Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 918/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

prezumat în vigoare

Data actului
5 iulie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 652 din 13 septembrie 2011
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 13.743 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Pune în aplicare 1

  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța în Dosarul nr. 2.198/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.198/118/2010, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor

Legii nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, arătând că acestea creează discriminare, pe de o parte, între persoanele condamnate politic, care au suferit regimuri de detenție, și cele supuse unor măsuri administrative asimilate acestora, întrucât legiuitorul nu face distincția între cele două categorii de victime ale regimului comunist, iar pe de altă parte, între persoanele care au obținut o minimă reparație înaintea datei intrării în vigoare a

Legii nr. 221/2009

și cele care obțin astfel de despăgubiri după această dată.

Se arată, de asemenea, că răspunderea statului trebuie să respecte principiul proporționalității, iar posibilitatea compensării prejudiciului moral cu o sumă de bani stabilită cu acest titlu are drept scop nu atât repunerea victimei într-o situație similară cu cea avută anterior, cât asigurarea unei satisfacții de ordin moral, ce implică, totodată, recunoașterea de către stat a caracterului abuziv al măsurilor în cauză, principiu avut în vedere de legiuitor atât cu prilejul adoptării

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, cât și cu ocazia adoptării

Legii nr. 221/2009 .

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5), se susține că impactul financiar al prevederilor criticate asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, este defavorabil, implicând majorări ale cheltuielilor bugetare, ce sunt greu de cuantificat având în vedere că nu se cunoaște cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite. Se face trimitere în acest sens la

Decizia Curții Constituționale nr. 36 din 2 aprilie 1996 , precum și la prevederile

art. 15 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice. Se arată astfel că expunerea de motive a

Legii nr. 221/2009

nu a fost însoțită de fișa financiară a actului normativ, singura analiză financiară fiind cea prevăzută la Secțiunea a 4-a intitulată "Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung", nefiind respectate dispozițiile art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5) din Constituție, iar legea fiind adoptată după 2 ani de la data analizei în cauză, ce cuprindea modificările cheltuielilor bugetare în anii 2008, 2009, 2010 și 2011.

Dincolo de faptul că analiza financiară din expunerea de motive devenise caducă prin trecerea celor 2 ani până la adoptarea legii, această analiză nu satisface, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, exigențele constituționale și legale, întrucât are un caracter formal, fără acoperire reală, estimând că numărul cererilor de acordare a unor prejudicii morale nu avea să fie mai mare de 10.000, iar valoarea acestor despăgubiri nu avea să depășească suma de 33.000 lei pentru fiecare persoană. Or, pe de o parte, până în luna ianuarie 2010, după 6 luni de aplicare a

Legii nr. 221/2009 , doar pe rolul Tribunalului Constanța existau 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se estima că numărul acestora va fi de aproximativ 3.600 la sfârșitul perioadei de 3 ani, iar pe de altă parte, instanțele judecătorești - în lipsa unor criterii legale de cuantificare a despăgubirilor - au obligat statul la plata unor despăgubiri de zeci de ori mai mari decât cele estimate, în valoare de 600.000 euro.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, se arată că art. 104 din Tratatul de la Maastricht impune statelor membre obligația generală de a evita deficitele publice excesive, raportul dintre datoria publică și produsul intern brut neputând depăși valorile de referință stabilite, respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau real și produsul intern brut. Or, această proporție va fi depășită prin acordarea de către stat a despăgubirilor prevăzute de

Legea nr. 221/2009 , aceste fonduri neputând fi asigurate prin alocarea unor sume suplimentare de la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului sau prin rectificări bugetare.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că, statuând în echitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o poziție moderată prin acordarea, cu titlu de reparație morală, a unor sume rezonabile.

Tribunalul Constanța - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), se apreciază că dispozițiile criticate nu creează discriminări, instanțele judecătorești având obligația de a aplica prevederile

Legii nr. 221/2009

prin raportare la circumstanțele fiecărei cauze.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 111 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 138 alin. (5) din Constituție, se susține că norma constituțională de la art. 138 alin. (5) a fost interpretată în sensul obligativității stabilirii, în bugetul național, a sursei de finanțare, chestiunea acoperirii resurselor financiare din suma stabilită fiind considerată a ține de atribuția Guvernului, care procedează la rectificări bugetare sau la suplimentarea alocațiilor bugetare din fondul de rezervă al statului. În acest sens, sunt invocate

deciziile Curții Constituționale nr. 515 din 24 noiembrie 2004

și nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, arătându-se, totodată, că impactul executării hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor despăgubiri conform prevederilor

Legii nr. 221/2009

nu a fost estimat, că o astfel de estimare poate fi făcută numai atunci când există criterii legale de cuantificare și o limită maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate și că, în lipsa acestora, neexecutarea hotărârilor judecătorești poate determina condamnarea statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fapt ce ar avea implicații semnificative, inclusiv asupra bugetului de stat.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, se afirmă că autorul excepției se raportează la calcule pe care instanța nu are competența să le verifice, acestea fiind relevante doar în faza executării silite a hotărârilor judecătorești.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.

Din analiza dosarului, se observă că, în realitate, autorul excepției critică numai dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , dispoziții asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie.

Potrivit acestora: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, ale art. 138 alin. (5) potrivit căruia "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare" și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederile art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la repararea echitabilă a prejudiciilor suferite ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Ulterior sesizării sale prin Încheierea din 8 aprilie 2010, prin

deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010

și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , constatând că acestea sunt neconstituționale.

Potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța în Dosarul nr. 2.198/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.