Acordul din 2 martie 2010

Definiții

În sensul prezentului acord:

Termenul investitor al unei părți contractante se referă, în legătură cu fiecare parte contractantă, la următorii subiecți care efectuează investiții pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legislația națională a celei din urmă:

a) persoane fizice care, în conformitate cu legislația națională a acelei părți contractante, sunt considerate a fi cetățeni ai statului său;

b) persoane juridice, incluzând societăți comerciale, corporații, asociații de afaceri și alte organizații, care sunt constituite sau altfel organizate, în mod corespunzător, în conformitate cu legislația națională a acelei părți contractante și care își au sediul, precum și activitățile economice efective pe teritoriul aceleiași părți contractante.

Termenul investiție va însemna orice fel de active investite de către investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legislația națională a acesteia din urmă, și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale, cum ar fi ipoteci, drepturi de retenție, gajuri;

b) acțiuni, părți sociale sau orice alt fel de participare la societăți comerciale;

c) drepturi de creanță sau orice alte drepturi privind prestații care au o valoare economică;

d) drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt drepturi de autor, brevete, desene sau modele industriale, mărci de comerț ori de serviciu, nume comerciale, precum și know-how și fond comercial, și alte drepturi recunoscute de legislația națională a părților contractante;

e) concesiuni de drept public, inclusiv concesiuni privind prospectarea, extracția sau exploatarea resurselor naturale, precum și alte drepturi acordate prin lege, prin contract ori prin hotărârea autorităților, în conformitate cu legislația națională a părților contractante.

Nicio modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

Termenul venituri înseamnă sumele produse de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, redevențe, onorarii de management și asistență tehnică sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plătit venitul.

Termenul teritoriul unei părți contractante înseamnă:

- în ceea ce privește România, teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane în concordanță cu propria sa legislație și dreptul internațional;

- în ceea ce privește Republica Kazahstan, teritoriul Republicii Kazahstan, în limitele frontierelor terestre, maritime și aeriene, incluzând teritoriul, apele, canalele interne și spațiul aerian de deasupra acestora asupra cărora Republica Kazahstan își exercită suveranitatea și jurisdicția, în concordanță cu propria sa legislație și dreptul internațional.

Promovare și admitere

Fiecare parte contractantă va promova, pe cât posibil, pe teritoriul său, investițiile efectuate de către investitorii celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții în conformitate cu legislația sa națională.

Dacă o parte contractantă a admis o investiție efectuată pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părți contractante, ea va acorda, în conformitate cu legislația sa națională, autorizațiile necesare în legătură cu acea investiție, inclusiv autorizațiile pentru angajarea de personal străin, cum ar fi personalul de conducere și tehnic, indiferent de cetățenie.

Protejare și tratament

Fără a aduce prejudicii măsurilor adoptate de Uniunea Europeană, fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul său investițiile efectuate, în conformitate cu legislația sa națională, de către investitorii celeilalte părți contractante și nu va afecta prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreținerea, folosința, posesia, extinderea, vânzarea sau lichidarea acestor investiții. În special, fiecare parte contractantă sau autoritățile competente ale statului său vor emite autorizațiile necesare menționate la art. 2 alin. (2).

Fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil pe teritoriul său investițiilor efectuate de investitorii celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul său de investitorii proprii sau decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul său de către investitorii oricărui stat terț, dacă acest din urmă tratament este mai favorabil.

Prevederile prezentului acord referitoare la tratamentul nediscriminatoriu, tratamentul național și tratamentul națiunii celei mai favorizate nu se vor aplica avantajelor prezente sau viitoare acordate de oricare parte contractantă, în virtutea apartenenței la ori asocierii cu o uniune vamală, economică sau monetară, o piață comună ori zonă de comerț liber, investitorilor proprii, investitorilor statelor membre ale unei astfel de uniuni, piețe comune sau zone de comerț liber ori ai oricărui stat terț. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care oricare parte contractantă îl acordă investitorilor unui stat terț în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe bază de reciprocitate, referitoare la impozitare.

Nicio prevedere din prezentul acord nu va fi interpretată astfel încât:

a) să împiedice oricare parte contractantă să adopte măsurile și acțiunile pe care le consideră necesare pentru protejarea intereselor esențiale de securitate;

b) să împiedice oricare parte contractantă să adopte măsurile pe care le consideră necesare pentru menținerea ordinii publice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie o formă de discriminare injustă sau arbitrară ori o restricție ascunsă a investiției;

c) să limiteze o parte contractantă în aplicarea măsurilor pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin în virtutea Cartei Națiunilor Unite cu privire la menținerea și reinstaurarea păcii și securității internaționale;

d) să solicite unei părți contractante să furnizeze sau să permită accesul la orice informație a cărei dezvăluire este contrară legislației naționale privind informațiile clasificate.

Transferul liber

Fără a aduce prejudicii măsurilor adoptate de Uniunea Europeană, fiecare parte contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat investiții de către investitorii celeilalte părți contractante va garanta acelor investitori transferul liber al plăților aferente acestor investiții, după îndeplinirea tuturor obligațiilor fiscale, în special, dar nu exclusiv, al:

a) capitalului și fondurilor suplimentare necesare pentru întreținerea și extinderea investiției;

b) veniturilor;

c) sumelor aferente împrumuturilor contractate sau altor obligații contractuale asumate pentru investiție;

d) sumelor rezultate din vânzarea, înstrăinarea sau lichidarea totală ori parțială a unei investiții;

e) oricărei despăgubiri datorate unui investitor în virtutea art. 5;

f) câștigurilor sau altor recompense acordate personalului angajat în străinătate, aferente investițiilor.

Transferurile se vor efectua fără restricții sau întârziere, în valută liber convertibilă, cu condiția ca toate obligațiile legale ce deriva din acestea să fie îndeplinite.

Fără a încălca prevederile alin. (1), oricare parte contractantă poate, în circumstanțe economice și financiare excepționale, inclusiv în situația unor dificultați serioase legate de balanța de plați, să impună restricții de schimb valutar în conformitate cu legislația sa națională și potrivit Statutului Fondului Monetar Internațional.

Dacă nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua, în conformitate cu legislația naționala în vigoare a părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția, la cursul de schimb aplicabil la data transferului.

Fără a încălca prevederile alin. (1) și (2), o parte contractantă poate împiedica un transfer prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie și de bună-credință a legilor naționale ale statului său referitoare la:

a) bancrută, insolvență sau protejarea drepturilor creditorilor;

b) emisiunea, comercializarea sau tranzacționarea titlurilor de valoare;

c) infracțiuni penale;

d) rapoarte privind transferul valutei sau al altor instrumente monetare;

e) executarea hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor adjudecatorii.

Expropriere

Niciuna dintre părțile contractante nu va lua, direct sau indirect, măsuri de expropriere, naționalizare ori alte măsuri având aceeași natură sau același efect (denumite în continuare expropriere) împotriva investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante, decât dacă măsurile sunt luate în interes public, pe o bază nediscriminatorie și în conformitate cu procedura prevăzută în legislația naționala a acelei parți contractante, însoțite de prevederi pentru plata unei despăgubiri prompte, efective și adecvate.

Despăgubirea va fi adecvată și efectivă și va corespunde valorii reale de piața pe care o are investiția la momentul exproprierii sau la momentul la care aceasta a devenit public cunoscută, oricare survine primul. Despăgubirea se va stabili în valută liber convertibilă și se va plăti fără restricție și întârziere. Din momentul exproprierii și până în momentul plații, cuantumul despăgubirii va include dobânda cumulată calculată la rata comercială de referință a părții contractante pe teritoriul căreia au fost efectuate investițiile. Suma va fi stabilită în conformitate cu standardele generale de estimare.

Un investitor al unei părți contractante care pretinde a fi afectat de expropriere de către cealaltă parte contractantă va avea dreptul, în conformitate cu legislația părții contractante care expropriază, la o analiză a cazului său, inclusiv evaluarea investiției sale și plata despăgubirii, în conformitate cu prevederile prezentului articol, de către o autoritate judiciară sau altă autoritate independentă a celei din urmă părți contractante.

Alte obligații

Dacă legislația națională a oricărei părți contractante îndreptățește investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord, respectiva legislație va prevala asupra acestui acord, în măsura în care este mai favorabilă.

Fiecare parte contractantă va respecta orice altă obligație pe care și-a asumat-o în legătură cu investițiile efectuate pe teritoriul statului său de către investitorii celeilalte părți contractante.

Soluționarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

Orice diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, referitor la aplicarea prezentului acord, va fi soluționat, pe cât posibil, prin consultări și negocieri.

Dacă aceste consultări nu conduc la o soluție în termen de 6 luni de la data cererii de soluționare, oricare dintre părțile aflate în diferend poate opta pentru supunerea diferendului spre soluționare la:

a) instanța judecătorească competentă a statului părții contractante pe teritoriul căruia s-a efectuat investiția;

b) Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Referitoare la Investiții (ICSID), înființat ca urmare a Convenției pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiții între state și naționali ai altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, atunci când ambele părți contractante sunt membre ale acestei convenții; sau

c) un tribunal arbitral ad-hoc care, dacă nu s-a convenit altfel între părțile la diferend, va fi constituit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

Fiecare parte contractantă consimte în mod necondiționat sa supună diferendul spre soluționare arbitrajului internațional, în conformitate cu prevederile prezentului articol.

Partea contractantă care este parte la diferend nu va invoca niciodată, pe durata procedurilor de soluționare a diferendelor privind investițiile, ca apărare imunitatea sa ori faptul că investitorul a primit o despăgubire în virtutea unui contract de asigurare care acoperă integral sau parțial paguba ori pierderea suferită.

Orice procedură de arbitraj, potrivit prezentului articol, se va desfășura, la solicitarea oricăreia dintre parțile aflate în diferend, în statul care este parte la Convenția privind recunoașterea și punerea în aplicare a deciziilor straine de arbitraj, încheiata la New York la 10 iunie 1958 (denumită în continuare Convenția New York). În sensul art. 1 din Convenția New York, diferendele supuse arbitrajului în conformitate cu prezentul articol vor fi considerate ca decurgând din relații sau tranzacții comerciale.

Hotărârea va fi obligatorie pentru parțile aflate în diferend. Fiecare parte contractantă va pune în aplicare hotărârea arbitrală pe teritoriul său, în conformitate cu legislația națională a statului său.

Soluționarea diferendelor dintre părțile contractante

Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluționate pe căi diplomatice.

Dacă cele două părți contractante nu pot ajunge la o înțelegere în termen de 6 luni de la apariția diferendului dintre ele, diferendul, la cererea oricărei părți contractante, va fi înaintat spre soluționare unui tribunal arbitral format din 3 membri. Fiecare parte contractantă va numi un arbitru, iar cei 2 arbitri vor numi un președinte care va fi cetățean al unui stat terț.

Dacă una dintre părțile contractante nu și-a numit arbitrul și nu a dat curs invitației celeilalte părți contractante de a face această numire în termen de două luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

Dacă ambii arbitri nu pot ajunge la o înțelegere privind alegerea președintelui în termen de două luni după numirea lor, acesta din urmă va fi numit, la cererea oricărei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

Dacă, în cazurile specificate în alin. (3) și (4), președintele Curții Internaționale de Justiție este împiedicat să își exercite funcția respectivă sau dacă este cetățean al statului oricărei părți contractante, numirea se va face de către vicepreședinte, iar dacă acesta din urmă este împiedicat să o facă sau dacă este cetățean al statului oricărei părți contractante, numirea se va face de către judecătorul cu cea mai înaltă funcție din cadrul Curții, care nu este cetățean al statului vreuneia dintre părțile contractante.

Sub rezerva altor dispoziții ale părților contractante, tribunalul își va stabili propria procedură.

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit și ale reprezentării sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile pentru președinte și celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de către părțile contractante.

Hotărârile tribunalului sunt definitive și obligatorii pentru fiecare parte contractantă.

Consultare și amendare

Oricare dintre parțile contractante poate solicita defășurarea de consultări pe marginea oricărui subiect ce are legătură cu prezentul acord. Cealalta parte contractantă va lua în considerare propunerea și va oferi o posibilitate corespunzătoare pentru desfășurarea consultarilor respective.

Amendamentele la prezentul acord, stabilite prin consimțământul reciproc al părților contractante, vor constitui parte integrantă a acestuia, vor face obiectul unor protocoale separate și vor intra în vigoare în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul acord. În cazul evoluțiilor viitoare ale legislației Uniunii Europene care ar putea afecta prevederile prezentului acord, acesta va fi modificat, dacă este cazul, prin consimțământul reciproc al parților contractante, astfel încât să se asigure conformitatea prevederilor acestuia cu obligațiile României rezultate din statutul sau de membru al Uniunii Europene.

Intrare în vigoare, durată și expirare

Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii, pe căi diplomatice, a ultimei notificări prin care părțile contractante își vor comunică reciproc, în scris, îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia. Prezentul acord va rămâne în vigoare pe o perioadă inițială de 10 ani. Dacă o notificare oficială de denunțare nu este transmisă, pe căi diplomatice, cu 12 luni înainte de expirarea acestui termen, prezentul acord va fi considerat prelungit, în aceleași condiții, pentru noi perioade de 10 ani.

În cazul unei notificări scrise de denunțare a prezentului acord, menționată la alin. (1), prevederile art. 1-11 vor continua să fie în vigoare pentru o perioadă de încă 10 ani pentru investițiile efectuate înainte de primirea notificării oficiale.

În vederea respectării obligațiilor ce îi revin prin statutul sau de membru al Uniunii Europene, dacă este necesar, România va avea dreptul de a denunța unilateral prezentul acord. Acesta va înceta să se aplice la 9 luni după primirea notificării de denunțare.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea și protejarea reciproca a investițiilor, semnat la București la 25 aprilie 1996, ratificat prin

Legea nr. 9/1997 , își încetează valabilitatea la data intrarii în vigoare a prezentului acord.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Semnat la Astana la 2 martie 2010, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, kazaha, rusa și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Baconschi,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Kazahstan,

Aset Isekesev,

ministrul industriei și comerțului