Decizia nr. 417/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 4.204/197/2008 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.204/197/2008, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Dumitru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat instituie o prezumție de vinovăție și, totodată, determină ca instanța de judecată să aplice prevederile legale fără să cerceteze dacă în momentul producerii accidentului persoana avea sau nu o alcoolemie peste limita legală.

Tribunalul Brașov - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece normele criticate "instituie o prezumție de vinovăție pentru cel care consumă băuturi alcoolice după producerea unui eveniment rutier și mai înainte de a fi testat în ceea ce privește alcoolemia din sânge". Se invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind prezumția de nevinovăție. Se arată că "instanțele de judecată trebuie să prezume nevinovăția persoanei acuzate și trebuie să își formeze opinia numai pe baza probelor administrate în timpul procesului, or, dacă dispoziția legală analizată instituie o prezumție absolută ce nu poate fi răsturnată prin vreun mijloc de probă, judecătorul se află în imposibilitatea respectării principiului enunțat, astfel că dispoziția legală trebuie considerată că încalcă prezumția de nevinovăție și deci dreptul la un proces echitabil".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece acesta încalcă prezumția de nevinovăție. Se arată că această prezumție este percepută ca un beneficiu, o protecție juridică ce însoțește persoana pusă sub acuzare, în scopul de a echilibra raportul forțelor din cadrul procesului penal. Potrivit art. 66 din Codul de procedură penală, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să își dovedească nevinovăția; sarcina probațiunii revine acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat. Acuzarea este cea care trebuie să indice acuzatului faptele ce i se impută, pentru ca aceasta să fie în măsură să își formuleze o apărare corespunzătoare. Se mai arată că prezumția de nevinovăție are caracter relativ, ea poate fi răsturnată în urma dovedirii vinovăției prin probe certe, și nu conform unor aparențe, probabilități. Or, stabilirea unei situații de fapt ca o prezumție absolută, în lipsa unor probe temeinice de natură a certifica vinovăția unei persoane, reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție și implicit a dreptului la un proces echitabil.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

Potrivit

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , "Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice." Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol, criticat în prezenta cauză, care instituie prezumția în sensul că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.

Este evident că instituirea unei astfel de prezumții se întemeiază pe importanța și semnificația obligației stabilite în

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanțe cu efecte similare după producerea unui accident de circulație, în vederea stabilirii în condiții de maximă operativitate și cu exactitate a condițiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment.

Contrar susținerilor autorului excepției, norma criticată este menită practic să sancționeze o conduită contrară dispozițiilor legale, în considerarea scopului ordonanței, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în Cauza Salabiaku împotriva Franței, 1988, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. În cauză, conducătorul auto este avertizat cu privire la consecințele faptei interzise de legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispozițiile legale care interzic consumul de alcool, substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului rutier și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, precum și prezumția care operează în cazul nerespectării acestora. Absența unei astfel de interdicții ar determina, de altfel, dificultăți în stabilirea cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator și, în esență, al respectării principiului aflării adevărului.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 4.204/197/2008 al Tribunalul Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.