Decizia nr. 386/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47, art. 278^1 alin. 7 și art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47, art. 278^1 alin. 7 și art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Traian Vânt în Dosarul nr. 838/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă pentru art. 47 din Codul de procedură penală, deoarece critica autorului excepției îmbracă forma unei veritabile probleme ce ține de modul de interpretare și de aplicare a legii. De asemenea, consideră că excepția privitoare la celelalte dispoziții din Codul de procedură penală este nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Decizia nr. 360 din 3 februarie 2009 , pronunțată în Dosarul nr. 838/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47, art. 278^1 alin. 7 și art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Traian Vânt în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenența la dreptul intern al tratatelor ratificate de Parlament raportat la art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu permit administrarea probei cu martori sau a unei expertize grafologice.
Prevederile art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) și (2), deoarece partea vătămată nu poate face plângere penală împotriva procurorului pentru rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată.
Prevederile art. 47 din Codul de procedură penală sunt, în opinia autorului, neconstituționale, sens în care solicită Curții Constituționale să arate prin decizie că prin termenul soluționare a unei cauze se înțelege nu numai soluționarea pe fond, putând intră în accepțiunea textului și situația desființării prin recurs cu trimitere a încheierilor de nesesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, în situația în care se dă un alt înțeles dispozițiilor legale criticate sunt afectate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 11 alin. (1) și (2) și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 cu denumirea marginală Judecător care s-a pronunțat anterior, art. 278^1 alin. 7 cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și art. 222 alin. 1 cu denumirea marginală Plângerea, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
- Art. 47: "Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.";
- Art. 278^1 alin. 7: "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.";
- Art. 222 alin. 1: "Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 440 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, statuând că prin acestea s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Fiind vorba de dispoziții de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competența să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, excepția ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziții ar contraveni normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală.
De asemenea, dispozițiile contestate nu contravin dreptului la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces.
În limitele obiectului acestei categorii de cauze, părțile care se plâng împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror. În prima ipoteză, instanța admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar în cea de-a doua ipoteză, când probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanța reține cauza spre judecare.
Nicio dispoziție legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condițiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei de mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aspectele relevate de autorul excepției vizează modul de aplicare și de interpretare a normelor criticate care însă țin de fondul soluționării litigiului în fața instanței de drept comun și nu pot fi convertite în vicii de constituționalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate. Așa fiind, în conformitate cu art. 126 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicare unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești [...]", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, Curtea Constituțională neavând o astfel de competență. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate nu conțin, așa cum în mod eronat susține autorul excepției, interdicția de a formula plângere penală împotriva procurorului care a dispus o soluție de netrimitere în judecată. Dimpotrivă, orice persoană care se consideră vătămată printr-o infracțiune într-un drept al său, se poate adresa cu plângere penală în condițiile textului legal criticat. A extinde însă această posibilitate în mod necondiționat de existența unor indicii care să justifice comiterea unei fapte penale, echivalează cu exercitarea în mod abuziv a drepturilor și libertăților care, potrivit art. 57 din Constituție, se face cu bună-credință, fără să se încalce drepturile și libertățile celorlalți. Aceasta, deoarece o soluție de netrimitere în judecată, chiar dacă este nelegală și netemeinică, nu poate fi apreciată ipso facto ca fiind rezultatul unei infracțiuni.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Traian Vânt în Dosarul nr. 838/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și art. 222 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.