Decizia nr. 1532/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. b), art. 34 lit. a) și art. 38 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Dănuț Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară și Aurel Chicinaș în Dosarul nr. 8.505/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal sunt prezenți autorii excepției Grigore Dănuț Dragoste și Nicolae Bogdan Cioară, asistați de avocat Iancu Tănăsescu, din cadrul Baroului București, care, potrivit împuternicirii depuse la dosar, reprezintă și pe autorii excepției Aurel Chicinaș și Gligor Dragoste. Nicolae Bogdan Cioară este asistat, de asemenea, de avocat Marcel Tănăsescu din cadrul Baroului București.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorilor autorilor excepției. Avocat Iancu Tănăsescu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, expunând, pe larg, considerentele ce fundamentează motivarea acesteia. Avocatul Marcel Tănăsescu, pentru autorul excepției Nicolae Bogdan Cioară, arată că întărește considerentele expuse și subliniază încălcarea drepturilor autorului excepției pe care îl reprezintă, determinată de faptul că, fiind judecat împreună cu o persoană care are calitatea de procuror, este privat de calea de atac a apelului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că se solicită modificarea textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.505/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. b), art. 34 lit. a) și art. 38 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Dănuț Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară și Aurel Chicinaș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată mai întâi că unul dintre recurenții-inculpați a îndeplinit funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda (în prezent fiind suspendat), ceea ce a atras competența Curții de Apel de a judeca în fond cauza, însă infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și pentru care a fost condamnat nu au legătură cu funcția de procuror. În opinia autorilor excepției, normele criticate sunt neconstituționale, deoarece permit stabilirea arbitrară a competenței după calitatea persoanei, deși, într-o astfel de situație, faptele fiind conexe, se impunea disjungerea pentru persoanele care nu au această calitate. Astfel, redactarea imprecisă a dispozițiilor ce fac obiectul excepției determină ca procurorii și judecătorii să facă aprecieri subiective, prin stabilirea diferențiată a modului de cercetare și judecare a infracțiunilor comise de un procuror, care nu au legătură cu funcția îndeplinită, și să rețină conexitatea pentru alte persoane care participă la comiterea infracțiunilor alături de procuror, cu consecința lipsirii acestor persoane de o cale de atac: apelul.

Se apreciază că lăsarea posibilității judecătorului de a decide el însuși, pe cale jurisprudențială, în afara unor dispoziții legale, adică prin substituirea legiuitorului, încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție și pe cele ale art. 21. Se mai arată că "prin aprecierea diferențiată a textelor invocate se încalcă drepturile personale ca urmare a înlăturării posibilității de a beneficia de o instituție mai favorabilă."

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că, în realitate, în cauză se critică doar art. 28^1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, "mai ales din perspectiva interpretării și aplicării celorlalte două texte, anume art. 37 lit. a) și art. 38 lit. a) din același cod". În opinia instanței, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, competența după calitatea persoanei fiind stabilită prin lege, iar nu pe cale jurisprudențială, cum greșit susțin autorii. Totodată, în acord cu legislația europeană în materie, legislația internă asigură dublul grad de jurisdicție, iar legiuitorul, conform art. 129 din Constituție, nu are obligația de a institui, în toate situațiile, trei grade de jurisdicție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții Camerelor Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției se constată că acesta îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală [acest din urmă text legal are un singur alineat, astfel încât, din eroare s-a menționat în dispozitivul încheierii de sesizare "art. 38 lit. a)" din Codul de procedură penală; în ceea ce privește art. 28^1 din Codul de procedură penală, acesta este individualizat prin referirea la conținutul său, atât în concluziile scrise formulate de autorul excepției, cât și în considerentele încheierii de sesizare].

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță:

[...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi.";

- Art. 34 lit. a): "(1) Este conexitate:

a) când două sau mai multe infracțiuni sunt săvârșite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în același timp și în același loc;";

- Art. 38: "În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune, în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat."

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și ale art. 21 privind Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că textele ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva modului de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată, precum și din perspectiva unui pretins caracter lacunar, în sensul că "în redactarea actuală a dispozițiilor indicate nu există un argument clar privind statutul juridic al persoanelor care participă la comiterea unor infracțiuni alături de o persoană, care îndeplinește o funcție specială, fără ca infracțiunile să aibă legătură cu profesia acesteia."

Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menționate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. Astfel, cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii competența de a aprecia revine instanțelor de judecată învestite cu soluționarea fondului cauzei, respectiv a eventualelor căi de atac, iar în cazul unei "aprecieri diferențiate" a textelor de lege, în sensul de practică diferită a instanțelor de judecată, competența de a hotărî revine Înaltei Curți de Casație și Justiție care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, "asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești".

Tot astfel, nu intră în competența Curții completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Dănuț Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară și Aurel Chicinaș în Dosarul nr. 8.505/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.