Decizia nr. 513/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr. 261/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.236D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției și păstrarea jurisprudenței în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 261/302/2011, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția a fost ridicată de Gheorghe Piperea într-o cauză aflată pe rolul judecătoriei, ce are ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții aplicate în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține următoarele:
1. Referitor la încălcarea prin textele de lege criticate a prevederilor art. 21 din Constituție, autorul arată că scopul textului constituțional este de a garanta tuturor cetățenilor dreptul de a se putea adresa justiției în mod liber, fără vreun impediment legal sau de altă natură. Or, stabilirea judecătoriei "în raza căreia s-a produs fapta sancționată contravențional" ca instanță competentă să soluționeze plângerile formulate împotriva proceselor-verbale vizând sancțiuni contravenționale "se abate de la principiul accesului liber la justiție, creând un obstacol considerabil cetățenilor care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta".
Dispozițiile legale criticate nu respectă principiul legislației contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea alegerii competenței de către persoana contestatoare între domiciliul/sediul acesteia și sediul instituției intimate. Procesul-verbal de stabilire a unei fapte contravenționale este un act administrativ întocmit de un agent al unei instituții administrative, în exercițiul funcțiunii, astfel că plângerea formulată împotriva acestuia are un caracter juridic contencios, putând fi încadrată la jurisdicțiile contencios-administrative. În consecință, sunt aplicabile în cauză dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care dau posibilitatea petentului să opteze între instanța de la domiciliul/sediul acestuia și cea de la sediul pârâtului (instituția intimată). În același timp, dispozițiile
stabilesc competența de soluționare a cererilor formulate împotriva actelor administrative în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor(pentru actele administrative locale) sau ale curților de apel (pentru actele administrative centrale), excluzând competența judecătoriilor în privința soluționării cererilor formulate împotriva actelor administrative.
Dispozițiile legale ce fac obiectul excepției încalcă atât prevederile art. 12 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, cât și pe cele ale art. 8 din Codul de procedură civilă, care permit reclamantului să formuleze o cerere împotriva statului și autorităților publice la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde domiciliază reclamantul. Totodată, acestea derogă de la principiile legislației constituționale și ale legislației contenciosului-administrativ, limitând accesul la justiție, impunând contravenientului costuri financiare considerabile și pierderea unui interval de timp.
2. Cu privire la încălcarea principiului egalității în drepturi, autorul arată că textele de lege criticate introduc în mod nejustificat o discriminare în privința accesului cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, limitând competența pentru un litigiu cu caracter contencios-administrativ la o singură instanță, și aceea diferită de domiciliul/sediul petentului.
Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că implementarea unor dispoziții de procedură, respectiv stabilirea unei competențe teritoriale prin norme legale speciale, nu aduce atingere accesului liber la justiție și nici egalității în drepturi, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având ca scop doar tergiversarea soluționării cauzei.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, făcând referire la punctul de vedere reținut în
deciziile Curții Constituționale nr. 94 din 4 februarie 2010 , nr. 347 din 25 martie 2010 și nr. 1.029 din 9 iulie 2009.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificat prin
art. I pct. 57 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au următorul cuprins:
-
Articolul 32
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.";
-
Articolul 118
alin. (1) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
: "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta."
Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, în raport cu aceleași texte din Legea fundamentală și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 20 07, și
Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008.
Curtea a statuat că
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale. De altfel, Curtea constată că, potrivit
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii poate fi atacată cu recurs la secția contencios administrativ a tribunalului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Totodată, Curtea a statuat că
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care se constată încălcări ale dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere.
Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Cât privește criticile privind existența unei contradicții între dispozițiile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cu normele care reglementează contenciosul administrativ, respectiv procedura civilă, Curtea reține că acestea excedează controlului de constituționalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr. 261/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.