Decizia nr. 418/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției și pentru partea Compania Națională "Poșta Română" - S.A. - Direcția Regională de Poștă București, consilier juridic Steliana Stoleru, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției și al părții menționate solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând, în esență, că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale privitoare la egalitatea în drepturi și restrânge libertatea economică, cu încălcarea art. 53 din Legea fundamentală. Totodată, arată că

art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996

nu prevede criterii de determinare a folosirii în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici, motiv pentru care aceste dispoziții pot fi aplicate și se aplică în mod discriminatoriu. Depune concluzii scrise în sensul celor arătate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, acestea fiind o expresie a garantării unui mediu concurențial corect în vederea maximizării bunăstării clienților români.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.270/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat este neconstituțional deoarece conferă instanței de judecată atribuții de legiuitor, prin aceea că îi permite să completeze contractele încheiate, care au putere de lege între părțile contractante, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat. De asemenea, impune partenerilor comerciali care încheie contracte să se supună clauzelor minimale ale drepturilor stabilite, "lucru ce încalcă grav principiul egalității cetățenilor în fața legii și echivalează cu o restrângere a drepturilor și libertăților." Se mai arată că se produce o încălcare a drepturilor și libertăților deoarece comerciantul nu poate negocia drepturi inferioare celor apreciate de instanță.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins: "Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari;".

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, care interzic folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale constând în impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari, dau expresie obligației statului, impusă de dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Așa cum a statuat de principiu Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 230 din 14 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, "concurența presupune o confruntare loială între comercianții care acționează pe același segment de piață și oferă consumatorilor produse similare.

În scopul creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, statul trebuie să susțină o politică concurențială corectă, aceasta jucând un rol esențial în facilitarea liberei circulații a mărfurilor, în stimularea inițiativei participanților la activitatea de comerț, realizând și funcția de garanție a unei economii de piață." Norma criticată constituie, așa cum s-a arătat, o expresie a acestei politici și o garanție de natură a asigura existența unei reale libertăți economice în condițiile prevăzute de art. 45 din Constituție, care presupune garantarea accesului pe piață al agenților economici și protejarea destinatarilor serviciului prestat sau ai bunurilor furnizate.

Contrar susținerilor autorului excepției, prevederile

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996

nu aduc atingere principiului separației puterilor în stat și nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, fiind în mod egal aplicabile tuturor persoanelor - agenți economici - aflate în ipoteza normei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate de asemenea în susținerea excepției, se constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu a fost constatată.

De altfel, prin criticile formulate se tinde la modificarea și completarea dispozițiilor ce fac obiectul excepției, a căror redactare actuală determină, în opinia autorului excepției, o aplicare discriminatorie. Astfel de critici nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română - S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.