Decizia nr. 1326/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă și art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 167/1958 21 aprilie 1958 (prevederi anume) privitor la prescripția extinctiva
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă și
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romvasim Com" S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secția comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise, prin care susține neconstituționalitatea prevederilor de lege criticate, solicitând admiterea excepției.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 346D/2010 și nr. 484D/2010, având în vedere obiectul acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2010 la Dosarul nr. 346D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 30 octombrie 2009, pronunțate în Dosarul nr. 5.107/215/2009 și în Dosarul nr. 23.911/215/2008, Judecătoria Craiova - Secția civilă și Tribunalul Dolj Secția comercială au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă și
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Romvasim Com" - S.R.L. din Craiova cu ocazia soluționării unor cauze comerciale având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin prevederile
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
se aduce atingere principiului egalității în drepturi, deoarece, în speță, pârâta beneficiază de un termen de prescripție mai favorabil față de alte persoane și față de alți participanți la actul de justiție. Totodată, arată că reglementarea criticată reprezintă o restrângere a exercițiului unor drepturi, și anume dreptul acționării în justiție a unor persoane, care nu este restrâns la un alt termen de prescripție, altul decât cel general, de 3 ani. În final, susține că art. 720^1 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, deoarece instituie o procedură administrativă și deci facultativă și gratuită.
Tribunalul Dolj - Secția comercială și Judecătoria Craiova - Secția civilă și-au exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă și cele ale
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă sunt constituționale.
În acest sens, arată că derogarea de la dreptul comun în materia prescripției extinctive reprezintă o normă juridică specială față de reglementarea generală, ceea ce nu aduce însă atingere normelor din Legea fundamentală invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă și
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Articolul 720
^1 din Codul de procedură civilă are următorul cuprins:
"În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."
Alin. 2 al
art. 3 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă a fost introdus prin
art. I pct. 1 din Decretul nr. 218/1960
pentru modificarea
și prevede că:
"Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 23."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la neconstituționalitatea prevederilor
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, Curtea reține că prin
art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958
legiuitorul instituie termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, aplicabil raporturilor civile obligaționale, termen ce se aplică ori de câte ori nu își găsește aplicație un termen special de prescripție.
În alin. 2 al art. 3, prin derogare de la alin. 1, legiuitorul a prevăzut un termen special de prescripție de 2 ani în raporturile ce izvorăsc din asigurare, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane. Cum în cauzele de față asigurarea are ca obiect bunuri, termenul de prescripție este cel de 2 ani, fapt ce nu este însă de natură a aduce atingere art. 16 și 21 din Constituție.
De altfel, așa cum Curtea a statuat în jurisprudența sa, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" și că "acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni".
2. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă.
Asupra constituționalității acestui text de lege, Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri, în acest sens fiind
Decizia nr. 807 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008,
Decizia nr. 1.153 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008,
Decizia nr. 800 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009 sau
Decizia nr. 1.536 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 12 februarie 2010.
În cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat că "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți și să degreveze activitatea instanțelor de judecată.
Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Față de aceste rațiuni majore, condiționarea sesizării instanței de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție sau a dreptului la un recurs efectiv.
Totodată, Curtea a mai reținut că, pentru aceleași considerente, prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți."
Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripția extinctivă și art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romvasim Com" S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secția comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.