Decizia nr. 1392/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Lorin Popescu în Dosarul nr. 6.961/233/2008 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Societatea Comercială "Tehnoforestexport" - S.A. București în Dosarul nr. 18.506/300/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, de Gheorghe Teban în Dosarul nr. 10.903/320/2008 al Tribunalului Mureș - Secția penală, de Ada Călinescu în Dosarul nr. 2.373/233/2009 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Floarea Marin în Dosarul nr. 3.429/236/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția penală, de Petru Niculiță în Dosarul nr. 25.272/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția penală, de Asociația de locatari, prin reprezentant Marin Frunză, în Dosarul nr. 716/233/2009 al Judecătoriei Galați și de Eugen Cobzaru în Dosarul nr. 5.792/291/2009 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ziua de 12 octombrie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 19 octombrie 2010 și apoi pentru 26 octombrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 septembrie 2009, 5 ianuarie 2009 (transmisă Curții prin adresa emisă la data de 11 ianuarie 2010), 18 decembrie 2009, 26 noiembrie 2009, 10 decembrie 2009, 14 ianuarie 2010, 10 februarie 2010 și 30 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 6.961/233/2008, nr. 18.506/300/2009, nr. 10.903/320/2008, nr. 2.373/233/2009, nr. 3.429/236/2009, nr. 25.272/245/2008, nr. 716/233/2009 și nr. 5.792/291/2009, Tribunalul Galați - Secția penală, Tribunalul București - Secția a II-a penală, Tribunalul Mureș - Secția penală, Tribunalul Galați - Secția penală, Tribunalul Giurgiu - Secția penală, Tribunalul Iași - Secția penală, Judecătoria Galați și Tribunalul Neamț - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Lorin Popescu, Societatea Comercială "Tehnoforestexport" - S.A. București, Gheorghe Teban, Ada Călinescu, Floarea Marin, Petru Niculiță, Marin Frunză și Eugen Cobzaru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1, 4, 11, 15, 20, 21, 16, 24, art. 51 alin. (4), art. 53, 124, 126 și art. 148, ale art. 1, 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, deoarece limitează în timp momentul la care orice persoană poate face plângere împotriva soluțiilor date de procurorul ierarhic superior. Astfel, în situația în care termenul de 20 de zile a fost depășit, persoana interesată de calea de atac este decăzută din dreptul de a mai contesta soluția în fața judecătorului. Prin urmare, textul creează premisele pentru arbitrariu și subiectivism, dând posibilitatea prim-procurorului să nu pronunțe o soluție în termenul de 20 de zile.

Totodată, se mai arată că textul este cu atât mai neprevizibil cu cât prin

Decizia nr. 17 din 15 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 15 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că "soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanță, în cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanța o va trimite organului judiciar competent, conform art. 278^1 alin. 13 din Codul de procedură penală, în vederea parcurgerii etapelor prevăzute la art. 278 din același cod".

Tribunalul Galați - Secția penală (în Dosarul nr. 148D/2010), Tribunalul București - Secția a II-a penală, Tribunalul Mureș - Secția penală, Tribunalul Giurgiu - Secția penală, Tribunalul Iași - Secția penală, Judecătoria Galați opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Tribunalul Galați - Secția penală (în Dosarul nr. 344D/2010) și Tribunalul Neamț - Secția penală nu și-au exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care are următorul conținut:

"În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând că "art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor constituționale privind dreptul de acces liber la justiție. În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedură penală, dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanța de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora «procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată». Astfel, în conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile». Așa fiind, este neîntemeiată critica potrivit căreia eventuala nesoluționare a plângerii de către procuror sau soluționarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecință împiedicarea accesului la justiție, câtă vreme termenul de formulare a plângerii la instanță curge, în ipotezele arătate, de la data expirării termenului legal de soluționare a acesteia de către procuror".

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că "prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate și nu sunt de natură a afecta în vreun fel exercițiul vreunui drept ori al unei libertăți.

[...] Curtea constată că accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părțile având posibilitatea să își apere drepturile și interesele în cursul judecății prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror (și nicidecum temeinicia și legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluționat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise, înfățișate instanței de părțile în proces.

În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părțile, depunând un minim de diligență pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată, având, iată, posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată următoarele:

Împrejurarea că prin

Decizia nr. 17/2009 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituționalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluția contestată.

Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficiență dreptului de acces liber la justiție, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluției de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justițiabilul nu poate cunoaște momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârșit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluționarea unei cauze penale, așa încât o eventuală nerespectare a dispozițiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancțiune pentru justițiabil, care, într-o atare situație, este obligat să aștepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Lorin Popescu în Dosarul nr. 6.961/233/2008 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Societatea Comercială "Tehnoforestexport" - S.A. București în Dosarul nr. 18.506/300/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, de Gheorghe Teban în Dosarul nr. 10.903/320/2008 al Tribunalului Mureș - Secția penală, de Ada Călinescu în Dosarul nr. 2.373/233/2009 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Floarea Marin în Dosarul nr. 3.429/236/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția penală, de Petru Niculiță în Dosarul nr. 25.272/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția penală, de Asociația de locatari, prin reprezentant Marin Frunză, în Dosarul nr. 716/233/2009 al Judecătoriei Galați și de Eugen Cobzaru în Dosarul nr. 5.792/291/2009 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010.