Decizia nr. 1028/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Alexandru Ștefan în Dosarul nr. 26.860/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26.860/325/2009, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Alexandru Ștefan într-o cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii judecătorului cu executarea pedepselor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "stabilirea în mod arbitrar și pe criterii imprecis delimitate (a schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate) nu poate decât să determine o inegalitate a cetățenilor în fața legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei."

Judecătoria Timișoara consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că la stabilirea regimului de executare a pedepsei se iau în considerare și abaterile disciplinare nu reprezintă, în opinia instanței, o dublă sancționare pentru aceeași faptă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conținut: "Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată a comis o infracțiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate, și dacă, prin conduita sa, afectează grav conviețuirea normală în penitenciar sau siguranța acestuia."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, textul de lege ce face obiectul excepției prevede circumstanțele în care se poate realiza schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în considerarea scopului

Legii nr. 275/2006 , care constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli și criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. În acest sens, art. 18 alin. (2) din actul normativ menționat stabilește că "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta lege".

Reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor subiecților aflați în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, și nu este de natură să aducă în vreun fel atingere dreptului la integritatea fizică și psihică a acestora, astfel cum neîntemeiat susține autorul excepției de neconstituționalitate.

În plus, potrivit

art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 275/2006 , schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. De asemenea, în temeiul art. 26 alin. (8) din același act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanțiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.

În ceea ce privește invocarea încălcării prezumției de nevinovăție, Curtea constată că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează regimul de executare al pedepsei privative de libertate. Prin urmare, cadrul de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției inerente procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, nu sunt aplicabile fazei de executare a pedepsei, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Curtea constată, totodată, că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 275/2006 , de exemplu, prin

Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, și

Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007. Considerentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curtea Constituțională cu acele prilejuri sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Alexandru Ștefan în Dosarul nr. 26.860/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.