestei decizii, textul de lege constatat neconstituțional a fost modificat de legiuitor în sensul că acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de oricare dintre soți, precum și de către copil, ea putând fi continuată de moștenitori.

Această reglementare se regăsește și în cuprinsul

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, în cuprinsul art. 429 potrivit căruia "Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii."

Prin aceeași decizie mai sus menționată, Curtea a statuat și că prevederile art. 53 din Codul familiei sunt constituționale. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a decis în mod constant că principiul egalității implică un tratament juridic egal pentru toți cetățenii aflați în situații egale. Curtea a reținut că "nu s-ar putea susține existența unei egalități între soțul mamei și ceilalți bărbați, din punctul de vedere care aici interesează, iar instituirea prezumției de paternitate în favoarea primului nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție ". Totodată, Curtea a constatat că instituirea acestei prezumții are puternice și incontestabile rațiuni în ideea de protecție a ordinii publice și a bunelor moravuri, ceea ce face ca prevederile art. 53 din Codul familiei să nu contravină dispozițiilor referitoare la viața intimă, familială și privată, a celor privind familia sau a celor referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Totodată, prin

Decizia nr. 1.554 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, Curtea a reținut că stabilirea filiației față de tată diferă în cazul copilului din căsătorie față de cazul copilului din afara căsătoriei. Astfel, paternitatea din căsătorie se stabilește prin aplicarea prezumției de paternitate, reglementată în art. 53 din Codul familiei, potrivit căruia "copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei", în timp ce paternitatea din afara căsătoriei se poate stabili fie prin recunoașterea voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acțiune în justiție pentru stabilirea paternității.

Prevederile art. 58 din Codul familiei se referă la recunoașterea paternității copilului din afara căsătoriei, care poate fi contestată de orice persoană interesată.

Recunoașterea de paternitate este atât o mărturisire, prin care un bărbat declară că un copil este al său, cât și un act juridic, care creează legătura de filiație dintre tată și copil, act juridic ce poate fi contestat atunci când nu corespunde adevărului. Legiuitorul a conferit calitate procesuală activă tuturor persoanelor care dovedesc un interes patrimonial sau nepatrimonial, tocmai pentru a apăra interesul minorului de a avea o stare civilă conformă cu realitatea.

Ca atare, din acest punct de vedere, Curtea a constatat că nu există nicio discriminare între copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei, deoarece, astfel cum este reglementată, în mod specific, tăgada de paternitate, care are ca obiect răsturnarea prezumției de paternitate, este necesară și reglementarea contestării recunoașterii paternității din afara căsătoriei, în ambele cazuri urmărindu-se stabilirea paternității conforme cu realitatea, fără nicio discriminare între copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei.

În acest context, Curtea a constatat, în jurisprudența sa constantă, că legiuitorul trebuie să aibă în vedere interesul exclusiv al copilului, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, potrivit cărora, "în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 și art. 58 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Aurelia Sâmbouan în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010 al Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.