Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 393/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție

prezumat în vigoare

Data actului
24 martie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 337 din 16 mai 2011
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 12.852 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 134/2005 29 septembrie 2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind P…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță, excepție ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală și de Dan Leașă în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-șef referă asupra cauzei și arată că partea Daniel Munteanu a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea privind acordarea unui nou termen de judecată în vederea apărării.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.165D/2010 și nr. 2.311D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 2.311D/2010 la Dosarul nr. 2.165D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.066/86/2009, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență.

Excepția a fost ridicată de Ovidiu Rusu într-o cauză penală.

Prin Încheierea nr. 51/F din 27 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 812/46/2009, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență.

Excepția a fost ridicată de Dan Leașă într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l), art. 115 alin. (4) și (6) și art. 132 alin. (1), deoarece au fost adoptate într-un domeniu privind instituțiile fundamentale ale statului, cum este Ministerul Public, instituție constituțională ce trebuie să funcționeze unitar și coerent, pe principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic. Or, în acest domeniu nu pot fi emise ordonanțe de urgență de către Guvern. De asemenea, dispozițiile legale criticate contravin și jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 235/2005 .

Instanțele de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, obiect al excepției îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, și dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , așa cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

și

Legea nr. 54/2006 , dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) și alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. [... ]

(3^1) Procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.";

- Art. 4 alin. (1): "Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitoare la domeniul de reglementare al legii organice, art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență și art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, și

Decizia nr. 377 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerințelor și criteriilor referitoare la condițiile adoptării ordonanței de urgență criticate, precum și la domeniile în care nu poate fi adoptat astfel de act normativ.

În plus, Curtea a constatat că

Legea nr. 54/2006

a fost adoptată de Parlament cu respectarea prevederilor constituționale ale art. 75 și art. 76 alin. (1).

De asemenea, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 297 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

și ale art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , statuând că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (6). În acest sens, Curtea a reținut, referitor la interdicția Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență în domeniul instituțiilor fundamentale ale statului, în speță, Ministerul Public, că fondul reglementării constituit de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

nu afectează instituția Ministerului Public, transformarea Parchetului Național Anticorupție în Direcția Națională Anticorupție fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din rațiuni de conformitate cu Legea fundamentală și impuse la rândul lor de

Decizia Curții Constituționale nr. 235/2005 , definitivă și general obligatorie, și, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătățirii activității acestei structuri specializate. Întrucât prin natura și finalitatea reglementării criticate nu s-au evidențiat aspecte negative menite a perturba organizarea și funcționarea Ministerului Public, Curtea a respins o astfel de critică.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , Curtea a statuat că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor art. 132 din Constituție, prin faptul că Direcția Națională Anticorupție a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, "Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii", condiții care au stat și la fundamentarea organizării și funcționării Direcției Naționale Anticorupție. Faptul că în

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții nu justifică susținerea că textul de lege este neconstituțional. Dimpotrivă, având în vedere și prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea pe baza principiilor, legalității, imparțialității și controlului ierarhic, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituționale menționate și o subliniere a naturii juridice a Direcției Naționale Anticorupție, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infracțiunilor de corupție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care fundamentează deciziile sus-citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță, excepție ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția penală și de Dan Leașă în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.