Decizia nr. 1309/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Băiuț Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecătoriei Hațeg.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 781/240/2009, Judecătoria Hațeg a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Băiuț Niculescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. h), precum și art. 6 paragraful 1 și art. 11 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, deoarece sunt în contradicție cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracțiuni silvice.

Judecătoria Hațeg lasă soluția la aprecierea Curții Constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conținut: "Art. 120. - Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.001 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, și

Deciziei nr. 312 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Codul silvic, statuând că articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susținerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin conținutul lor concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, ține de domeniul dreptului substanțial, legiuitorul având în vedere situația în care gradul de pericol social concret al unei fapte penale este mai mic față de pericolul social generic al infracțiunii tip incriminată de legiuitor.

Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infracțiunilor silvice în funcție de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de persoana și conduita făptuitorului, precum și de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituțional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susține că prin

art. 120 din Legea nr. 46/2008

se încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul, ca unica autoritate legislativă a țării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier național, tocmai pentru a recunoaște, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.

Cât privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.

De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispozițiile legale criticate nu conțin norme de procedură, ci de drept substanțial, iar, pe de altă parte, și în cazul infracțiunilor silvice accesul la justiție este asigurat prin respectarea tuturor regulilor și garanțiilor procedurale referitoare la un proces echitabil.

De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din Constituție, deoarece, în absența afectării în vreun fel a drepturilor sau a libertăților fundamentale, nu poate fi primită critica potrivit căreia acestea din urmă suferă vreo restrângere.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Băiuț Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecătoriei Hațeg.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.