Decizia nr. 406/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Nicolae Totir în Dosarul nr. 19.533/3/2010 și de instanță, din oficiu, în dosarele nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 și nr. 19.879/3/2010, dosare ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Nicolae Totir și partea Florina-Eliza Tomescu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 4.468D/2010-4.478D/2010 și nr. 4.535D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepției prezent arată că se opune conexării, cealaltă parte fiind de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.469D/2010-4.478D/2010 și nr. 4.535D/2010 la Dosarul nr. 4.468D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepției prezent solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Cealaltă parte prezentă lasă la aprecierea Curții soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 19.533/3/2010, nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 și nr. 19.879/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Excepția a fost ridicată de Nicolae Totir și de instanță, din oficiu, cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect pretenții în temeiul
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, Nicolae Totir, susține că prevederile criticate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
aduc atingere dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și condițiile adoptării ordonanțelor de urgență. Astfel, consideră că situația vizată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
nu este una extraordinară, iar urgența nu este motivată în cuprinsul actului normativ criticat. De asemenea, arată că dispozițiile atacate din ordonanță creează o vădită discriminare între victimele regimului comunist care la data intrării în vigoare a ordonanței obținuseră o hotărâre judecătorească definitivă și cele care nu obținuseră. Invocă și inegalitatea de tratament între foștii deținuți politici și persoanele condamnate ca urmare a unei erori judiciare, ale căror solicitări de reparare a prejudiciului produs ca urmare a încarcerării nedrepte nu sunt limitate prin lege. Mai arată că prevederile criticate, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, încalcă principiul neretroactivității legii noi și îngrădesc în mod flagrant puterea de apreciere a judecătorului.
De asemenea, instanța de judecată apreciază că
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție și ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție. În acest sens, arată că, având în vedere calitatea procesuală pasivă a statului în aceste litigii, nu poate fi apreciată ca neutră intervenția acestuia în cadrul litigiilor în curs, fiind evident că astfel una din părți influențează deznodământul cauzei prin limitarea dreptului instanței de a aprecia în echitate asupra acordării unor sume de bani superioare celor avute în vedere de
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Totodată, consideră că dispozițiile criticate din ordonanță instituie un tratament diferențiat între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în baza
Legii nr. 221/2009 , care au obținut deja despăgubiri prin hotărâri definitive la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , și reclamanții care fie vor sesiza instanța competentă după data intrării în vigoare a acestui act normativ, fie au litigii în curs de soluționare în primă instanță, iar acest tratament diferențiat este discriminatoriu, întrucât nu respectă un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Din notele scrise ale autorului excepției, Nicolae Totir, depuse în susținerea criticii, precum și din motivarea instanței de judecată reiese, însă, că excepția de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor prevederi de lege, având următorul cuprins:
-
Articolul I
pct. 1: "Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»".
-
Articolul II
: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție și ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 30 septembrie 2010, prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență nr. 62/2010
- prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
- sunt neconstituționale, în raport cu criticile formulate. Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
"Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Nicolae Totir în Dosarul nr. 19.533/3/2010 și de instanță, din oficiu, în dosarele nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 și nr. 19.879/3/2010, dosare ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.