Decizia nr. 430/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2, art. II și

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Jurgen Knobel în Dosarul nr. 5.435/102/2010 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.314D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.325D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazăr și Biroul Notarial Public "Platon Corina și Munteanu Ovidiu" în Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.314D/2011 și nr. 1.325D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.325D/2011 la Dosarul nr. 1.314D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.435/102/2010, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2, art. II și

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Jurgen Knobel într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o diferență de impozit auto, aferent anului 2010.

Prin Încheierea din 19 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazăr și Biroul Notarial Public "Platon Corina și Munteanu Ovidiu" într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile ordonanței de urgență contravin prevederilor art. 115 alin. (4), (5) și (7) și art. 139 alin. (2) din Constituție, deoarece nu a fost aprobată prin lege de către Parlament. De asemenea, susțin că în cuprinsul ordonanței de urgență nu este justificată situația extraordinară ce a determinat adoptarea acesteia, ceea ce contravine prevederilor constituționale invocate. Totodată, se susține că dispozițiile ordonanței de urgență încalcă dreptul de proprietate privată, principiul egalității în drepturi și afectează în mod grav nivelul de trai, deoarece "impune sarcini mai mari pe cei care au mai multe proprietăți". Ordonanța de urgență contravine prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m) și art. 115 alin. (1) și (4) deoarece reglementează în domeniul legii organice. În final, susțin că dispozițiile criticate contravin prevederilor Codului fiscal și principiilor de drept fiscal.

Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. III din ordonanța de urgență sunt neconstituționale, în condițiile în care prin aplicarea acesteia se produce o modificare a regulilor fiscale în mijlocul anului fiscal, prin introducerea unor noi obligații fiscale, ceea ce exclude ideea de stabilitate a raporturilor juridice fiscale. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 139 alin. (1), deoarece ordonanța de urgență a fost emisă în domeniul impozitelor și taxelor, adică într-un domeniu în care se precizează expres "legea" ca instrument de legiferare.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m) și ale art. 78, apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010. Ordonanța de urgență a fost aprobată prin

Legea nr. 88/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 56 alin. (2) referitoare la justa așezare a sarcinilor fiscale, art. 73 alin. (3) lit. m) referitoare la regimul juridic general al proprietății și al moștenirii, art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii, art. 115 alin. (1), (4), (5) și (7) referitoare la delegarea legislativă și art. 139 referitoare la impozite, taxe și alte contribuții. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 din Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit normei constituționale a art. 115 alin. (1), interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple, și nu ordonanțele de urgență. De altfel, prin

Decizia nr. 619 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea a arătat că Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituție, în condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicția Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanțele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, nu și la ordonanțele de urgență.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" (

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai arătat, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situației extraordinare, Curtea a statuat, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005 , că "invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenței situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituționalitate - situația extraordinară -, a cărui respectare este prin definiție supusă controlului Curții, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil".

Raportat la cauza de față, Curtea observă că Guvernul a motivat urgența ca fiind determinată de:

- nivelul veniturilor bugetare, care a fost profund afectat de criza economică și financiară;

- necesitatea realizării unui echilibru între nivelul veniturilor și al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice;

- necesitatea implementării unor măsuri de lărgire a bazei de impozitare, precum și de majorare a unor impozite în domeniul impozitelor și taxelor locale;

- necesitatea îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele internaționale, absolut necesare pentru asigurarea finanțării cheltuielilor publice și a menținerii încrederii investitorilor în climatul socioeconomic românesc.

Având în vedere jurisprudența sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție, precum și motivele invocate de Guvern, Curtea reține că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului. Pentru aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată îndeplinește exigențele urgenței prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituție .

În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate referitoare la dreptul de proprietate privată, principiul egalității în drepturi și afectarea în mod grav a nivelului de trai, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reținute.

Astfel, regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective.

Întrucât stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, precum și a condițiilor de impozitare intră în competența exclusivă a legiuitorului, adoptând reglementarea criticată, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acționat în limitele acestei competențe, neputându-se reține că astfel ar fi contravenit principiului așezării juste a sarcinilor fiscale.

În continuare, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile legale ale Codului fiscal și cele ale ordonanțelor de urgență criticate. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile ordonanței de urgență criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (4), (5) și (7) și art. 139 alin. (2) din Constituție, deoarece nu a fost aprobată prin lege de către Parlament, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

a fost aprobată prin

Legea nr. 88/2011 .

În ceea ce privește prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitoare la regimul juridic general al proprietății și al moștenirii și ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Jurgen Knobel în Dosarul nr. 5.435/102/2010 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazăr și Biroul Notarial Public "Platon Corina și Munteanu Ovidiu" în Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.