Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1120/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

prezumat în vigoare

Data actului
23 septembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 747 din 9 noiembrie 2010
Citat de
4 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.584 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Costanda și Costică Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde avocatul Mihai Ene, pentru partea Piraeus Bank România - S.A. din București, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind autorii excepției de neconstituționalitate și cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepției de neconstituționalitate, prin avocat Traian Briciu, cu împuternicire avocațială anexată, prin care solicită Curții să ia act de renunțarea la invocarea și susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât raporturile litigioase dintre părți s-au stins pe cale amiabilă.

Având cuvântul, apărătorul Piraeus Bank România - S.A. din București solicită să se ia act de renunțarea la excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunța la soluționarea excepției de neconstituționalitate, odată ce aceasta a fost invocată, și pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, deoarece aceasta vizează probleme de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 237/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Costanda și Costică Costanda în cauza civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege sunt neconstituționale în măsura în care prevăd că numai garanțiile reale sau personale care sunt aferente unor contracte de credit, în care instituțiile de credit au poziția de creditor, au calitatea de titluri executorii și exclud din această sferă celelalte contracte de garanție reală sau personală încheiate tot de o instituție de credit, dar în calitate de debitor. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate contravin principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece nu asigură o protecție egală persoanelor fizice sau juridice aflate în situații juridice identice. Interpretarea dată de către Banca Națională a României dispozițiilor de lege criticate aduce o gravă atingere principiilor constituționale, deoarece calitatea de titlu executoriu, cu toate avantajele procesuale pe care le implică aplicarea dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă, ar fi recunoscută nu în raport cu natura titlului, ci exclusiv în raport cu poziția pe care ar urma să o dețină - în cadrul raportului obligațional - instituția de credit. Prin urmare, este neconstituțională prevederea potrivit căreia calitatea de titlu executoriu a unui act trebuie să profite numai instituției de credit, singurul înțeles constituțional fiind acela că garanțiile reale sau personale în care sunt implicate instituții de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii indiferent de poziția de creditor sau debitor pe care o are instituția de credit în raportul obligațional și indiferent de caracterul accesoriu al acestor garanții față de un contract de credit.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având următorul conținut:

"Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că sunt încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la cererea autorilor excepției de renunțare la soluționarea acesteia, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunțare, întrucât excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea ei. Totodată, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]".

II. Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorul acesteia solicită Curții Constituționale să declare ca fiind neconstituțională o anumită interpretare dată textului de lege criticat de către una dintre părțile adverse din litigiu, și anume de către Banca Națională a României. Așadar, neconstituționalitatea textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de interpretare și de aplicare a prevederilor legale în cauză. Astfel, potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, singurul înțeles constituțional al textului de lege criticat este - contrar interpretării date de Banca Națională a României - acela că garanțiile reale sau personale în care sunt implicate instituții de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii indiferent de poziția de creditor sau debitor pe care o are instituția de credit în raportul obligațional.

Or, exercitarea controlului asupra activității de interpretare și aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, astfel cum a fost formulată de către autorii acesteia, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Costanda și Costică Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.