Protocolul din 26 iunie 1999
de modificare a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, adoptat la Bruxelles la 26 iunie 1999
prezumat în vigoare
Părțile contractante la Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, adoptată la Kyoto la 18 mai 1973 și intrată în vigoare la 25 septembrie 1974, denumită în continuare convenția, încheiată sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală, denumit în continuare Consiliul,
având în vedere faptul că, în vederea atingerii obiectivelor care vizează:
- eliminarea diferențelor dintre regimurile vamale și practicile vamale ale părților contractante care pot împiedica comerțul internațional și alte schimburi internaționale;
- să răspundă nevoilor comerțului internațional și ale controlului vamal în ceea ce privește facilitarea, simplificarea și armonizarea regimurilor și a practicilor vamale;
- să asigure stabilirea unor standarde adecvate în domeniul controlului vamal; și
- să permită administrației vamale să facă față schimbărilor majore care au intervenit în domeniul comerțului și în cadrul metodelor și tehnicilor administrative,
convenția trebuie modificată,
având în vedere faptul că, de asemenea, convenția modificată:
- trebuie să garanteze că principiile fundamentale care reglementează această simplificare și armonizare au un caracter obligatoriu pentru părțile contractante la convenție;
- trebuie să permită administrației vamale să instituie proceduri eficiente, susținute de metode de control adecvate și eficiente; și
- va permite atingerea unui nivel înalt de simplificare și de armonizare a regimurilor și practicilor vamale, ceea ce constituie un obiectiv esențial al Consiliului, aducând astfel o contribuție majoră la facilitarea comerțului internațional,
convin după cum urmează:
Articolul 1
Preambulul și articolele convenției se modifică în conformitate cu textul din apendicele I la prezentul protocol.
Articolul 2
Anexele la convenție se înlocuiesc cu anexa generală din apendicele II și cu anexele specifice din apendicele III*) la prezentul protocol.
----------
*) Decizia privind aderarea la anexele specifice revizuite, cuprinse în apendicele III la prezentul protocol, va interveni ulterior, conform Deciziei Consiliului Uniunii Europene din 17 martie 2003 privind aderarea Comunității Europene la Protocolul de modificare a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale (Convenția Kyoto).
Articolul 3
Orice parte contractantă la convenție își poate exprima consimțământul de a fi parte la prezentul protocol, inclusiv la apendicele I și II:
a) semnându-l fără rezerva ratificării;
b) depunând un instrument de ratificare după semnarea protocolului sub rezerva ratificării; sau
c) aderând la protocol.
Prezentul protocol este deschis până la 30 iunie 2000 pentru semnarea de către părțile contractante la convenție, la sediul Consiliului din Bruxelles. După această dată, prezentul protocol va fi deschis pentru aderare.
Prezentul protocol, inclusiv apendicele I și II, intră în vigoare la 3 luni de la data la care 40 de părți contractante au semnat protocolul, fără rezerva ratificării, sau au depus instrumentele de ratificare ori de aderare.
După ce 40 de părți contractante și-au exprimat consimțământul de a fi parte la prezentul protocol, în conformitate cu alin. (1), o parte contractantă la convenție acceptă modificările aduse convenției numai devenind parte la prezentul protocol. Prezentul protocol intră în vigoare pentru partea contractantă vizată la 3 luni după ce l-a semnat fără rezerva ratificării sau după ce a depus un instrument de ratificare ori de aderare.
Articolul 4
În momentul în care își exprimă consimțământul de a fi parte la prezentul protocol, o parte contractantă la convenție poate accepta una/unul sau mai multe dintre anexele specifice ori dintre capitolele acestora prevăzute în apendicele III, informând secretarul general al Consiliului cu privire la această acceptare, precum și cu privire la practicile recomandate față de care a emis rezerve.
Articolul 5
După intrarea în vigoare a prezentului protocol, secretarul general al Consiliului nu acceptă niciun instrument de ratificare sau de aderare la convenție.
Articolul 6
În cadrul relațiilor dintre părțile la prezentul protocol, prezentul protocol și apendicele sale se substituie convenției.
Articolul 7
Secretarul general al Consiliului este depozitarul prezentului protocol și își asumă responsabilitățile prevăzute în art. 19 din apendicele I la prezentul protocol.
Articolul 8
Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare de către părțile contractante la convenție, la sediul Consiliului din Bruxelles, de la 26 iunie 1999.
Articolul 9
În conformitate cu art. 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite, prezentul protocol și apendicele sale vor fi înregistrate la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.
APENDICELE I
la protocol
CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ
pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale
(modificată)
PREAMBUL
Părțile contractante la prezenta convenție, întocmită sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamală,
depunând eforturi pentru a elimina diferențele dintre regimurile și practicile vamale ale părților contractante, care pot obstrucționa comerțul internațional și alte schimburi internaționale,
dorind să aducă o contribuție eficientă la dezvoltarea comerțului și a acestor schimburi prin simplificarea și armonizarea regimurilor și a practicilor vamale și prin favorizarea cooperării internaționale,
constatând că avantajele semnificative determinate de facilitarea comerțului internațional pot fi obținute fără a aduce atingere standardelor care reglementează în mod normal controlul vamal,
recunoscând faptul că simplificarea și armonizarea se pot realiza în special prin aplicarea principiilor expuse în continuare:
- punerea în aplicare a unor programe în vederea modernizării constante a regimurilor și practicilor vamale și a ameliorării eficienței și randamentului acestora;
- aplicarea regimurilor și practicilor vamale în mod previzibil, coerent și transparent;
- punerea la dispoziția părților interesate a tuturor informațiilor necesare privind actele cu putere de lege, normele administrative, regimurile și practicile vamale;
- adoptarea tehnicilor moderne, cum ar fi sistemele de management al riscurilor și controalele prin audit, precum și utilizarea pe scară cât mai largă a tehnologiei informației;
- cooperarea, dacă este cazul, cu celelalte autorități naționale, cu alte autorități vamale și cu mediile comerciale;
- punerea în aplicare a standardelor internaționale relevante;
- deschiderea, pentru părțile vătămate, a unor căi de recurs administrative și judiciare ușor accesibile,
convinse de faptul că un instrument internațional care reia obiectivele și principiile de mai sus, pe care părțile contractante se angajează să le pună în aplicare, poate determina un grad înalt de simplificare și de armonizare a regimurilor și practicilor vamale, ceea ce constituie unul dintre scopurile principale ale Consiliului de Cooperare Vamală, aducând astfel o contribuție majoră la facilitarea comerțului internațional,
convin după cum urmează:
Capitolul I Definiții
Articolul 1
În sensul prezentei convenții, se definesc următorii termeni:
a) standard: o dispoziție a cărei punere în aplicare se consideră a fi necesară pentru armonizarea și simplificarea regimurilor și practicilor vamale;
b) standard tranzitoriu: un standard din anexa generală, pentru care se acordă un termen mai lung de punere în aplicare;
c) practică recomandată: o dispoziție dintr-o anexă specifică, recunoscută ca fiind un progres în calea armonizării și simplificării regimurilor și practicilor vamale și a cărei aplicare pe scară cât mai largă este recomandată;
d) legislație națională: actele cu putere de lege, normele administrative și alte măsuri impuse de o autoritate competentă a unei părți contractante și aplicabile pe întregul teritoriu al părții contractante în cauză sau tratatele în vigoare care angajează partea respectivă;
e) anexă generală: totalitatea dispozițiilor aplicabile tuturor regimurilor și practicilor vamale menționate de prezenta convenție;
f) anexă specifică: o serie de dispoziții aplicabile unuia sau mai multor regimuri și practici vamale menționate de prezenta convenție;
g) directive: o serie de explicații ale dispozițiilor anexei generale, anexelor specifice și ale capitolelor acestora, care indică anumite linii de conduită ce pot fi urmate pentru aplicarea standardelor, standardelor tranzitorii și a practicilor recomandate și care precizează practicile recomandate, precum și exemple de facilități mai mari recomandate;
h) comitet tehnic permanent: comitetul tehnic permanent al Consiliului;
i) Consiliu: organizația înființată prin Convenția de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950;
j) uniune vamală sau economică: o uniune constituită și formată din statele care au competența de a adopta propriile reglementări obligatorii pentru aceste state în domeniile vizate de prezenta convenție și de a decide, conform procedurilor lor interne, semnarea sau ratificarea prezentei convenții ori aderarea la aceasta.
Capitolul II Sfera de aplicare și structura
Sfera de aplicare a convenției
Articolul 2
Fiecare parte contractantă se angajează să promoveze simplificarea și armonizarea regimurilor vamale și, în acest scop, să se conformeze, în condițiile prevăzute de prezenta convenție, standardelor, standardelor tranzitorii și practicilor recomandate care fac obiectul anexelor la prezenta convenție. Cu toate acestea, fiecare parte contractantă poate acorda facilități mai mari decât cele prevăzute în convenție, iar fiecărei părți contractante i se recomandă să acorde astfel de facilități în cea mai mare măsură posibilă.
Articolul 3
Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere aplicării legislației naționale în ceea ce privește interdicțiile sau restricțiile privind mărfurile supuse unui control vamal.
Structura convenției
Articolul 4
Convenția conține un cuprins, o anexă generală și anexe specifice.
Anexa generală și fiecare anexă specifică la prezenta convenție sunt formate din capitole care constituie o subdiviziune a anexei și conțin:
a) definiții; și
b) standarde, dintre care unele, cuprinse în anexa generală, sunt tranzitorii.
Fiecare anexă specifică conține, de asemenea, practici recomandate.
Fiecare anexă este însoțită de directive ale căror texte nu sunt obligatorii pentru părțile contractante.
Articolul 5
În sensul prezentei convenții, anexele specifice și capitolele acestora în vigoare pentru o parte contractantă se consideră ca făcând parte integrantă din convenție și, în ceea ce privește partea contractantă vizată, orice trimitere la convenție se consideră ca făcând trimitere, de asemenea, la aceste anexe și capitole.
Capitolul III Administrarea convenției
Comitetul de gestionare
Articolul 6
Se instituie un comitet de gestionare pentru a examina punerea în aplicare a prezentei convenții și a studia orice măsură care are scopul de a asigura o interpretare și o aplicare uniformă a acesteia, precum și orice modificare propusă.
Părțile contractante sunt membre ale Comitetului de gestionare.
Administrația competentă a oricărei entități care, în sensul art. 8, îndeplinește condițiile necesare pentru a deveni parte contractantă la prezenta convenție sau a oricărui membru al Organizației Mondiale a Comerțului poate asista la ședințele Comitetului de gestionare în calitate de observator. Statutul și drepturile acestor observatori sunt definite printr-o decizie a Consiliului. Drepturile menționate anterior nu se pot exercita înainte de intrarea în vigoare a deciziei.
Comitetul de gestionare poate invita reprezentanți ai organizațiilor internaționale, guvernamentale și neguvernamentale să asiste la ședințele Comitetului de gestionare în calitate de observatori.
Comitetul de gestionare:
a) recomandă părților contractante:
(i) modificările care trebuie aduse corpului prezentei convenții;
(ii) modificările care trebuie aduse anexei generale, anexelor specifice și capitolelor acestora, adăugarea unor capitole noi la anexa generală; și
(iii) adăugarea de noi anexe specifice și de noi capitole la anexele specifice;
b) poate decide să modifice practicile recomandate sau să includă noi practici recomandate în anexele specifice ori în capitolele acestora, în conformitate cu art. 16;
c) planifică punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei convenții în conformitate cu art. 13 alin. (4);
d) efectuează revizuiri și actualizări ale directivelor;
e) ia în considerare orice altă problemă care este supusă atenției sale în legătură cu prezenta convenție;
f) informează comitetul tehnic permanent și Consiliul cu privire la deciziile sale.
Administrațiile competente ale părților contractante comunică secretarului general al Consiliului propunerile menționate la alin. (5) lit. a), b), c) sau d) și motivele care le justifică, precum și cererile de înscriere a punctelor pe ordinea de zi a ședințelor Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului aduce propunerile de modificări la cunoștința administrațiilor competente ale părților contractante și a observatorilor menționați la alin. (2), (3) și (4).
Comitetul de gestionare se reunește cel puțin o dată pe an. Comitetul își alege anual președintele și vicepreședintele. Secretarul general al Consiliului distribuie invitația și proiectul de ordine de zi administrațiilor competente ale părților contractante și observatorilor menționați la alin. (2), (3) și (4) cu cel puțin 6 săptămâni înainte de ședința Comitetului de gestionare.
În cazul în care o decizie nu se poate lua prin consens, problemele înaintate Comitetului de gestionare se supun votului părților contractante prezente. Propunerile făcute în conformitate cu alin. (5) lit. a), b) sau c) din prezentul articol se aprobă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Comitetul de gestionare decide asupra tuturor celorlalte probleme cu majoritatea voturilor exprimate.
În cazul aplicării art. 8 alin. (5) din prezenta convenție, uniunile vamale sau economice care sunt părți contractante dispun, în caz de vot, doar de un număr de voturi egal cu numărul total de voturi care pot fi acordate membrilor acestora care sunt părți contractante.
Comitetul de gestionare adoptă un raport înainte de închiderea ședinței. Acest raport se transmite Consiliului, precum și părților contractante și observatorilor menționați la alin. (2), (3) și (4).
În absența dispozițiilor specifice la prezentul articol, se aplică regulamentul de procedură al Consiliului, cu excepția cazului în care Comitetul de gestionare decide altfel.
Articolul 7
În sensul votului din cadrul Comitetului de gestionare, se votează separat pe fiecare anexă specifică și fiecare capitol al unei anexe specifice.
a) Fiecare parte contractantă are competența de a vota cu privire la aspecte legate de interpretarea, aplicarea și modificarea cuprinsului și anexei generale ale convenției.
b) În ceea ce privește problemele referitoare la o anexă specifică sau la un capitol al unei anexe specifice deja în vigoare, au competența de a vota numai părțile contractante care au acceptat anexa în cauză sau capitolul în cauză.
c) Fiecare parte contractantă are competența de a vota cu privire la proiecte de noi anexe specifice sau de noi capitole ale unei anexe specifice.
Capitolul IV
Partea contractantă
Ratificarea convenției
Articolul 8
Orice membru al Consiliului sau orice membru al Organizației Națiunilor Unite ori al instituțiilor sale specializate poate deveni parte contractantă la prezenta convenție:
a) semnând-o, fără rezerva ratificării;
b) depunând un instrument de ratificare după semnarea sub rezerva ratificării; sau
c) aderând la aceasta.
Prezenta convenție este deschisă pentru semnare de către membrii menționați la alin. (1) până la 30 iunie 1974 la sediul Consiliului, la Bruxelles. După această dată, ea va fi deschisă pentru aderarea acestor membri.
Fiecare parte contractantă precizează, în momentul semnării sau ratificării prezentei convenții ori al aderării la aceasta, anexa sau anexele specifice ori capitolele acestora pe care le acceptă. Fiecare parte contractantă poate notifica ulterior depozitarul cu privire la acceptarea uneia sau mai multor alte anexe specifice ori capitole ale acestora.
Părțile contractante care acceptă o nouă anexă specifică sau un nou capitol al unei anexe specifice notifică acest fapt depozitarului, în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol.
a) Orice uniune vamală sau economică poate deveni, în conformitate cu dispozițiile alin. (1), (2) și (3) din prezentul articol, parte contractantă la prezenta convenție. Aceasta informează depozitarul cu privire la competența sa în raport cu domeniile vizate de prezenta convenție. Ea informează, de asemenea, depozitarul cu privire la orice modificare semnificativă adusă sferei sale de competență.
b) Uniunile vamale sau economice părți contractante la prezenta convenție exercită, pentru problemele ce țin de competența lor, în nume propriu, drepturile și se achită de responsabilitățile pe care le conferă prezenta convenție membrilor acestor uniuni care sunt părți contractante la prezenta convenție. În asemenea cazuri, membrii acestor uniuni nu au competența de a exercita individual aceste drepturi, inclusiv dreptul la vot.
Articolul 9
Orice parte contractantă care ratifică prezenta convenție sau aderă la aceasta este angajată prin modificările aduse prezentei convenții, inclusiv la anexa generală, intrate în vigoare la data depunerii instrumentului său de ratificare ori de aderare.
Orice parte contractantă care acceptă o anexă specifică sau un capitol al acesteia este angajată prin modificările aduse standardelor prevăzute în anexa specifică vizată ori în capitolul vizat, intrate în vigoare la data la care partea contractantă notifică acceptarea depozitarului. Orice parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori un capitol din aceasta este angajată de modificările aduse practicilor recomandate prevăzute în anexa specifică ori capitolul în cauză, care au intrat în vigoare la data la care partea contractantă notifică acceptarea depozitarului, cu excepția cazului în care aceasta formulează rezerve, în conformitate cu art. 12, cu privire la una sau mai multe dintre practicile recomandate.
Aplicarea convenției
Articolul 10
Orice parte contractantă poate, în momentul semnării fără rezerva ratificării, al ratificării sau al aderării ori ulterior, să notifice depozitarului că prezenta convenție se extinde asupra tuturor sau asupra anumitor teritorii ale căror relații internaționale se află în răspunderea sa. Această notificare intră în vigoare la 3 luni de la data primirii de către depozitar. Cu toate acestea, convenția nu se poate aplica teritoriilor desemnate în notificare înainte să fi intrat în vigoare pentru partea contractantă în cauză.
Orice parte contractantă care a notificat, în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, faptul că prezenta convenție se extinde asupra unui teritoriu ale cărui relații internaționale se află în responsabilitatea sa poate notifica depozitarului, în condițiile prevăzute la art. 19, că teritoriul în cauză va înceta să aplice convenția.
Articolul 11
În sensul aplicării prezentei convenții, uniunile vamale și economice care sunt părți contractante notifică secretarului general al Consiliului teritoriile care intră în componența uniunii vamale sau economice, iar aceste teritorii trebuie considerate ca fiind un singur teritoriu.
Acceptarea dispozițiilor și formularea rezervelor
Articolul 12
Anexa generală angajează fiecare parte contractantă.
O parte contractantă poate accepta una sau mai multe anexe specifice ori doar unul sau mai multe capitole dintr-o anexă specifică. O parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajează să respecte toate standardele cuprinse în anexa ori în capitolele menționate. O parte contractantă care acceptă o anexă specifică ori unul sau mai multe capitole din aceasta se angajează să respecte toate practicile recomandate cuprinse în anexa ori capitolul sau capitolele menționate, cu excepția cazului în care partea contractantă notifică depozitarului, în momentul acceptării ori ulterior, practica sau practicile recomandate pentru care formulează rezerve, indicând diferențele care există între dispozițiile din legislația națională și cele prevăzute în practica ori practicile recomandate în cauză. Orice parte contractantă care a formulat rezerve poate să le retragă în orice moment, total sau parțial, prin notificarea depozitarului, indicând data la care rezervele au fost retrase.
Fiecare parte contractantă care este angajată în temeiul unei anexe specifice sau al unuia ori mai multor capitole din aceasta examinează posibilitatea de a renunța la rezervele formulate cu privire la practicile recomandate, în conformitate cu alin. (2), și notifică secretarului general al Consiliului rezultatele acestei examinări la sfârșitul fiecărei perioade de 3 ani începând cu intrarea în vigoare a prezentei convenții pentru partea contractantă vizată, precizând care sunt dispozițiile din legislația națională care se opun, în opinia sa, retragerii rezervelor formulate.
Punerea în aplicare a dispozițiilor
Articolul 13
Fiecare parte contractantă pune în aplicare standardele din anexa generală, precum și anexele specifice sau capitolele din acestea pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a acestor anexe ori capitole pentru acea parte contractantă.
Fiecare parte contractantă pune în aplicare standardele tranzitorii din anexa generală în termen de 60 de luni de la intrarea în vigoare a anexei generale pentru acea parte contractantă.
Fiecare parte contractantă pune în aplicare practicile recomandate din anexele specifice sau din capitolele acestora pe care le-a acceptat, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a anexelor specifice ori a capitolelor pentru acea parte contractantă, cu excepția cazului în care s-au emis rezerve cu privire la una sau mai multe dintre aceste practici recomandate.
a) În cazul în care perioada prevăzută la alin. (1) sau (2) din prezentul articol s-ar putea dovedi, în practică, insuficientă pentru o parte contractantă care dorește să pună în aplicare dispozițiile anexei generale, partea contractantă în cauză poate, înainte de sfârșitul perioadei menționate la alin. (1) sau (2) din prezentul articol, să solicite Comitetului de gestionare prelungirea acestei perioade. În momentul depunerii cererii sale, partea contractantă indică dispoziția sau dispozițiile din anexa generală pentru care se solicită prelungirea termenului, precizând motivele acestei cereri.
b) În cazuri excepționale, Comitetul de gestionare poate decide să acorde prelungirea solicitată. Orice decizie a Comitetului de gestionare de a acorda prelungirea va conține o descriere a circumstanțelor excepționale care au motivat decizia sa, iar acest termen nu va depăși în niciun caz un an. La expirarea termenului acordat, partea contractantă informează depozitarul cu privire la intrarea în vigoare a dispozițiilor pentru care s-a acordat prelungirea.
Soluționarea litigiilor
Articolul 14
Orice litigiu între două sau mai multe părți contractante în ceea ce privește interpretarea ori aplicarea prezentei convenții se soluționează, în măsura în care este posibil, pe calea negocierii directe între părțile vizate.
Orice litigiu care nu se soluționează pe calea negocierilor directe este înaintat de către părțile contractante în cauză Comitetului de gestionare care îl examinează și formulează recomandări în vederea soluționării litigiului.
Părțile contractante în cauză pot conveni în prealabil să accepte recomandările Comitetului de gestionare și să le considere ca fiind obligatorii.
Modificări la convenție
Articolul 15
Textul oricărei modificări recomandate părților contractante de către Comitetul de gestionare în conformitate cu art. 6 alin. (5) lit. a) pct. (i) și (îi) este comunicat de către secretarul general al Consiliului tuturor părților contractante și membrilor Consiliului care nu sunt părți contractante.
Modificările aduse cuprinsului convenției intră în vigoare pentru toate părțile contractante la 12 luni de la depunerea instrumentelor de acceptare de către părțile contractante prezente la ședința Comitetului de gestionare în cadrul căreia s-au recomandat modificările, cu condiția ca niciuna dintre părțile contractante să nu fi formulat obiecții în termen de 12 luni de la data comunicării acestor modificări.
Orice modificare recomandată în anexa generală, în anexele specifice și în capitolele acestora se consideră ca fiind acceptată la 6 luni de la data comunicării recomandării de modificare părților contractante, cu excepția cazului în care:
a) s-a formulat o obiecție de către o parte contractantă sau, în cazul unei anexe specifice ori al unui capitol, de către o parte contractantă care este angajată în temeiul anexei specifice ori al capitolului în cauză; sau
b) o parte contractantă informează secretarul general al Consiliului că, deși are intenția să accepte modificarea recomandată, condițiile necesare acestei acceptări nu sunt încă îndeplinite.
Atât timp cât o parte contractantă care a adresat comunicarea prevăzută la alin. (3) lit. b) din prezentul articol nu și-a notificat acceptarea secretarului general al Consiliului, aceasta poate, în termen de 18 luni de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (3), să prezinte o obiecție la modificarea recomandată.
În cazul în care se notifică o obiecție la modificarea recomandată în condițiile prevăzute la alin. (3) lit. a) sau alin. (4) din prezentul articol, se consideră că modificarea nu a fost acceptată și că nu este aplicabilă.
În cazul în care o parte contractantă a adresat o comunicare în sensul alin. (3) lit. b) din prezentul articol, se consideră că modificarea a fost acceptată la cea mai apropiată dintre următoarele date:
a) data la care toate părțile contractante care au adresat o astfel de comunicare au notificat secretarului general al Consiliului acceptarea modificării recomandate, această dată fiind, cu toate acestea, amânată până la expirarea termenului de 6 luni menționat la alin. (3), dacă toate acceptările au fost notificate anterior acestei expirări;
b) data expirării termenului de 18 luni menționat la alin. (4) din prezentul articol.
Orice modificare considerată acceptată, privind anexa generală sau anexele specifice și capitolele acestora, intră în vigoare la 6 luni de la data la care s-a considerat acceptată ori, dacă modificarea recomandată are un termen de intrare în vigoare diferit, la expirarea acestui termen, după data la care a fost considerată acceptată.
Secretarul general al Consiliului notifică părților contractante la prezenta convenție, cât mai curând posibil, orice obiecție la modificarea recomandată, formulată în conformitate cu alin. (3) lit. a) din prezentul articol, precum și orice comunicare adresată în conformitate cu alin. (3) lit. b). El comunică ulterior părților contractante dacă partea sau părțile contractante care au adresat o astfel de comunicare ridică obiecții față de modificarea recomandată ori dacă o acceptă.
Articolul 16
Indiferent de procedura de modificare prevăzută la art. 15, Comitetul de gestionare poate, în conformitate cu art. 6, să decidă modificarea oricărei practici recomandate dintr-o anexă specifică sau dintr-un capitol al acesteia ori introducerea de noi practici recomandate. Secretarul general al Consiliului invită fiecare parte contractantă să ia parte la deliberările Comitetului de gestionare. Secretarul general al Consiliului comunică textul oricărei modificări sau al oricărei practici noi recomandate, adoptat în acest fel, părților contractante și membrilor Consiliului care nu sunt părți contractante la prezenta convenție.
Orice modificare sau adăugare de noi practici recomandate care a făcut obiectul unei decizii în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol intră în vigoare la 6 luni de la efectuarea comunicării de către secretarul general al Consiliului. Se consideră că fiecare parte contractantă care este angajată în temeiul unei anexe specifice sau al unui capitol al unei anexe specifice care face obiectul acestor modificări ori adăugări de noi practici recomandate a acceptat modificările sau noile practici recomandate, cu excepția cazului în care formulează rezerve în condițiile prevăzute la art. 12 din prezenta convenție.
Durata aderării
Articolul 17
Prezenta convenție se încheie pe o durată nelimitată. Cu toate acestea, orice parte contractantă poate să o denunțe în orice moment după data intrării în vigoare prevăzută la art. 18 din prezenta convenție.
Denunțarea se notifică printr-un instrument scris depus la depozitar.
Denunțarea intră în vigoare la 6 luni de la primirea de către depozitar a instrumentului de denunțare.
Dispozițiile alin. (2) și (3) din prezentul articol se aplică, de asemenea, în ceea ce privește anexele specifice sau capitolele acestora, cu privire la care orice parte contractantă își poate retrage acceptarea în orice moment după data intrării lor în vigoare.
Se va considera că orice parte contractantă care își retrage acceptarea față de anexa generală denunță convenția. În acest caz, dispozițiile alin. (2) și (3) se aplică în egală măsură.
Capitolul V Dispoziții finale
Intrarea în vigoare a convenției
Articolul 18
Prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni de la data la care cele 5 entități menționate la art. 8 alin. (1) și (5) au semnat prezenta convenție fără rezerva ratificării sau și-au depus instrumentul de ratificare ori de aderare.
Prezenta convenție intră în vigoare pentru orice parte contractantă la 3 luni după ce aceasta a devenit parte contractantă în conformitate cu dispozițiile art. 8.
Anexele specifice la prezenta convenție sau capitolele lor intră în vigoare la 3 luni după ce au fost acceptate de către cele 5 părți contractante.
După intrarea în vigoare a unei anexe specifice sau a unui capitol al acesteia în conformitate cu alin. (3) din prezentul articol, anexa specifică ori capitolul în cauză intră în vigoare pentru orice parte contractantă la 3 luni de la notificarea acceptării de către partea contractantă. Cu toate acestea, anexele specifice sau capitolele nu intră în vigoare pentru o parte contractantă decât dacă însăși convenția intră în vigoare pentru partea contractantă în cauză.
Depozitarul convenției
Articolul 19
Prezenta convenție, toate semnăturile sub sau fără rezerva ratificării și toate instrumentele de ratificare ori de aderare se depun la secretarul general al Consiliului.
Depozitarul:
a) primește textele originale ale prezentei convenții și asigură păstrarea lor;
b) face copii certificate pentru conformitate ale textelor originale ale prezentei convenții și le transmite părților contractante, membrilor Consiliului care nu sunt părți contractante și secretarului general al Organizației Națiunilor Unite;
c) primește toate semnăturile sub sau fără rezerva ratificării, ratificările ori aderările la prezenta convenție, primește și asigură păstrarea tuturor instrumentelor, notificărilor și comunicărilor referitoare la prezenta convenție;
d) examinează dacă semnătura sau orice instrument, notificare ori comunicare referitoare la prezenta convenție este formulată în mod corespunzător și, după caz, aduce problema în atenția părții contractante în cauză;
e) notifică părților contractante, membrilor Consiliului care nu sunt părți contractante și secretarului general al Organizației Națiunilor Unite:
- semnăturile, ratificările, aderările și acceptările anexelor și capitolelor menționate la art. 8 din prezenta convenție;
- noile capitole din anexa generală și noile anexe specifice sau noile capitole ale acestora pe care Comitetul de gestionare decide să le recomande în vederea includerii în prezenta convenție;
- data la care prezenta convenție, anexa generală și fiecare anexă specifică sau capitol al acesteia intră în vigoare în conformitate cu art. 18 din prezenta convenție;
- notificările primite în conformitate cu art. 8, 10, 11, 12 și 13;
- retragerea acceptării anexelor/capitolelor de către părțile contractante;
- denunțările primite în conformitate cu art. 17; și
- modificările acceptate în conformitate cu art. 15, precum și data intrării lor în vigoare.
În cazul în care apare o divergență între o parte contractantă și depozitar în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor acestuia din urmă, depozitarul sau partea contractantă în cauză trebuie să aducă problema în atenția celorlalte părți contractante și a semnatarilor ori, după caz, a Comitetului de gestionare sau Consiliului.
Înregistrarea și textele autentice
Articolul 20
În conformitate cu art. 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, la cererea secretarului general al Consiliului.
Drept care subsemnații, deplin autorizați, am semnat prezenta convenție.
Încheiată la Kyoto la 18 mai 1973, în limbile franceză și engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, ce va fi depus pe lângă secretarul general al Consiliului, care va trimite copii certificate conforme ale acestuia tuturor entităților vizate la art. 8 alin. (1) al prezentei convenții.
Apendice II
la protocol
Anexa GENERALĂ
Cuprins
Capitolul 1: Principii generale
Capitolul 2: Definiții
Capitolul 3: Formalități de vămuire și alte formalități vamale
Capitolul 4: Drepturi și taxe A. Stabilirea, încasarea și plata drepturilor și taxelor
B. Amânarea plății drepturilor și taxelor
C. Rambursarea drepturilor și taxelor
Capitolul 5: Garanția
Capitolul 6: Controlul vamal
Capitolul 7: Aplicarea tehnologiei informației
Capitolul 8: Relații între administrația vamală și terți
Capitolul 9: Informații și decizii comunicate de administrația vamală A. Informații de interes general
B. Informații specifice
C. Decizii
Capitolul 10: Recursul în domeniul vamal A. Dreptul la recurs
B. Forma și motivele recursului
C. Examinarea recursului
Capitolul 1 Principii generale
1.1. Standard
Definițiile, standardele și standardele tranzitorii din prezenta anexă se aplică regimurilor și practicilor vamale reglementate de aceasta și, în măsura în care sunt aplicabile, regimurilor și practicilor reglementate de anexele specifice.
1.2. Standard
Condițiile și formalitățile vamale care trebuie îndeplinite în temeiul regimurilor și practicilor reglementate de prezenta anexă și de anexele specifice sunt definite în legislația națională și sunt cât mai simple cu putință.
1.3. Standard
Administrația vamală instituie și întreține oficial relații de consultare cu sectorul comerțului pentru a consolida cooperarea și a facilita participarea, stabilind, în funcție de dispozițiile naționale și de acordurile internaționale, metodele de lucru cele mai eficiente.
Capitolul 2 Definiții
În sensul anexelor la prezenta convenție, se definesc următorii termeni:
F1/E21
asistență administrativă reciprocă - măsurile
luate de o administrație vamală în contul altei
administrații vamale sau în colaborare cu
aceasta în vederea aplicării corecte a legislației
vamale și a prevenirii, cercetării și sancționării
infracțiunilor vamale;
F2/E11
birou vamal - unitatea administrativă
competentă pentru realizarea formalităților
vamale, precum și localurile și alte
amplasamente aprobate în acest scop de
autoritățile competente;
F3/E7
control vamal - ansamblul măsurilor luate de
vamă pentru a asigura aplicarea legislației
vamale;
F4/E3
control prin audit - măsurile prin care vama se
asigură de exactitatea și autenticitatea
declarațiilor prin analiza registrelor, evidențelor,
sistemelor contabile și a datelor comerciale
pertinente deținute de persoanele în cauză;
F5/E15
dată scadentă - data la care plata drepturilor
și taxelor este exigibilă;
F6/E13
decizie - actul specific prin care vama
soluționează o problemă referitoare la legislația
vamală;
F7/E14
declarant - orice persoană care face o
declarație a mărfurilor sau în numele căreia
este făcută această declarație;
F8/E19
declarația mărfurilor - actul întocmit în forma
stabilită de vamă, prin care persoanele
interesate indică regimul vamal care trebuie
acordat mărfurilor și comunică elementele pe
care vama le cere să fie trecute în declarați;
F9/E5
vămuire - îndeplinirea formalităților vamale
necesare pentru importul definitiv al mărfurilor,
pentru exportul sau pentru plasarea lor sub un
alt regim vamal;
F10/E6
vamă - serviciile administrative responsabile
cu aplicarea legislației vamale și cu încasarea
drepturilor și taxelor și care sunt însărcinate cu
aplicarea altor legi și regulamente privind
importul, exportul, transportul sau stocarea
mărfurilor;
F11/E8
drepturi vamale - drepturile înscrise în Tariful
vamal și care se aplică mărfurilor care intră pe
teritoriul vamal sau ies de pe acesta;
F12/E16 drepturi și taxe - drepturile și taxele de import
și/sau drepturile și taxele de export;
F13/E18 drepturi și taxe de export - drepturile vamale și
orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse
care sunt încasate la export ori cu ocazia
exportului de mărfuri, cu excepția impozitelor al
căror cuantum este limitat la costul aproximativ
al serviciilor prestate sau încasate de vamă în
contul altei autorități naționale;
F14/E20 drepturi și taxe de import - drepturile vamale și
orice alte drepturi, taxe sau impozite diverse
care sunt încasate la import ori cu ocazia
importului de mărfuri, cu excepția impozitelor al
căror cuantum este limitat la costul aproximativ
al serviciilor prestate sau încasate de vamă în
contul altei autorități naționale;
F15/E4
verificarea declarației mărfurilor - operațiunile
efectuate de vamă pentru a verifica dacă
declarația mărfurilor a fost corect făcută și dacă
documentele justificative solicitate corespund
condițiilor stabilite;
F16/E9
formalități vamale - ansamblul operațiunilor
care trebuie efectuate de persoanele interesate
sau de vamă în conformitate cu prevederile
legislației vamale;
F17/E26 garanție - ceea ce asigură, în conformitate cu
cerințele vămii, îndeplinirea unei obligații față
de vamă. Garanția este "globală" atunci când
asigură îndeplinirea obligațiilor care rezultă din
mai multe operațiuni;
F18/E10 legislație vamală - ansamblul prevederilor
legale și reglementărilor privind importul,
exportul, transportul sau stocarea mărfurilor pe
care vama trebuie să le aplice în mod expres și
orice alte decizii interne emise de vamă în
virtutea drepturilor conferite de lege;
F19/E2
stabilirea drepturilor și taxelor - determinarea
cuantumului drepturilor și taxelor de încasat;
F20/E24 liber de vamă - acțiunea prin care vama
permite persoanelor interesate să dispună de
mărfurile care fac obiectul unei vămuiri;
F21/E22 omisiune - neluarea sau neîndeplinirea într-un
termen rezonabil a măsurilor cerute de
legislația vamală în legătură cu o problemă
adusă la cunoștința vămii în mod regulat;
F22/E23 persoană - atât o persoană fizică, cât și o
persoană juridică, dacă în context nu se
prevede altfel;
F23/E1
recurs - acțiunea prin care o persoană direct
vizată se poate adresa unei autorități
competente în cazul în care se consideră
prejudiciată de o decizie sau de o omisiune a
vămii;
F24/E25 rambursare - restituirea, totală sau parțială, a
drepturilor și taxelor achitate pentru mărfuri și
remiterea, totală sau parțială, a drepturilor și
taxelor în cazul în care acestea nu au fost
achitate;
F25/E12 teritoriu vamal - teritoriul pe care se aplică
legislația vamală a unei părți contractante;
F26/E27 terț - orice persoană care, acționând în contul
altei persoane, tratează direct cu vama în
legătură cu importul, exportul, transportul sau
stocarea mărfurilor;
F27/E17 controlul mărfurilor - operațiunea prin care
vama procedează la controlul fizic al mărfurilor
pentru a verifica dacă mărfurile corespund, din
punct de vedere al naturii, originii, stării,
cantității și valorii, datelor înscrise în declarația
mărfurilor.
Capitolul 3 Formalități de vămuire și alte formalități vamale
Birourile vamale competente
3.1. Standard
Administrația vamală desemnează birourile vamale în care mărfurile pot fi prezentate sau vămuite. Aceasta determină competența și localizarea acestor birouri vamale și fixează zilele și orele de deschidere, ținând seama, în special, de cerințele comerțului.
3.2. Standard
La cererea persoanei în cauză, din motive considerate valabile de către administrația vamală, aceasta din urmă își îndeplinește funcțiile care îi revin în temeiul unui regim sau al unei practici vamale, în afara orelor de deschidere fixate de administrație ori în alt loc decât biroul vamal, în măsura resurselor disponibile. Eventualele taxe pe care le percepe administrația vamală se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate.
3.3. Standard
În cazul în care birourile vamale sunt situate în același punct de trecere a unei frontiere comune, administrațiile vamale în cauză își armonizează orele de deschidere, precum și competențele acestor birouri.
3.4. Standard tranzitoriu
La punctele de trecere a frontierelor comune, administrațiile vamale în cauză efectuează, ori de câte ori este posibil, controale comune.
3.5. Standard tranzitoriu
În cazul în care administrația vamală dorește să stabilească un nou birou vamal sau să transforme un birou existent într-un punct de trecere comun, aceasta colaborează, ori de câte ori este posibil, cu administrația vamală vecină, în vederea stabilirii unui birou vamal juxtapus care să permită facilitarea controalelor comune.
Declarantul
a) Persoanele care pot acționa în calitate de declarant
3.6. Standard
Legislația națională prevede condițiile în care o persoană este autorizată să acționeze în calitate de declarant.
3.7. Standard
Orice persoană care are dreptul să dispună de mărfuri poate acționa în calitate de declarant.
b) Responsabilitatea declarantului
3.8. Standard
Declarantul are responsabilitatea față de administrația vamală să furnizeze informații exacte în declarația de mărfuri și de plată a drepturilor și taxelor.
c) Drepturile declarantului
3.9. Standard
Înainte de depunerea declarației de mărfuri și în condițiile stabilite de administrația vamală, declarantul este autorizat:
a) să examineze mărfurile; și
b) să recolteze eșantioane.
3.10. Standard
Administrația vamală nu cere ca eșantioanele a căror recoltare este autorizată sub controlul său să figureze într-o declarație de mărfuri distinctă, cu condiția ca eșantioanele în cauză să fie indicate în declarația de mărfuri referitoare la lotul de mărfuri din care sunt originare.
Declarația de mărfuri
a) Formatul și conținutul declarației de mărfuri
3.11. Standard
Conținutul declarației de mărfuri este stabilit de administrația vamală. Declarațiile de mărfuri redactate pe hârtie trebuie să fie conforme cu formatul-cadru al Organizației Națiunilor Unite. În cazul unei proceduri de vămuire informatizate, formatul declarației de mărfuri depuse pe cale electronică trebuie stabilit în conformitate cu standardele internaționale care reglementează transmiterea electronică a datelor, în conformitate cu indicațiile din recomandările Consiliului de cooperare vamală privind tehnologia informației.
3.12. Standard
Administrația vamală trebuie să își limiteze cerințele, în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate în declarația de mărfuri, la informațiile considerate indispensabile pentru a permite stabilirea și perceperea drepturilor și taxelor, întocmirea statisticilor și aplicarea legislației vamale.
3.13. Standard
Declarantul care, din motive considerate valabile de către administrația vamală, nu dispune de toate informațiile necesare pentru a întocmi o declarație de mărfuri este autorizat să depună o declarație de mărfuri provizorie sau incompletă, cu condiția ca aceasta să conțină elementele considerate necesare de către administrația vamală, iar declarantul să se angajeze să completeze declarația de mărfuri într-un termen stabilit.
3.14. Standard
Înregistrarea de către administrația vamală a unei declarații de mărfuri provizorii sau incomplete nu determină aplicarea unui tratament tarifar diferit de cel care ar fi fost aplicat mărfurilor dacă s-ar fi depus direct o declarație de mărfuri completă și exactă.
Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu se amână cu condiția să se fi furnizat garanția eventual solicitată pentru a asigura recuperarea drepturilor și taxelor exigibile.
3.15. Standard
Administrația vamală solicită depunerea declarației de mărfuri în original și numărul minim de exemplare suplimentare necesare.
b) Documentele justificative în sprijinul declarației de mărfuri
3.16. Standard
În sprijinul declarației de mărfuri, administrația vamală solicită doar documentele indispensabile pentru a permite controlul operațiunii și pentru a se asigura că s-au respectat toate cerințele referitoare la aplicarea legislației vamale.
3.17. Standard
În cazul în care anumite documente justificative nu pot fi prezentate la depunerea declarației de mărfuri din motive considerate valabile de către administrația vamală, aceasta din urmă autorizează întocmirea documentelor vizate într-un termen stabilit.
3.18. Standard tranzitoriu
Administrația vamală permite depunerea documentelor justificative pe cale electronică.
3.19. Standard
Administrația vamală solicită o traducere a informațiilor cuprinse în documentele justificative numai dacă acest lucru se dovedește a fi necesar pentru a permite procesarea declarației de mărfuri.
Depunerea, înregistrarea și examinarea declarației de mărfuri
3.20. Standard
Administrația vamală permite depunerea declarației de mărfuri în toate birourile desemnate.
3.21. Standard tranzitoriu
Administrația vamală permite depunerea declarației de mărfuri pe cale electronică.
3.22. Standard
Declarația de mărfuri trebuie depusă în timpul programului stabilit de administrația vamală.
3.23. Standard
Dacă legislația națională prevede că declarația mărfurilor trebuie să fie depusă într-un anumit termen, termenul este stabilit astfel încât să permită declarantului să completeze declarația mărfurilor și să obțină documentele justificative solicitate.
3.24. Standard
La cererea declarantului și din motive considerate valabile de către administrația vamală, aceasta din urmă prelungește termenul stabilit pentru depunerea declarației de mărfuri.
3.25. Standard
Legislația națională prevede condițiile de depunere și de înregistrare sau de examinare a declarației de mărfuri și a documentelor justificative înainte de sosirea mărfurilor.
3.26. Standard
În cazul în care administrația vamală nu poate înregistra declarația de mărfuri, aceasta prezintă declarantului motivele refuzului.
3.27. Standard
Administrația vamală permite declarantului să rectifice declarația de mărfuri care a fost depusă, cu condiția ca, în momentul depunerii cererii, să nu fi început examinarea declarației de mărfuri sau verificarea mărfurilor.
3.28. Standard tranzitoriu
Administrația vamală permite declarantului să rectifice declarația de mărfuri dacă el solicită acest lucru după începerea examinării declarației de mărfuri și dacă administrația vamală consideră că motivele invocate de declarant sunt valabile.
3.29. Standard tranzitoriu
Declarantul poate să își retragă declarația de mărfuri și să solicite aplicarea unui alt regim vamal, cu condiția ca cererea să fie depusă la administrația vamală înainte de acordarea liberului de vamă, iar motivele invocate să fie considerate valabile de către administrația vamală.
3.30. Standard
Examinarea declarației de mărfuri se efectuează în momentul înregistrării sau în cel mai scurt timp după înregistrare.
3.31. Standard
Administrația vamală își limitează operațiunile de examinare a declarației de mărfuri la cele pe care le consideră indispensabile pentru a asigura aplicarea legislației vamale.
Proceduri speciale pentru persoanele autorizate
3.32. Standard tranzitoriu
În cazul persoanelor autorizate care îndeplinesc anumite criterii stabilite de administrația vamală, datorită, în special, faptului că au antecedente satisfăcătoare în domeniul vamal și utilizează un sistem eficient de gestiune a registrelor lor comerciale, administrația vamală prevede:
- acordarea liberului de vamă pentru mărfuri pe baza unui număr minim de informații necesare pentru a identifica mărfurile și a permite întocmirea ulterioară a declarației definitive de bunuri;
- vămuirea mărfurilor la sediul declarantului sau în orice alt loc autorizat de administrația vamală;
și, în plus, în măsura posibilităților, alte proceduri speciale precum:
- depunerea unei singure declarații de mărfuri pentru toate importurile sau exporturile efectuate într-o perioadă determinată, în cazul în care aceste operațiuni sunt realizate în mod frecvent de aceeași persoană;
- posibilitatea pentru persoanele autorizate de a stabili ele însele drepturile și taxele folosind propriile registre comerciale, consultate, după caz, de către administrația vamală pentru a se asigura de conformitatea cu celelalte cerințe vamale;
- depunerea declarației de mărfuri prin intermediul unei mențiuni în registrele persoanei autorizate, care se completează ulterior cu o declarație de mărfuri suplimentară.
Controlul mărfurilor
a) Termenul pentru verificarea mărfurilor
3.33. Standard
În cazul în care administrația vamală decide să supună mărfurile declarate unei verificări, aceasta are loc în cel mai scurt timp după înregistrarea declarației de mărfuri.
3.34. Standard
La planificarea verificărilor mărfurilor se acordă prioritate verificării animalelor vii și mărfurilor perisabile și a altor mărfuri al căror caracter urgent este acceptat de administrația vamală.
3.35. Standard tranzitoriu
În cazul în care mărfurile trebuie supuse unui control efectuat de către alte autorități competente în același timp cu o verificare prevăzută de administrația vamală, aceasta din urmă ia măsurile necesare pentru o efectuare coordonată și, dacă este posibil, simultană a controalelor.
b) Prezența declarantului la verificarea mărfurilor
3.36. Standard
Administrația vamală ia în considerare cererile declarantului care dorește să fie prezent sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor. Aceste cereri se acceptă, în afara cazurilor excepționale.
3.37. Standard
În cazul în care administrația vamală consideră necesar, aceasta solicită declarantului să asiste la verificarea mărfurilor sau să trimită un reprezentant, pentru a furniza administrației vamale asistența necesară pentru a facilita această verificare.
c) Recoltarea de eșantioane de către administrația vamală
3.38. Standard
Recoltarea de eșantioane se limitează la cazurile în care administrația vamală consideră că această operațiune este necesară pentru a stabili descrierea tarifară sau valoarea mărfurilor declarate ori pentru a asigura aplicarea altor dispoziții ale legislației naționale. Cantitățile din mărfuri care se recoltează în calitate de eșantioane trebuie reduse la minimum.
Erori
3.39. Standard
Administrația vamală nu aplică penalizări mari în caz de erori dacă se constată, în beneficiul său, că aceste erori au fost comise de bună credință, fără intenție de fraudă sau neglijență gravă. Dacă se consideră necesar pentru evitarea oricărei recidive, administrația vamală poate aplica o penalizare care nu va fi totuși prea mare în raport cu scopul urmărit.
Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
3.40. Standard
Liberul de vamă se acordă pentru mărfurile declarate de îndată ce administrația vamală a finalizat verificarea sau a luat decizia de a nu le supune unei verificări, cu condiția:
- să nu se fi constatat vreo infracțiune;
- să fi fost prezentate licența de import ori de export sau celelalte documente necesare;
- să fi fost prezentate toate autorizațiile referitoare la regimul în cauză; și
- să fi fost plătite toate drepturile și taxele sau să fi fost luate în considerare toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea lor.
3.41. Standard
În cazul în care administrația vamală s-a asigurat că toate formalitățile de vămuire vor fi îndeplinite ulterior de către declarant, aceasta acordă liber de vamă, cu condiția ca declarantul să prezinte un document comercial sau administrativ acceptabil pentru administrația vamală și care să conțină principalele date referitoare la lotul vizat, precum și o garanție, dacă este cazul, pentru a asigura recuperarea drepturilor și taxelor exigibile.
3.42. Standard
În cazul în care administrația vamală decide că mărfurile necesită o analiză a eșantioanelor în laborator, o documentare tehnică detaliată sau avizul experților, aceasta acordă liber de vamă pentru mărfuri înainte să cunoască rezultatele acestei verificări, cu condiția să fi fost depusă garanția cerută în caz de necesitate, după ce s-a asigurat că mărfurile nu fac obiectul vreunei interdicții sau restricții.
3.43. Standard
Dacă s-a constatat o infracțiune, administrația vamală acordă liberul de vamă fără să aștepte rezolvarea acțiunii administrative sau judiciare, cu condiția ca mărfurile să nu fie pasibile de confiscare ori susceptibile să fie prezentate ca probe materiale într-o fază ulterioară a procedurii, iar declarantul achită toate drepturile și taxele și furnizează o garanție pentru a asigura recuperarea tuturor drepturilor și taxelor suplimentare exigibile, precum și a oricărei penalități de care ar putea fi pasibil.
Abandonarea sau distrugerea mărfurilor
3.44. Standard
În cazul în care mărfurile nu au obținut încă liberul de vamă pentru introducerea pe piață sau au fost plasate sub un alt regim vamal și nu s-a constatat nicio infracțiune, persoana în cauză este scutită de plată drepturilor și taxelor sau trebuie să poată obține rambursarea lor:
- în cazul în care, la cererea sa și în conformitate cu decizia administrației vamale, aceste mărfuri au fost abandonate în favoarea bugetului statului sau distruse ori tratate astfel încât să își piardă orice valoare comercială, sub controlul administrației vamale. Orice cheltuieli determinate de aceste operațiuni trebuie suportate de persoana în cauză;
- în cazul în care aceste mărfuri sunt distruse sau pierdute iremediabil ca urmare a unui accident ori a unui caz de forță majoră, cu condiția ca această distrugere sau această pierdere să fie constatată în beneficiul administrației vamale;
- în cazul în care o parte din mărfuri lipsește din motive care țin de natura lor, cu condiția ca această lipsă să fie constatată în beneficiul administrației vamale.
Deșeurile și resturile care rezultă, după caz, din distrugere se supun, în caz de introducere pe piață sau export, drepturilor și taxelor care li s-ar aplica acestor deșeuri și resturi dacă ar fi importate sau exportate în această stare.
3.45. Standard tranzitoriu
În cazul în care administrația vamală recurge la vânzarea mărfurilor care nu au fost declarate în termenul stabilit sau pentru care nu s-a putut acorda liberul de vamă, fără să se fi constatat vreo infracțiune, veniturile din vânzare se rambursează, după deducerea tuturor drepturilor și taxelor aplicabile, precum și a tuturor cheltuielilor și costurilor generate, persoanelor în drept sau, dacă acest lucru nu este posibil, se păstrează la dispoziția acestora pe o perioadă determinată.
Capitolul 4 Drepturi și taxe
A. Stabilirea, încasarea și plata drepturilor și taxelor
4.1. Standard
Legislația națională definește condițiile în care sunt exigibile drepturile și taxele.
4.2. Standard
Termenul acordat pentru stabilirea drepturilor și taxelor exigibile este precizat în legislația națională. Stabilirea se efectuează în cel mai scurt timp după depunerea declarației de mărfuri sau din momentul în care drepturile și taxele devin exigibile.
4.3. Standard
Elementele care servesc drept bază pentru stabilirea drepturilor și taxelor și condițiile în care trebuie determinate acestea sunt prevăzute în legislația națională.
4.4. Standard
Valoarea drepturilor și taxelor este prevăzută în publicațiile oficiale.
4.5. Standard
Legislația națională prevede momentul care trebuie luat în considerare pentru determinarea sumei drepturilor și taxelor.
4.6. Standard
Legislația națională desemnează modalitățile de plată care pot fi utilizate pentru plata drepturilor și taxelor.
4.7. Standard
Legislația națională precizează persoana sau persoanele care răspunde/răspund de plată drepturilor și taxelor.
4.8. Standard
Legislația națională determină data scadenței, precum și locul unde trebuie efectuată plata.
4.9. Standard
În cazul în care legislația națională precizează că data scadenței poate fi fixată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, această dată trebuie stabilită la cel puțin 10 zile după acordarea liberului de vamă. Nu se percepe nicio dobândă pentru perioada scursă între data acordării liberului de vamă și data scadenței.
4.10. Standard
Legislația națională stabilește termenul în care administrația vamală poate continua recuperarea drepturilor și taxelor care nu au fost plătite la data scadenței.
4.11. Standard
Legislația națională stabilește rata dobânzii pentru întârziere și condițiile în care se aplică aceasta în cazul în care drepturile și taxele nu au fost plătite la data scadenței.
4.12. Standard
În cazul în care drepturile și taxele au fost plătite, inițiatorului plății i se eliberează o chitanță care constituie dovada plății, cu excepția cazului în care plata este dovedită în alt mod.
4.13. Standard tranzitoriu
Legislația națională stabilește o valoare minimă sau o sumă minimă a drepturilor și taxelor ori ambele, sub care nu se percepe niciun drept sau taxă.
4.14. Standard
În cazul în care administrația vamală constată că erorile comise la întocmirea declarației de mărfuri sau la stabilirea drepturilor și taxelor vor determina ori au determinat perceperea sau recuperarea unei sume de drepturi și taxe mai mică decât cea care este exigibilă legal, aceasta rectifică erorile și inițiază recuperarea sumei neplătite. Cu toate acestea, în cazul în care suma vizată este mai mică decât suma minimă prevăzută de legislația națională, administrația vamală nu întreprinde nicio acțiune pentru perceperea sau recuperarea acesteia.
B. Amânarea plății drepturilor și taxelor
4.15. Standard
În cazul în care legislația națională prevede amânarea plății drepturilor și taxelor, aceasta precizează condițiile în care este acordată o asemenea facilitate.
4.16. Standard
Amânarea plății este acordată, în măsura posibilului, fără calcularea unor dobânzi.
4.17. Standard
Termenul acordat pentru plata amânată a drepturilor și taxelor este de cel puțin 14 zile.
C. Rambursarea drepturilor și taxelor
4.18. Standard
Rambursarea se efectuează în cazul în care se constată că plata excedentară a drepturilor și taxelor rezultă dintr-o eroare comisă la stabilirea valorii drepturilor și taxelor.
4.19. Standard
Rambursarea se efectuează pentru mărfurile importate ori exportate în cazul cărora se constată, în momentul importului sau exportului, că au prezentat defecte ori au fost, din orice alt motiv, neconforme cu caracteristicile prevăzute și care se returnează furnizorului sau unei alte persoane desemnate de furnizor, cu condiția ca:
- mărfurile să fie reexportate într-un termen rezonabil, fără să fi făcut obiectul vreunei prelucrări sau reparații și fără să fi fost utilizate în țara de import;
- mărfurile să fie reimportate într-un termen rezonabil, fără să fi făcut obiectul vreunei prelucrări sau reparații și fără să fi fost utilizate în țara în care au fost exportate.
Cu toate acestea, utilizarea mărfurilor nu interzice rambursarea atunci când aceasta a fost indispensabilă pentru constatarea defectelor mărfurilor sau a altui motiv pentru reexportarea ori reimportarea lor.
În loc să fie reexportate sau reimportate, mărfurile pot fi abandonate, în conformitate cu decizia administrației vamale, în favoarea bugetului statului ori distruse sau tratate astfel încât să își piardă orice valoare comercială sub controlul administrației vamale. Abandonul sau distrugerea în cauză nu trebuie să genereze cheltuieli pentru bugetul statului.
4.20. Standard tranzitoriu
În cazul în care administrația vamală permite ca mărfurile care au fost inițial declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor și taxelor să fie plasate sub un alt regim vamal, rambursarea se efectuează pentru drepturile și taxele care depășesc suma datorată în cadrul noului regim.
4.21. Standard
Decizia privind cererea de rambursare se ia și se notifică în scris persoanei în cauză în cel mai scurt termen, iar rambursarea sumei excedentare se face de îndată ce elementele cererii au fost verificate.
4.22. Standard
În cazul în care administrația vamală constată că suma excedentară rezultă dintr-o eroare comisă de către administrația vamală la stabilirea valorii drepturilor și taxelor, rambursarea se efectuează în mod prioritar.
4.23. Standard
În cazul în care se stabilesc termene după care nu se mai acceptă cereri de rambursare, aceste termene trebuie să fie suficient de extinse pentru a ține seama de circumstanțele speciale pentru diferite cazuri în care se poate acorda rambursarea drepturilor și taxelor.
4.24. Standard
Rambursarea nu se acordă în cazul în care suma în cauză este mai mică decât suma minimă stabilită de legislația națională.
Capitolul 5 Garanția
5.1. Standard
Legislația națională prevede cazurile în care se solicită o garanție și determină modul în care trebuie constituită această garanție.
5.2. Standard
Administrația vamală determină valoarea garanției.
5.3. Standard
Orice persoană care are obligația de a constitui o garanție trebuie să poată alege una dintre formele de garanție propuse, cu condiția ca aceasta să fie acceptată de administrația vamală.
5.4. Standard
În cazul în care legislația națională permite acest lucru, administrația vamală nu solicită constituirea unei garanții dacă este convinsă de faptul că persoana în cauză își va respecta toate obligațiile pe care le are față de ea.
5.5. Standard
În cazul în care se solicită constituirea unei garanții pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg dintr-un regim vamal, administrația vamală acceptă o garanție globală, în special din partea oricărui declarant care declară cu regularitate mărfuri în diferite birouri de pe teritoriul vamal.
5.6. Standard
În cazul în care se solicită constituirea unei garanții, suma acestei garanții este cea mai mică cu putință și, în ceea ce privește plata drepturilor și taxelor, nu depășește suma eventual exigibilă.
5.7. Standard
În cazul în care s-a constituit o garanție, eliberarea acesteia se efectuează în cel mai scurt timp posibil după ce administrația vamală a estimat că obligațiile care au impus constituirea garanției au fost îndeplinite în mod corespunzător.
Capitolul 6 Controlul vamal
6.1. Standard
Toate mărfurile, inclusiv mijloacele de transport, care se introduc pe teritoriul vamal sau părăsesc acest teritoriu sunt supuse controlului vamal, indiferent dacă sunt pasibile ori nu de plată unor drepturi și taxe.
6.2. Standard
Controalele vamale se limitează la un minimum necesar pentru a asigura aplicarea legislației vamale.
6.3. Standard
Pentru aplicarea controalelor vamale, administrația vamală recurge la managementul riscurilor.
6.4. Standard
Administrația vamală recurge la analiza riscurilor pentru a desemna persoanele și mărfurile care trebuie examinate, inclusiv mijloacele de transport, precum și amploarea acestei verificări.
6.5. Standard
Administrația vamală adoptă, în sprijinul managementului riscurilor, o strategie care constă în evaluarea gradului de aplicare a legislației.
6.6. Standard
Sistemele de control vamal includ controalele prin audit.
6.7. Standard
Administrația vamală caută să coopereze cu alte administrații vamale și să încheie acorduri de asistență administrativă reciprocă pentru a ameliora controalele vamale.
6.8. Standard
Administrația vamală caută să coopereze cu mediile comerciale și să încheie memorandumuri de înțelegere pentru a ameliora controalele vamale.
6.9. Standard tranzitoriu
Administrația vamală apelează, în măsura posibilităților, la tehnologia informației și la comerțul electronic pentru a ameliora controalele vamale.
6.10. Standard
Administrația vamală evaluează sistemele comerciale ale întreprinderilor care au incidență asupra operațiunilor vamale pentru a se asigura că sistemele vizate sunt conforme cu cerințele vamale.
Capitolul 7 Aplicarea tehnologiei informației
7.1. Standard
Administrația vamală utilizează tehnologia informației în sprijinul operațiunilor vamale dacă aceasta este eficientă și rentabilă atât pentru administrația vamală, cât și pentru sectorul comerțului. Administrația vamală stabilește condițiile de aplicare a acesteia.
7.2. Standard
În cazul în care administrația vamală adoptă sisteme informatizate, aceasta utilizează standardele relevante în acest sens, acceptate la nivel internațional.
7.3. Standard
Tehnologia informației se adoptă în colaborare cu toate părțile vizate direct, în măsura în care este posibil.
7.4. Standard
Toate actele legislative naționale noi sau revizuite prevăd:
- metode de comerț electronic ca soluție alternativă la documentele care trebuie întocmite pe hârtie;
- metode de autentificare electronică, precum și metode de autentificare pe hârtie;
- dreptul administrației vamale de a deține informații pentru nevoile sale proprii și, după caz, de a face schimb de astfel de informații cu alte administrații vamale și cu orice altă parte autorizată în condițiile prevăzute de lege, prin intermediul tehnicilor de comerț electronic.
Capitolul 8 Relațiile între administrația vamală și terți
8.1. Standard
Persoanele în cauză au posibilitatea să comunice cu administrația vamală, fie direct, fie prin intermediul unui terț desemnat să acționeze în numele lor.
8.2. Standard
Legislația națională precizează condițiile în care o persoană poate acționa în numele unei alte persoane în relațiile acesteia cu administrația vamală și prevede, în special, responsabilitățile terților față de administrația vamală în ceea ce privește plata drepturilor și taxelor și eventualele nereguli.
8.3. Standard
Operațiunile vamale pe care persoana în cauză decide să le efectueze în nume propriu nu fac obiectul unui tratament mai puțin favorabil și nu sunt supuse unor condiții mai riguroase decât operațiunile care sunt efectuate de un terț în numele persoanei în cauză.
8.4. Standard
Orice persoană desemnată în calitate de terț are aceleași drepturi, în ceea ce privește operațiunile de efectuat cu administrația vamală, ca și persoana care a desemnat-o.
8.5. Standard
Administrația vamală prevede participarea terților la consultările oficiale pe care le are cu sectorul comerțului.
8.6. Standard
Administrația vamală precizează circumstanțele în care nu este dispusă să trateze cu un terț.
8.7. Standard
Administrația vamală notifică în scris terților orice decizie de a nu trata cu aceștia.
Capitolul 9 Informațiile și deciziile comunicate de administrația vamală
A. Informații de interes general
9.1. Standard
Administrația vamală procedează astfel încât orice persoană interesată să poată obține fără dificultate orice informație utilă de interes general privind legislația vamală.
9.2. Standard
În cazul în care informațiile deja difuzate trebuie modificate din cauza unor modificări aduse legislației vamale sau dispozițiilor ori cerințelor administrative, administrația vamală aduce noile informații la cunoștința publicului într-un termen rezonabil înainte de intrarea lor în vigoare pentru ca persoanele interesate să poată ține seama de acestea, cu excepția cazului în care publicarea lor anticipată nu este permisă.
9.3. Standard
Administrația vamală utilizează tehnologia informației pentru a ameliora comunicarea informațiilor.
B. Informații specifice
9.4. Standard
La cererea persoanei în cauză, administrația vamală furnizează, în modul cel mai rapid și mai exact posibil, informații cu privire la aspecte speciale aduse în atenție de persoana în cauză care se referă la legislația vamală.
9.5. Standard
Administrația vamală furnizează nu numai informații solicitate în mod expres, ci și orice altă informație relevantă pe care o consideră utilă pentru a fi adusă la cunoștința persoanei interesate.
9.6. Standard
În cazul în care administrația vamală furnizează informații, aceasta are grijă să nu divulge niciun element al informației cu caracter privat sau confidențial care să afecteze administrația vamală ori persoane terțe, cu excepția cazului în care o astfel de divulgare este solicitată sau permisă de legislația națională.
9.7. Standard
În cazul în care administrația vamală nu este în măsură să furnizeze informații gratuit, remunerația cerută se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate.
C. Decizii
9.8. Standard
La cererea scrisă a persoanei interesate, administrația vamală își comunică decizia în scris, în termenele stabilite de legislația națională. În cazul în care această decizie este defavorabilă persoanei interesate, aceasta este informată cu privire la motivele deciziei și posibilitățile de înaintare a unui recurs.
9.9. Standard
Administrația vamală comunică deciziile obligatorii la cererea persoanelor interesate, cu condiția să dispună de toate informațiile pe care le consideră necesare.
Capitolul 10 Recursul în domeniul vamal
A. Dreptul la recurs
10.1. Standard
Legislația națională prevede un drept la recurs în domeniul vamal.
10.2. Standard
Orice persoană vizată direct de o decizie sau o omisiune a administrației vamale are dreptul la recurs.
10.3. Standard
Persoana interesată direct de o decizie sau o omisiune a administrației vamale este informată, după ce a înaintat o cerere în acest sens către administrația vamală, cu privire la motivele care au stat la baza deciziei sau a omisiunii, în termenele stabilite de legislația națională. Aceasta poate decide să înainteze sau nu recurs în acel moment.
10.4. Standard
Legislația națională prevede dreptul de a înainta primul recurs la administrația vamală.
10.5. Standard
În cazul în care recursul înaintat la administrația vamală este respins, solicitantul are dreptul de a înainta un nou recurs în fața unei autorități independente de administrația vamală.
10.6. Standard
În ultimă instanță, solicitantul are dreptul la recurs în fața unei instanțe judecătorești.
B. Forma și motivele recursului
10.7. Standard
Recursul se înaintează în scris; acesta este motivat.
10.8. Standard
Se stabilește un termen de recurs împotriva unei decizii a administrației vamale, iar acest termen trebuie să fie suficient pentru a permite solicitantului să analizeze decizia contestată și să pregătească recursul.
10.9. Standard
În cazul în care se înaintează un recurs la administrația vamală, aceasta nu solicită prezentarea, din oficiu, a unor eventuale probe în momentul înaintării recursului, ci acordă în acest scop, după caz, un termen rezonabil.
C. Examinarea recursului
10.10. Standard
Administrația vamală se pronunță cu privire la recurs și își notifică decizia solicitantului, în scris, în cel mai scurt timp posibil.
10.11. Standard
În cazul în care un recurs adresat administrației vamale este respins, aceasta din urmă notifică solicitantului, în scris, și motivele care au stat la baza deciziei sale și îl informează cu privire la dreptul său de a înainta eventual un nou recurs în fața unei autorități administrative sau independente, precizându-i, după caz, termenul înainte de expirarea căruia trebuie înaintat un nou recurs.
10.12. Standard
În cazul în care se acceptă recursul, administrația vamală se conformează deciziei sale sau hotărârii autorităților independente ori judecătorești în cel mai scurt timp posibil, cu excepția cazului în care ea însăși înaintează un recurs împotriva hotărârii respective.
-------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.