Decizia nr. 1390/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.733/233/2008, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Lucian Boisan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei și art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privitoare la drepturile omului, precum și ale art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, deoarece instituie o dublă incriminare cu regim sancționator diferit, atâta vreme cât infracțiunea de înșelăciune în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infracțiune complexă, care cuprinde în conținutul său ca element constitutiv o acțiune care reprezintă prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Curtea de Apel Galați - Secția penală opinează că excepția formulată este nefondată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal - Înșelăciunea, care au următorul conținut:

"Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 855 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010, și

Deciziei nr. 566 din 27 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 4 noiembrie 2005, Curtea Constituțională a statuat că "înșelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infracțiune contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept înșelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată. Scopul acestei reglementări este acela de a-i proteja pe cei ce își exercită cu bună-credință drepturile și libertățile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale".

Drept urmare, prin încriminarea ca infracțiune de înșelăciune a faptei săvârșite prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum și a faptei de inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 20 și art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și la principiul legalității pedepselor.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că textul legal criticat instituie în teza a doua concursul de infracțiuni atunci când mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune. Or, o asemenea reglementare nu este de natură a contraveni în vreun fel dispozițiilor invocate, întrucât necesitatea ei izvorăște tocmai din respectarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora în România, ca stat de drept, dreptatea reprezintă o valoare supremă. De altfel, concursul de infracțiuni reprezintă o formă a pluralității de fapte penale, care constă în aceea că una și aceeași persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. În cazul de față, legiuitorul, în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, a înțeles să dea eficiență scopului procesului penal prin aceea că nu a lăsat nesancționată o faptă care, deși este rezultatul unei singure acțiuni, lezează deopotrivă două valori sociale ocrotite de legea penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010.