Decizia nr. 116/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 157 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Martin Rose GMBH & CO KG" din Germania, Societatea Comercială "Electroline A.S." din Cehia, Societatea Comercială "Confort" - S.A. din Timișoara și Societatea Comercială "Drumuri Municipale" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.305/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru Asociația "Colas Rail" - S.A. din Franța, pentru Societatea Comercială "ISAF" - S.A. din București și pentru Societatea Comercială "ICIM Arad" - S.A. din Arad, apărătorul ales, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorilor excepției și a celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent. Acesta solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, argumentând oral și prin notele scrise pe care le depune conformitatea dintre textul de lege criticat și prevederile constituționale invocate în motivarea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că prevederile

art. 157 din Legea nr. 105/1992

garantează respectarea normelor de competență, fără să aducă atingere drepturilor consacrate de textele din Legea fundamentală pe care autorul excepției își fondează critica.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.305/30/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 157 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Martin Rose GMBH & CO KG" din Germania, Societatea Comercială "Electroline A.S." din Cehia, Societatea Comercială "Confort" - S.A. din Timișoara și Societatea Comercială "Drumuri Municipale" - S.A. din Timișoara într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei licitații.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că se încalcă dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, întrucât respingerea acțiunii ca fiind introdusă în fața unei instanțe necompetente va atrage consecințe negative pentru justițiabil, care va trebui să introducă o nouă cerere de chemare în judecată. Dar, fiind vorba de materia contenciosului administrativ, această cerere nu va mai putea fi introdusă în termenul de prescripție prevăzut de lege. Autorul excepției susține că dispozițiile

art. 157 din Legea nr. 105/1992

sunt în contradicție cu normele procedurale stabilite de Codul de procedură civilă, care prevăd că "în momentul în care o instanță se declară necompetentă își declină competența în favoarea instanței competente, neputând opera în această situație prescripția dreptului la acțiune". Mai arată că, în opinia sa, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, având în vedere că, în speță, este vorba despre controlul unor acte administrative emise de o instituție publică română, care își produc efectul pe teritoriul României. Se mai precizează că, respingând cererea ca nefiind de competența instanțelor de judecată din România, judecătorul se face vinovat de denegare de dreptate, în acest sens fiind, în opinia autorului excepției, Cauza Rotaru împotriva României. Arată că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impune ca, în fiecare țară, să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu îngrădesc nici accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare, reglementarea criticată fiind justificată de specificul raporturilor de drept internațional privat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 157 din Legea nr. 105/1992

privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, care au următorul cuprins:

- Art. 157: "Instanța sesizată verifică, din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat și, în cazul în care nu este competentă nici ea și nicio altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor române."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 124 - "Înfăptuirea justiției" și art. 126 - "Instanțele judecătorești". De asemenea, invocă și prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - "Dreptul la un recurs efectiv".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Prin urmare, legiuitorul este cel care apreciază cu privire la soluțiile ce se impun în legătură cu aceste materii.

Legea nr. 105/1992

constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun.

Riscul prescrierii dreptului la acțiune, ulterior respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă în fața unei instanțe necompetente - invocat de autorul prezentei excepții -, nu este generat de neconstituționalitatea textului de lege criticat, ci, eventual, de lipsa de diligență a justițiabilului în inițierea demersurilor sale procedurale în conformitate cu normele care stabilesc competența jurisdicțională a instanțelor. Or, competența instanțelor, românești sau străine, de a soluționa litigiile izvorâte din raporturi juridice cu element de extraneitate este stabilită în mod clar de prevederile

Legii nr. 105/1992 .

În acest context, Curtea constată că prevederile de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate nu îngrădesc nici exercitarea dreptului de acces liber la justiție, persoana interesată având posibilitatea să urmeze, în continuare, așa cum s-a arătat mai sus, calea procedurală corectă, cu respectarea normelor de competență jurisdicțională. Din aceeași perspectivă, nu se poate pune nici problema încălcării dreptului la un proces echitabil prin atitudinea judecătorului care s-ar face vinovat de denegare de dreptate, acesta nefăcând altceva decât să aplice reglementările legale referitoare la competența de judecată.

Curtea constată că nu poate reține nici critica potrivit căreia prevederile

art. 157 din Legea nr. 105/1992

contravin dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice. Textul de lege criticat vizează raporturile de drept internațional privat, or, verificarea legalității actelor administrative emise de autoritățile administrative ale statului român revine, ca urmare a însăși naturii și esenței lor, exclusiv instanțelor române. Așadar, persoana interesată să conteste legalitatea acestora are posibilitatea să se adreseze în acest scop instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 157 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Martin Rose GMBH & CO KG" din Germania, Societatea Comercială "Electroline A.S." din Cehia, Societatea Comercială "Confort" - S.A. din Timișoara și Societatea Comercială "Drumuri Municipale" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.305/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2010.