Decizia nr. 1611/2010

I. Cu Adresa nr. 51/5.556 din 23 noiembrie 2010, secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea formulată de 56 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC referitoare la neconstituționalitatea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputaților și a

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 27/2010

privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Autorii sesizării sunt următorii: Lucreția Roșca, Angel Tilvăr, Marian Neacșu, Marian Ghiveciu, Cristian Rizea, Mădălin-ștefan Voicu, Gheorghe Ana, Claudiu Iulian Manda, Ion Dumitru, Florin Iordache, Sonia-Maria Drăghici, Gheoghe Ciocan, Georgian Pop, Neculai Rățoi, Petre Petrescu, Dumitru Boabeș, Dumitru Chiriță, Valeriu Ștefan Zgonea, Dumitrescu Cristian sorin, Florentin Băloșin Gust, Antonella Marinescu, Petru Gabriel Vlase, Mihai Tudose, Doru-Claudian Frunzulică, Eugen Bejinariu, Nicolae-Ciprian Nica, Rodica Nassar, Ioan Damian, Vasile-Ghiorghe Gliga, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Viorel Ștefan, Andrei Dolineaschi, Cornel Cristian Resmeriță, CiprianFlorin Luca, Ioan Sorin Roman, Vasile Popeangă, Horia Teodorescu, Victor Cristea, Carmen Ileana Moldovan, Costică Macaleți, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Ion Călin, Doina Burcău, Ion Mocioalcă, Ileana Cristina Dumitrache, Matei Radu Brătianu, Florian Popa, Ioan Cindrea, Horia Grama, Ion Burnei, Marian Florian Săniuță, Filip Georgescu, Victor Socaciu, Dan Nica, Silvestru Mircea Lup, Mircea Dușa.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 16.667 din 23 noiembrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.613 C/2010.

II. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) și (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 (cu referire însă numai la partea introductivă a acestui articol), art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 , republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin hotărârile nr. 26 și nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaților, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.

Textele criticate au următorul cuprins:

- art. 12 alin. (4) și (5): "(4) Deputații partidelor politice, formațiunilor politice, alianțelor politice sau ai alianțelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți sau care au devenit independenți în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputaților independenți, după caz.

(5) Deputații care au devenit independenți în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6).";

- art. 20 alin. (3): "Biroul permanent al Camerei Deputaților este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei Deputaților. În cazul constituirii unui grup de deputați independenți având un număr de minimum 10 deputați, componența Biroului permanent se renegociază conform noii configurații politice a Camerei Deputaților, începând cu următoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputații independenți îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.";

- art. 23 alin. (1) și (2): "(1) Alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configurației politice inițiale a Camerei Deputaților și negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3).

(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaților aprobă numărul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, așa cum revin, pe funcții, grupurilor parlamentare constituite potrivit configurației politice inițiale a Camerei Deputaților, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3).";

- art. 37 partea introductivă: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configurației politice a Camerei și are următoarele atribuții:";

- art. 38 alin. (1): "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăște cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporția grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaților, conform configurației politice a Camerei.";

- art. 41 alin. (1): "Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaților se face cu respectarea configurației politice a acesteia.";

- art. 43 alin. (1): "Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei Deputaților este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configurației politice a Camerei Deputaților.";

- art. 44: "Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenței uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare și Camera Deputaților hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, asupra candidaturilor susținute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei."

III. În motivarea sesizării se susțin, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 , republicată, astfel cum a fost modificată prin

Hotărârea nr. 27 din 5 octombrie 2010

a Camerei Deputaților, "încalcă principiul configurației politice inițiale, prevăzut de art. 64 alin. (5) din Constituție, și introduc regula unei configurații politice noi în Camera Deputaților, alta decât cea inițială rezultată din alegeri, configurație determinată de constituirea grupului parlamentar al deputaților independenți". Se invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 601 și nr. 602 din 14 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că prin configurație politică a fiecărei Camere se înțelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare o dețin în totalul membrilor respectivi.

Dispozițiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților încalcă, în opinia autorilor sesizării, prevederile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) și art. 69 alin. (1) din Constituție, prin interzicerea constituirii mai multor grupuri parlamentare de către deputații deveniți independenți în timpul unei legislaturi. Se invocă în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 45/1994 , nr. 46/1994 și nr. 196/2004, prin care s-a statuat că parlamentarul are facultatea constituțională de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a constitui un grup parlamentar al independenților sau de a se declara independent față de toate grupurile parlamentare. Se apreciază că textul regulamentar criticat determină o îngrădire a mandatului reprezentativ al deputaților și creează o situație de privilegiu și discriminare între deputați. Astfel, "deputații care au devenit independenți și au constituit primii un grup parlamentar sunt privilegiați față de parlamentarii care ulterior au devenit independenți și care nu mai au dreptul de a se organiza în alt grup parlamentar al independenților, fiind practic obligați să se afilieze la grupul independenților anterior constituit, fără a-și exercită propria opțiune". Același text încalcă dreptul de asociere liberă, prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituție.

Se mai susține că prevederile art. 12 alin. (4), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, neputând fi disociate de prevederile art. 12 alin. (5) din același regulament, sunt neconstituționale pentru aceleași motive expuse cu referire la art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților.

IV. În conformitate cu dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost transmisă președintelui Camerei Deputaților, pentru a comunică punctul de vedere al Biroului permanent.

Președintele Camerei Deputaților a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 16.989 din 30 noiembrie 2010, punctul de vedere al Biroului permanent, în sensul că prevederile regulamentare ce fac obiectul sesizării nu încalcă dispozițiile Constituției. Astfel, în ceea ce privește criticile formulate în raport de dispozițiile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) și (5) și art. 69 alin. (1) din Legea fundamentală, se arată că nu sunt motivate, respectiv se fundamentează pe conținutul unor decizii ale Curții Constituționale care se referă la cu totul alte domenii constituționale decât cele la care autorii sesizării ar dori să facă trimitere.

În ceea ce privește invocarea încălcării, prin dispozițiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, a prevederilor art. 4 și 16 din Constituție, se apreciază că este neîntemeiată. Se arată în acest sens că "nu se poate înțelege susținerea autorilor sesizării în sensul că ar trebui ca Regulamentul să poată prevedea constituirea mai multor grupuri ale independenților, în condițiile în care categoria deputaților independenți este una singură, iar aceștia se pot asocia într-un grup parlamentar al lor sau nu".

Cu privire la dispozițiile constituționale care reglementează dreptul de asociere, se susține că nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate din Regulamentul Camerei Deputaților, prin raportare la prevederile Constituției României, și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

I. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputaților.

Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) și (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 , republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin hotărârile nr. 26 și nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaților, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.

Textele constituționale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 4 alin. (2) care reglementează criteriile egalității în drepturi, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 62 privind alegerea Camerelor, art. 64 alin. (3) și (5) referitoare la organizarea grupurilor parlamentare, respectiv alcătuirea birourilor permanente și a comisiilor parlamentare, și ale art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ.

II. Examinând sesizarea formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1. Art. 12 alin. (4) și (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 26/2010 , reglementează în mod expres posibilitatea constituirii grupurilor parlamentare din deputați independenți sau care au devenit independenți, precum și regula potrivit căreia deputații care au devenit independenți în timpul unei legislaturi își pot constitui un singur grup parlamentar, cu respectarea condiției privind numărul minim de 10 deputați pentru constituire. Instituirea acestei reguli este determinată de faptul că grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică. După cum nu pot exista mai multe grupuri parlamentare ale aceleiași formațiuni politice, pentru că, în sine, apartenența la o anumită formațiune politică este expresia acestei afinități, la fel nu pot exista nici mai multe grupuri parlamentare ale parlamentarilor independenți. Acceptarea constituirii mai multor grupuri de parlamentari independenți ar însemna, practic, eliminarea criteriului care îi definește ca opțiune politică și implicit ca grup (independența), criteriu care nu este susceptibil de distincții suplimentare.

Contrar susținerilor autorilor sesizării, dispozițiile criticate nu creează privilegii sau discriminări. Dimpotrivă, acordarea dreptului de constituire a mai multor grupuri parlamentare formate din parlamentari independenți ar avea semnificația instituirii unui privilegiu în favoarea acestora, câtă vreme, potrivit art. 12 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, "Deputații unui partid politic sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar."

În ceea ce privește dispozițiile art. 40 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul de asociere a cetățenilor în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, se constată că nu au incidență în cauză. Astfel, nici Parlamentul, nici Camerele sale și nici structurile interne ale Camerelor nu sunt rezultat al dreptului de asociere. Grupurile parlamentare reunesc deputați sau senatori având aceeași concepție politică ori concepții înrudite și reprezintă, în esență, fragmente ale unei autorități publice, iar nu asociații, în sensul juridic al termenului.

Tot astfel, nu au incidență în cauză dispozițiile art. 61 alin. (1) și art. 62 din Constituție, texte care reglementează cadrul general referitor la rolul Parlamentului și alegerea Camerelor.

Cât privește dispozițiile art. 69 din Constituție, care consacră regula mandatului reprezentativ, acestea oferă celor aleși libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenți față de toate grupurile parlamentare, iar nu și pe aceea de a constitui oricâte grupuri parlamentare doresc și în orice condiții, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 64 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere".

2. Cu referire la celelalte texte regulamentare criticate, se susține că sunt neconstituționale, deoarece introduc regula unei configurații politice noi în Camera Deputaților, alta decât cea inițială rezultată din alegeri, ceea ce, în opinia autorilor sesizării, este în contradicție cu sensul dat de Curtea Constituțională sintagmei "configurație politică", prevăzută de art. 64 alin. (5) din Constituție.

Din examinarea dispozițiilor regulamentare modificate prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 27/2010 , se constată următoarele:

- potrivit art. 20 alin. (3) din Regulament, în noua redactare, Biroul permanent al Camerei Deputaților se formează respectându-se "configurația politică a Camerei Deputaților"; textul mai stabilește renegocierea componenței Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de deputați independenți, începând cu următoarea sesiune, precum și posibilitatea pentru grupul parlamentar constituit din deputați independenți de a-i reveni un loc în Biroul permanent;

- art. 23 alin. (1) și (2) din Regulament, în noua redactare, referindu-se la procedura alegerii vicepreședinților, secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent, respectiv la aprobarea numărului de locuri din Biroul permanent, păstrează raportarea la "configurația politică inițială a Camerei Deputaților", precizând, totodată, că aceste operațiuni se realizează "cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3)";

- art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulament au fost modificate în sensul că sintagma "configurația politică inițială a Camerei Deputaților" a fost înlocuită cu sintagma de "configurație politică".

Cu privire la aceste modificări, se observă, mai întâi, că introducerea în textele Regulamentului Camerei Deputaților a sintagmei "configurație politică", care este cuprinsă în chiar norma constituțională de referință, respectiv art. 64 alin. (5) din Legea fundamentală, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstituționalitatea acestora și nici de natură să consacre un alt sens al sintagmei constituționale decât cel reținut de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, invocată de autorii sesizării. Astfel, prin

deciziile nr. 601/2005

și nr. 602/2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005 și, respectiv, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, pronunțându-se, printre altele, și cu privire la dispozițiile din regulamentele celor două Camere care instituiau posibilitatea revocării președinților acestora, prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lor, Curtea a statuat că "prin configurația politică a fiecărei Camere se înțelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare o dețin în totalul membrilor Camerei respective". Curtea a mai reținut, cu acele prilejuri, că "în virtutea configurației politice izvorâte din voința corpului electoral se desemnează și președintele Camerei Deputaților și al Senatului", precum și faptul că "instituirea posibilității alegerii unui nou președinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecință ca sancțiunea aplicată președintelui Camerei Deputaților [Senatului], revocat din funcție, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui".

Spre deosebire însă de jurisprudența menționată, în prezenta cauză regula impusă de art. 64 alin. (5) din Constituție trebuie analizată prin raportare la dispozițiile art. 64 alin. (3), respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituție, referitoare la organizarea grupurilor parlamentare și la alegerea celorlalți membri ai birourilor permanente, texte constituționale care stabilesc reguli distincte de cea impusă de art. 64 alin. (2) teza întâi din Constituție pentru alegerea președinților celor două Camere ale Parlamentului.

Astfel, potrivit art. 64 alin. (3) din Constituție, "Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere". Așadar, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor, crearea grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligație. Textul constituțional menționat, referindu-se la acest drept al parlamentarilor, nu stabilește nicio restricție cât privește momentul exercitării acestuia. Prin urmare, nu este contrară Legii fundamentale constituirea, pe parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor și cu respectarea Constituției, a unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii, cu condiția, desprinsă de asemenea din interpretarea normelor constituționale, ca pe această cale să nu fie reprezentate în Parlament partide care nu au obținut mandate la alegeri.

În plus, față de modul de alegere a parlamentarilor pentru legislaturile anterioare (pe liste de partid), în raport cu care Curtea a admis ca fiind constituțională migrația politică (a se vedea

deciziile Curții Constituționale nr. 45/1994 , nr. 46/1994 și nr. 196/2004), actuala alcătuire a Parlamentului (rezultată, cel puțin în parte, din exprimarea electoratului prin votul uninominal) permite acceptarea constituirii unui grup parlamentar format din deputați deveniți independenți (ca urmare a părăsirii formațiunii politice din care au făcut parte inițial). Ca urmare, pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configurației politice este posibilă, ea explicându-se - în prezent - și prin aceea că actuala componență a celor două Camere reflectă voința electoratului de a trimite în Parlament persoane învestite prin vot uninominal și nu liste de membri ai unui partid; or, cei aleși în urma votului uninominal (chiar dacă au fost susținuți de către o formațiune politică anume) au un mai mare grad de independență, ei având ca principală obligație susținerea în Parlament a intereselor celor care i-au trimis acolo. Așadar, eventuala lor migrare (de la un partid la altul sau părăsirea unei formațiuni politice cu consecința dobândirii statutului de independent) nu este de natură a afecta grav interesele alegătorilor pe care îi reprezintă, ci - dimpotrivă - ea poate ilustra mai clar efectul mandatului reprezentativ pe care l-au primit și pe care trebuie să îl îndeplinească. Configurația politică ce trebuie avută în vedere, în aceste condiții, este cea de la începutul fiecărei sesiuni parlamentare și, în urma negocierilor între grupurile parlamentare, se poate acorda un loc în biroul permanent și grupului independenților, în condițiile Regulamentului.

Mutațiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migrației parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutații posibile în condițiile în care Constituția stabilește expres că orice mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecințe asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente. De aceea, spre deosebire de președinții Camerelor, aleși pe durata mandatului Camerelor, ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși, potrivit art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituție, la începutul fiecărei sesiuni, în mod corespunzător componenței grupurilor parlamentare la momentul respectiv. Textul constituțional menționat, într-o firească legătură cu cel al art. 69 alin. (2), asigură reflectarea, în componența structurilor de conducere ale Camerelor Parlamentului, a restructurărilor politice din Parlament, care, asemenea evoluțiilor politice din societate, nu pot fi oprite.

Tot astfel, constituirea unui grup parlamentar al deputaților independenți, pe parcursul legislaturii, în temeiul dispozițiilor stabilite de Camera Deputaților prin regulamentul propriu, dispoziții care, pentru rațiunile anterior înfățișate, nu contravin normelor constituționale, nu poate rămâne fără consecințe în planul raporturilor de ordin politic și organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esențiale ale rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de propuneri pentru alegerea componenței birourilor permanente și a comisiilor parlamentare.

În aceste condiții, reglementarea, prin normele criticate, a renegocierii componenței Biroului permanent al Camerei Deputaților, în cazul constituirii unui grup de deputați independenți, începând cu următoarea sesiune, este menită să concilieze efectele acestei restructurări organizatorice intervenite în cadrul Parlamentului, și care, ca o consecință a regulii mandatului reprezentativ, precum și a caracterului facultativ al constituirii grupurilor parlamentare, nu poate fi sancționată, cu rigorile decurgând din imperativul respectării configurației politice la alcătuirea Biroului permanent și a comisiilor parlamentare. De altfel, se constată că art. 23 din Regulament păstrează obligația menținerii numărului de locuri din Biroul permanent, în scopul stabilirii unor reguli care să circumstanțieze fenomenul migrației parlamentare, configurația politică rămânând, în continuare, în concordanță cu dispozițiile constituționale, cadrul negocierii, respectiv al renegocierii. Se constată în acest sens că același text din Regulamentul Camerei Deputaților, referindu-se la numărul de locuri din Biroul permanent care se aprobă de către Camera Deputaților, se referă în mod expres la "configurația politică inițială a Camerei Deputaților".

Competența, atât în cazul negocierii, cât și renegocierii, revine liderilor grupurilor parlamentare, iar eventuala modificare a componenței Biroului permanent, ca urmare a renegocierii, se realizează "începând cu următoarea sesiune". Această din urmă dispoziție, cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaților, vizează menținerea stabilității politice a Parlamentului, ca și aceea cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza finală din același regulament, potrivit căreia "Grupului parlamentar constituit din deputații independenți îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent".

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), al

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 12 alin. (4) și (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum au fost modificate prin hotărârile nr. 26 și nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaților, nu contravin dispozițiilor constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 15 decembrie 2010 și la aceasta au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.