Decizia nr. 1535/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din București în Dosarul nr. 4.699/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.699/306/2009, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care din interpretarea lor se poate deduce că instanța de judecată poate exceda procesului-verbal de constatare a contravenției, prin aceea că nu este ținută să constate legalitatea sau temeinicia lui, ci este obligată să examineze întregul relațiilor juridice dintre comerciant și consumator și să statueze asupra caracterului abuziv al oricărei clauze contractuale. O atare interpretare a textului de lege criticat încalcă grav dreptul la apărare al presupusului contravenient. Totodată, având în vedere că instanța de judecată este aceea care investighează presupusa încălcare a legii și decide aplicarea vreunei sancțiuni contravenționale, nu este respectat principiul contradictorialității, întrucât în proces nu există două părți cu interese divergente, și nici principiul egalității părților în cadrul procesului, prin aceea că poziția presupusului contravenient nu poate fi egală cu cea a instanței de judecată.

Judecătoria Sibiu consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că instanța de judecată este sesizată cu cercetarea legalității și temeiniciei unui act emis de o autoritate publică, verificând caracterul abuziv sau nu al clauzelor menționate în actul de constatare întocmit de organele de specialitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră întemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând, în esență, că

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000

contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât conferă puterii judecătorești atribuții aparținând puterii executive. Fără a contesta faptul că singura autoritate abilitată să aprecieze asupra caracterului abuziv al unei clauze contractuale este instanța de judecată, prorogarea competenței acesteia cu privire la constatarea unei contravenții și aplicarea unei amenzi contravenționale încalcă principiul separației puterilor în stat.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, text care are următorul conținut: "(1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

(2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și art. 21 alin. (1)-(3).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 193/2000 , consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă și a sesiza organele competente să controleze respectarea dispozițiilor legii, și anume reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice. În acest din urmă caz, organele competente efectuează verificări și întocmesc un proces-verbal prin care se consemnează faptele constatate, precum și articolele din lege încălcate de comerciant, proces-verbal pe care îl transmit, potrivit dispozițiilor art. 12 din lege, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul.

Așa fiind, în ambele situații, fie că este sesizată direct de către consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau de specialiștii autorizați ai organelor administrației publice, instanța este unica autoritate care se va pronunța asupra existenței sau inexistenței clauzelor abuzive dintr-un contract. Curtea reține că, în prima ipoteză, răspunderea comerciantului are natură civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile Codului civil, în vreme ce, în cea de-a doua ipoteză, potrivit dispozițiilor art. 13 coroborate cu cele ale

art. 16 din Legea nr. 193/2000 , răspunderea are natură contravențională, fapta fiind sancționată cu amendă contravențională. Însă împrejurarea că actul de sesizare al instanței, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de către aceasta, este diferit în funcție de calea aleasă de persoana care are calitatea de consumator nu impietează cu nimic asupra dreptului la apărare al comerciantului. În fața instanței de judecată, părțile au în egală măsură posibilitatea de a-și exercită garanțiile prevăzute de legea procesual civilă, formulând apărările pe care le consideră pertinente și utile cauzei.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea constată că, aplicând sancțiunea contravențională, în urma verificării procesului-verbal întocmit de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau de specialiștii autorizați ai organelor administrației publice, instanța, de fapt, confirmă existența clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe această cale răspunderea contravenientului. Existența acestei proceduri de sancționare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori nu impietează asupra principiului privind separația puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicării acestui principiu constituțional, în accepțiunea sa plenară, care include echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domenia Credit I.F.N." - S.A. din București în Dosarul nr. 4.699/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.