Decizia nr. 1307/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță, excepție ridicată de Cristian Constantin Ignia în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, precum și de Marius Mihai și Societatea Comercială "Marius Business Center" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.205/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției Marius Mihai și Societatea Comercială "Marius Business Center" -S.R.L. din Timișoara, avocatul Aurelian Hahui, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-șef referă asupra cauzei și arată că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 656D/2010 și nr. 664D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul prezent este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 664D/2010 la Dosarul nr. 656D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției. Acesta, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, lasă la aprecierea acesteia soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță.

Excepția a fost ridicată de Cristian Constantin Ignia într-o cauză penală.

Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.205/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Marius Mihai și partea responsabilă civilmente Societatea Comercială "Marius Business Center" - S.R.L. din Timișoara și însușită de inculpații Traian Nistor, Adrian Moise și Marian Toma într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. l) și art. 115 alin. (4) și (6), deoarece au fost adoptate invocându-se numai urgența reglementării, fără să fie îndeplinită condiția existenței unei situații extraordinare, într-un domeniu privind instituțiile fundamentale ale statului, cum este autoritatea judecătorească. Astfel se instituie un organism paralel cu Ministerul Public, instituție constituțională ce trebuie să funcționeze unitar și coerent, pe principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic. De asemenea, autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin și jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 235/2005 .

Instanțele de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006 . De asemenea, obiect al excepției îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, și dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . În realitate, este vorba de dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , așa cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

și

Legea nr. 54/2006 , dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) și alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. [...]

(3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.";

- Art. 4 alin. (1): "Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor de lege criticate pentru motive similare s-a pronunțat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 377 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008,

Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, și

Decizia nr. 831 din 22 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 30 iulie 2010, respingând, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care o fundamentează își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Cristian Constantin Ignia în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, precum și de Marius Mihai și Societatea Comercială "Marius Business Center" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.205/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.