Instrucțiunile din 5 august 2010

În temeiul

art. 27 alin. (1) și (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Consiliul Concurenței adoptă prezentele instrucțiuni.

I. Introducere

1. Prezentele instrucțiuni urmăresc o abordare similară cu cea din Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 372 din 9 decembrie 1997, și oferă un cadru conceptual privind definirea pieței relevante.

2. Prezentele instrucțiuni reprezintă recomandări și au rolul de a oferi instrumente utile în activitatea de aplicare a legislației în domeniul concurenței. Îndrumările menționate în cele ce urmează sunt doar o bază de plecare în identificarea pieței relevante, iar în analizele sale Consiliul Concurentei nu va urma în mod mecanic fiecare etapă descrisă în prezentele instrucțiuni, ci va analiza doar acele elemente care sunt relevante pentru fiecare caz. Analiza poate fi completată cu alte elemente de fapt și va fi întotdeauna circumscrisă fiecărui caz.

3. Scopul prezentelor instrucțiuni este de a explica modul în care Consiliul Concurenței utilizează conceptele de piață relevantă a produsului și piață relevantă geografică în aplicarea legislației în domeniul concurenței.

4. Definirea pieței relevante este un instrument de identificare și de delimitare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurența între întreprinderi*1). Scopul principal al definirii pieței relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurențiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză*2. Definirea pieței relevante, atât la nivelul produsului, cât și la nivel geografic, trebuie să permită identificarea concurenților reali ai întreprinderilor în cauză, care sunt capabili să influențeze comportamentul respectivelor întreprinderi și să le împiedice să acționeze independent de presiunile unei concurențe efective. Definirea pieței relevante permite, printre altele, calcularea cotelor de piață, care pot oferi informații relevante privind puterea de piață, în vederea aplicării

art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, respectiv a art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE)*3), precum și a art. 15 și a altor dispoziții din Lege.

-----------

*1) Prin întreprindere se înțelege orice entitate angajată într-o activitate economică, adică o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață dată, independent de statutul său juridic și de modul de finanțare.

*2) În sensul prezentelor instrucțiuni, întreprinderile în cauză sunt, în cazul unei concentrări, părțile care participă la concentrare; în cadrul investigațiilor realizate în temeiul

art. 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, acestea sunt întreprinderile investigate sau reclamanții; în cazul investigațiilor realizate în sensul art. 5 din Lege, întreprinderile în cauză sunt părțile la înțelegere.

*3) Pe parcursul prezentelor instrucțiuni, referirile la art. 5 și 6 din Lege se vor interpreta în mod corespunzător și ca referiri la art. 101 și 102 din TFUE.

5. Conceptul de piață relevantă este diferit de alte definiții ale pieței utilizate frecvent în alte contexte. De exemplu, întreprinderile utilizează deseori termenul "piață" pentru a desemna zona în care își vând produsele sau pentru a se referi, în sens larg, la sectorul economic în care activează. Este posibil ca termenul de piață utilizat în mod uzual de către o întreprindere și piața relevantă să se suprapună. Cu toate acestea, este necesară întotdeauna efectuarea unei analize a pieței relevante din punctul de vedere al concurenței, conform indicațiilor furnizate în cele ce urmează.

6. Definirea pieței relevante, atât la nivelul produsului, cât și la nivel geografic, are o influență decisivă asupra evaluării unui caz de concurență. Prin elaborarea prezentelor instrucțiuni, Consiliul Concurenței urmărește să indice elementele pe care se bazează în procesul de definire a pieței relevante, în vederea creșterii calității informațiilor prezentate de către părți și a nivelului de transparență a politicii sale în domeniul concurenței.

7. Totodată, întreprinderile vor putea să anticipeze într-o mai mare măsură posibilitatea stabilirii de către Consiliul Concurenței a faptului că un anumit caz ridică probleme de concurență. În consecință, întreprinderile vor putea să ia în considerare acest aspect în procesul decizional intern, atunci când planifică, de exemplu, o achiziție, înființarea unei societăți în comun sau încheierea anumitor înțelegeri. De asemenea, întreprinderile pot înțelege mai bine ce tip de informații sunt considerate relevante de către Consiliul Concurenței, în vederea definirii pieței relevante.

II. Definirea pieței relevante

Definirea pieței relevante a produsului și a pieței relevante geografice

8. Piața relevantă a produsului cuprinde toate produsele și/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, prețurilor și utilizării acestora.

9. Piața relevantă geografică cuprinde zona în care întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea și oferta de produse sau servicii, în care condițiile de concurență sunt suficient de omogene și care poate fi delimitată de zonele geografice învecinate, deoarece condițiile de concurență diferă în mod apreciabil în respectivele zone.

10. Prin urmare, piața relevantă în cadrul căreia trebuie evaluată o anumită problemă de concurență se determină prin analiza atât a pieței relevante a produsului, cât și a pieței relevante geografice.

Principii fundamentale de definire a pieței relevante

A. Constrângerile concurențiale

11. Întreprinderile se confruntă cu 3 mari surse de constrângeri concurențiale:

- substituibilitatea la nivelul cererii;

- substituibilitatea la nivelul ofertei;

- concurența potențială.

Din punct de vedere economic, pentru definirea pieței relevante, substituibilitatea la nivelul cererii reprezintă cel mai rapid și eficace element disciplinar care acționează asupra furnizorilor unui anumit produs, în special în ceea ce privește deciziile acestora în materie de prețuri. O întreprindere sau o asociație de întreprinderi nu poate avea un impact semnificativ asupra condițiilor de vânzare existente, de exemplu, asupra prețurilor, atunci când clienții săi sunt în măsură să se orienteze fără dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situați în altă parte. De aceea, procesul de definire a pieței relevante constă, în principal, în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clienții întreprinderilor în cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalți furnizori, cât și sub aspectul localizării geografice a acestora.

12. Constrângerile concurențiale care decurg din substituibilitatea la nivelul ofertei, altele decât cele descrise la pct. 18-21, și din concurența potențială nu sunt, în general, imediate și necesită întotdeauna analizarea unor factori suplimentari. Astfel de constrângeri nu sunt în general luate în considerare în definirea pieței relevante.

B. Substituibilitatea la nivelul cererii

13. Evaluarea substituibilității la nivelul cererii presupune determinarea gamei de produse considerate de către consumator ca fiind substituibile. Pentru a realiza acest lucru, se poate utiliza testul SSNIP*4). Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai restrânsă piață relevantă în care un monopolist ipotetic ar putea practica în mod profitabil o creștere mică, dar semnificativă (de obicei, se ia în considerare o creștere a prețului între 5% și 10%) și de durată a prețului prin evaluarea reacțiilor clienților la această creștere. Acest test poate furniza indicații cu privire la elementele de fapt necesare definirii pieței relevante.

------------

*4) Testul monopolistului ipotetic (testul SSNIP - creșterea mică, dar semnificativă și de durată a prețurilor), utilizat pentru prima dată de Comisia Europeană în cazul Nestle/Perrier din 1992.

14. Prin urmare, punctul de plecare în definirea pieței relevante constă în identificarea tipului de produse pe care întreprinderile implicate le comercializează, precum și a zonei geografice în cauză. Ulterior, se va testa dacă alte produse și zone geografice au capacitatea de a exercita o presiune concurențială suficientă asupra politicii de preț a întreprinderilor implicate și cu rezultate imediate, pentru a putea fi incluse în piața relevantă.

15. La nivel conceptual, testul monopolistului ipotetic explorează dacă clienții ar fi în măsură să se orienteze spre produse substitute, ușor accesibile sau spre furnizori situați într-o zonă geografică diferită în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul (produsele) respectiv (respective), o creștere a prețului mică, dar semnificativă și de durată. Dacă substituibilitatea la nivelul cererii este suficientă, pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, creșterea prețului monopolistului ipotetic, se va include cel mai apropiat produs substitut, respectiv o altă zonă geografică în piața relevantă. Procedeul se va repeta până când produsele și zonele geografice în cauză vor fi de așa natură încât o creștere mică, dar semnificativă și de durată a prețului practicată de un monopolistul ipotetic ar deveni profitabilă. Setul de produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piața relevantă. O analiză echivalentă este aplicabilă în cazurile privind concentrarea puterii de cumpărare, unde punctul de plecare al analizei este furnizorul, iar testul la nivelul prețurilor permite identificarea canalelor alternative de distribuție pentru produsele respectivului furnizor. În aplicarea acestor principii, anumite situații particulare, astfel cum sunt cele descrise la pct. 52 și 54, trebuie să fie examinate cu mai multă atenție.

16. O concentrare economică între îmbuteliatori de băuturi răcoritoare poate fi oferită drept exemplu de analiză a substituibilității la nivelul cererii prin aplicarea testului SSNIP. În acest caz, se pune problema dacă diferitele arome de băuturi răcoritoare aparțin sau nu aceleiași piețe relevante a produsului. În practică, întrebarea care se pune este dacă consumatorii aromei "A" ar alege alte arome, în cazul în care aroma "A" ar suferi o creștere definitivă a prețului, între 5% și 10%. În cazul în care numărul consumatorilor care ar alege aroma "B", de exemplu, ar fi suficient pentru a face neprofitabilă, din cauza scăderii vânzărilor, creșterea de preț a aromei "A", atunci piața relevantă a produsului ar cuprinde cel puțin ambele arome "A" și "B". Testul ar trebui extins în acest caz și pentru celelalte arome disponibile, până când se identifică un ansamblu de produse pentru care o creștere de preț nu ar atrage o substituibilitate suficientă la nivelul cererii, iar creșterea de preț ar deveni profitabilă.

17. În cazul în care piețele implicate în analiză nu prezintă un grad ridicat de concentrare, prețul care va fi luat în considerare, în general, va fi prețul pieței. Situația ar putea fi diferită în cazul în care prețul pieței a fost determinat în absența manifestării unei concurențe suficiente. În special în cazul investigațiilor privind abuzul de poziție dominantă, este posibil ca prețul pieței să fi fost supus deja unei creșteri ca urmare a existenței puterii de piață.

C. Substituibilitatea la nivelul ofertei

18. În definirea pieței relevante s-ar putea, de asemenea, ține seama de substituibilitatea la nivelul ofertei, în cazurile în care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilității la nivelul cererii, în ceea ce privește eficacitatea și obținerea unor rezultate imediate. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un monopolist ipotetic ar practica, în acea zonă geografică, pentru produsul respectiv, o creștere a prețului mică, dar semnificativă și de durată, furnizorii care nu produc în mod curent produsul respectiv ar trebui să fie în măsură să își reorienteze producția spre acesta și să îl comercializeze în termen scurt*5) fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, producția suplimentară introdusă pe piața relevantă va avea un efect disciplinar asupra comportamentului concurențial al întreprinderilor implicate. Un astfel de efect este echivalent, sub aspectul eficacității și al rezultatelor imediate, cu cel al substituibilității la nivelul cererii.

---------

*5) Adică acea perioadă pentru care o ajustare semnificativă a activelor corporale și necorporale nu este necesară.

19. Situațiile menționate anterior apar, de obicei, atunci când întreprinderile comercializează produse de diferite clase de calitate. Chiar dacă în viziunea unui anumit client final sau al unui grup de consumatori diferitele clase de calitate ale unui anumit produs nu sunt substituibile, acestea vor fi grupate într-o singură piață relevantă a produsului, cu condiția ca majoritatea furnizorilor să fie în măsură să ofere aceste produse de calitate diferită imediat și fără să înregistreze costuri suplimentare semnificative. În aceste cazuri, piața relevantă a produsului va cuprinde toate produsele substituibile la nivelul cererii și al ofertei, iar vânzările de astfel de produse vor fi însumate pentru a se calcula valoarea și volumul total al pieței. Același raționament poate conduce la gruparea unor zone geografice diferite.

20. Un exemplu practic de analiză a substituibilității la nivelul ofertei în vederea definirii pieței relevante a produsului poate fi găsit în sectorul hârtiei. În general, există diferite clase de calitate a hârtiei, de la hârtia standard de imprimare la hârtia de calitate superioară utilizată, de exemplu, pentru publicarea cărților de artă. În ceea ce privește cererea, fiecărui nivel de calitate a hârtiei i se asociază o anumită utilizare, de exemplu, o carte de artă sau o publicație de lux nu se va imprima pe hârtie de calitate inferioară. Cu toate acestea, fabricile de hârtie pot fabrica diferite tipuri de hârtie, iar producția poate fi adaptată în termen scurt și cu costuri neglijabile. În consecință, în absența unor dificultăți de distribuție specifice, producătorii de hârtie pot concura pentru comenzi de diferite tipuri de hârtie, în special în cazul în care respectivele comenzi sunt făcute cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea planurilor de producție. În aceste condiții, nu se definește o piață relevantă a produsului distinctă pentru fiecare nivel de calitate a hârtiei și fiecare utilizare asociată acestuia. Prin urmare, diversele niveluri de calitate a hârtiei sunt incluse într-o singură piață relevantă a produsului, iar vânzările vor fi însumate pentru a estima valoarea și volumul total ale pieței.

21. Substituibilitatea la nivelul ofertei nu poate fi luată în considerare în etapa de definire a pieței relevante atunci când necesită modificări semnificative ale activelor corporale și necorporale existente, investiții suplimentare, decizii strategice sau întârzieri importante. Exemple în care substituibilitatea la nivelul ofertei nu conduce la lărgirea pieței relevante pot fi întâlnite în sectorul bunurilor de consum, în special în cel al băuturilor care sunt mărci înregistrate. Cu toate că fabricile de îmbuteliere pot, în principiu, să îmbutelieze tipuri diferite de băuturi, în realitate, produsele nu se pot vinde decât cu prețul unor costuri și întârzieri importante (legate de publicitate, de testarea produselor și de distribuție). În aceste condiții, efectele substituibilității la nivelul ofertei și ale altor forme de concurență potențială vor fi examinate într-o etapă ulterioară a analizei.

D. Concurența potențială

22. Concurența potențială, a treia sursă de constrângere concurențială, nu este luată în considerare în definirea pieței relevante, întrucât condițiile în care concurența potențială reprezintă efectiv o constrângere concurențială depind de analiza factorilor și împrejurărilor specifice referitoare la condițiile de intrare pe piață. Dacă este cazul, această analiză va fi realizată doar într-o etapă ulterioară, în general atunci când poziția pe piața relevantă a întreprinderilor implicate a fost deja determinată și când această poziție ridică probleme de concurență.

III. Elementele de fapt care pot fi luate în considerare în definirea piețelor relevante

A. Procesul de definire a pieței relevante

23. Pe baza informațiilor preliminare disponibile sau a informațiilor comunicate de întreprinderile în cauză, Consiliul Concurenței este, în principiu, în măsură să determine, la nivel general, posibilele piețe relevante în cadrul cărora, de exemplu, o concentrare economică sau o restrângere a concurenței trebuie să fie evaluată. În general și din motive de ordin practic, atunci când analizează cazuri individuale, Consiliul Concurenței trebuie să decidă între câteva posibile alternative de piețe relevante.

B. Piața relevantă a produsului

24. Problema care se pune de obicei în procesul de definire a piețe relevante a produsului este de a stabili, într-o primă etapă, pe baza informațiilor preliminare disponibile sau a informațiilor comunicate de întreprinderile în cauză, dacă produsul A și produsul B aparțin sau nu aceleiași piețe relevante a produsului.

25. Ulterior vor fi luate în considerare o serie de elemente de fapt care permit evaluarea măsurii în care substituția între produse ar putea avea loc. Astfel, în anumite cazuri, în funcție de caracteristicile și de specificitatea sectoarelor din economie și a produselor și serviciilor care sunt analizate, anumite elemente de fapt pot fi decisive, în timp ce, în alte cazuri, aceleași elemente de fapt ar putea fi irelevante. În majoritatea cazurilor, evaluarea trebuie să se bazeze pe examinarea mai multor elemente de fapt. Acesta este un mod de abordare deschis, cu scopul de a exploata în mod eficace toate informațiile disponibile care ar putea fi relevante în evaluarea cazurilor individuale. Din acest motiv, nu se utilizează o ierarhie strictă a diferitelor surse de informații sau a diferitelor tipuri de elemente de fapt pentru stabilirea existenței substituibilității.

26. În numeroase cazuri, includerea celui mai apropiat produs substitut în piața relevantă a produsului ar putea fi suficientă pentru a elimina orice probleme de concurență. În astfel de situații, nu este necesar să se determine dacă piața relevantă a produsului include sau nu produse suplimentare sau să se delimiteze precis piața relevantă a produsului. Atunci când, luând în considerare diferitele piețe relevante posibile, operațiunea în cauză nu ridică probleme de concurență, problema definirii pieței relevante a produsului rămâne deschisă.

C. Piața relevantă geografică

27. Procesul de definire a pieței relevante geografice debutează cu elaborarea unei ipoteze preliminare de lucru cu privire la dimensiunea pieței geografice, pe baza unor indicii generale privind cotele de piață deținute de părți și de concurenții lor, precum și pe baza unei analize preliminare a modului de stabilire a prețurilor și a diferențelor de preț. Această ipoteză inițială de lucru permite Consiliului Concurenței să își concentreze cercetările în scopul determinării exacte a pieței relevante geografice.

28. Este necesar să fie analizate motivele care se află la originea oricărei configurații date a prețurilor și a cotelor de piață. Din acest motiv, ipoteza inițială de lucru se va verifica cu ajutorul unei analize a caracteristicilor cererii (importanța preferințelor naționale sau locale, comportamentul de cumpărare al clienților, diferențierea produselor, mărcile etc.), pentru a stabili dacă întreprinderile situate în alte zone constituie, în mod real, o sursă alternativă de aprovizionare pentru consumatori. În acest caz, experimentul teoretic se bazează, de asemenea, pe substituția care rezultă în urma unor variații ale prețurilor, iar întrebarea care se pune este dacă clienții părților și-ar transfera comenzile altor întreprinderi situate în alte zone, în termen scurt și cu costuri neglijabile.

29. În cazul în care este necesar, factorii care influențează oferta vor fi, de asemenea, analizați, pentru a verifica dacă întreprinderile situate în alte zone geografice nu se confruntă cu obstacole în extinderea vânzărilor în condiții competitive pe întreaga piață geografică. Respectiva analiză include o examinare a condițiilor necesare pentru ca o întreprindere să aibă o prezență locală în vederea desfășurării activității de vânzare în zona respectivă, a condițiilor de acces la canalele de distribuție, a costurilor de dezvoltare a unei rețele de distribuție, precum și a eventualelor bariere de natură legislativă, tehnică sau administrativă. Acestea din urmă pot fi legate de achizițiile publice, de prețuri, de cote și tarife vamale care limitează comerțul sau producția, de standarde tehnice, de existența unor monopoluri, de libertatea de stabilire și de condițiile de obținere a autorizațiilor administrative, de reglementările privind ambalajele etc. Consiliul Concurenței identifică eventualele obstacole și bariere care izolează întreprinderile situate într-o anumită zonă geografică de presiunea concurențială a întreprinderilor situate în afara acelei zone geografice, astfel încât să determine cu precizie gradul de întrepătrundere a piețelor la nivel local, național, comunitar european sau global.

30. Structura efectivă și evoluția fluxurilor comerciale oferă indicații suplimentare utile, referitoare atât la importanța economică a fiecărui factor menționat anterior care influențează cererea sau oferta, cât și la măsura în care aceste fluxuri pot constitui sau nu bariere reale care conduc la crearea unor piețe relevante geografice distincte. În general, analiza fluxurilor comerciale abordează problema costurilor de transport și a măsurii în care acestea pot reprezenta un obstacol în calea comerțului între zone geografice diferite, luând în considerare amplasamentul unității de producție, costurile de producție și nivelurile prețurilor. Piața geografică nu se suprapune în mod necesar unităților administrativ-teritoriale - județe, orașe - , o piață locală putând fi mai mică decât o astfel de unitate sau, dimpotrivă, să cuprindă mai multe localități ori județe sau părți din acestea, conform condițiilor concrete.

D. Procesul de culegere a datelor și informațiilor necesare

31. Atunci când consideră necesară definirea precisă a pieței, Consiliul Concurenței poate contacta clienții și întreprinderile importante din sectorul economic respectiv pentru a cunoaște punctul de vedere al acestora asupra limitelor pieței relevante a produsului, respectiv a pieței relevante geografice și pentru a obține elementele de fapt necesare formulării unei concluzii privind piața relevantă. De asemenea, Consiliul Concurenței poate contacta asociațiile profesionale din domeniu și întreprinderile care activează pe piața din amonte, astfel încât să poată defini, în măsura în care acest lucru este necesar, piețe relevante ale produsului și piețe relevante geografice distincte pentru diferite niveluri de producție sau de distribuție a produselor/serviciilor în cauză. Totodată, Consiliul Concurenței poate solicita întreprinderilor în cauză informații suplimentare care pot clarifica anumite elemente necesare definirii pieței relevante.

32. Consiliul Concurenței solicită în scris informații celor prevăzuți la pct. 31 atunci când consideră necesar acest lucru. Solicitările de informații includ, în mod normal, întrebări referitoare la reacțiile întreprinderilor la o eventuală creștere a prețurilor și la opiniile acestora în ceea ce privește limitele pieței relevante. De asemenea, Consiliul Concurenței solicită și elementele de fapt considerate necesare pentru a putea ajunge la o concluzie în ceea ce privește definirea pieței relevante. Consiliul Concurenței poate discuta și cu factorii de decizie din cadrul acestor întreprinderi, pentru a înțelege mai bine procesul de negociere între furnizori și clienți, precum și aspectele referitoare la definirea pieței relevante. În cazul în care este necesar, Consiliul Concurenței se poate deplasa la sediile părților, ale clienților și/sau ale concurenților lor, pentru a înțelege mai bine procesul de fabricație și de vânzare a produselor respective.

33. Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieței relevante pot fi clasificate după cum urmează:

Elemente de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieței relevante a produsului

34. Analiza caracteristicilor produsului și a utilizării acestuia permite Consiliului Concurenței, într-o primă etapă, să limiteze sfera cercetărilor sale privind eventualele produse substituibile. Cu toate acestea, caracteristicile produsului și utilizarea acestuia nu sunt suficiente pentru a demonstra că două produse sunt sau nu substituibile la nivelul cererii. Substituibilitatea funcțională sau similaritatea caracteristicilor nu pot reprezenta, ca atare, elemente de fapt suficiente, întrucât capacitatea de reacție a clienților la variații ale prețurilor poate fi determinată și de alte cauze. De exemplu, pot exista constrângeri concurențiale diferite pe piața echipamentelor originale pentru componente de automobil și pe piața pieselor de schimb, determinând astfel definirea a două piețe relevante ale produsului. Nici existența unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficientă, ca atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii, întrucât aceasta din urmă depinde în cea mai mare măsură de importanța pe care clienții o acordă acestor caracteristici diferite.

35. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenței le consideră relevante pentru aprecierea substituibilității între două produse la nivelul cererii pot fi clasificate după cum urmează:

36. Date și informații privind substituția în trecutul apropiat. În anumite cazuri, este posibilă analiza datelor și informațiilor legate de evenimente sau dezechilibre bruște produse de curând pe piață, care reprezintă exemple reale de substituție între două produse. Atunci când este disponibilă, această informație este, în principiu, fundamentală pentru definirea pieței relevante a produsului. În cazul în care în trecut au existat modificări ale prețurilor (toate celelalte condiții ale pieței fiind identice), reacțiile la nivelul cantităților cerute vor fi determinante pentru stabilirea existenței substituibilității. De asemenea, lansările anterioare de produse noi pe piață pot oferi informații utile, în cazul în care se pot determina cu precizie produsele pentru care vânzările au scăzut în favoarea noului produs.

37. Există un anumit număr de teste cantitative care au fost concepute tocmai pentru delimitarea piețelor. Respectivele teste constau în diferite abordări econometrice și statistice: estimarea elasticităților și a elasticităților încrucișate*6) ale cererii unui produs, teste bazate pe similaritatea variațiilor prețurilor în timp, analiza legăturilor de cauzalitate între serii de prețuri și similitudinea nivelurilor prețului și/sau convergența lor. Pentru a determina condițiile în care s-a produs substituția în trecut, Consiliul Concurenței ia în considerare elementele cantitative disponibile, capabile să reziste unei examinări riguroase.

-----------

*6) Elasticitatea cererii în funcție de preț pentru produsul X este o măsură a sensibilității cererii pentru produsul X la variațiile propriului său preț. Elasticitatea încrucișată între produsele X și Y este sensibilitatea cererii pentru produsul X la variațiile prețului produsului Y.

38. Punctele de vedere ale clienților și ale concurenților. În cadrul cercetărilor sale, Consiliul Concurenței contactează adeseori principalii clienți și concurenți ai întreprinderilor în cauză, pentru a cunoaște punctele de vedere ale acestora cu privire la granițele pieței relevante a produsului, precum și pentru a obține cea mai mare parte a informațiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pieței relevante a produsului. Consiliul Concurenței ține seama de răspunsurile argumentate ale clienților și ale concurenților în legătură cu reacțiile la creșteri mici ale prețurilor produselor relevante (de exemplu, între 5% și 10%) în zona geografică în cauză, atunci când aceste răspunsuri sunt suficient susținute de elemente de fapt.

39. Preferințele consumatorilor. În cazul bunurilor de consum, ar putea fi dificil pentru Consiliul Concurenței să cunoască în mod direct opiniile consumatorilor finali în legătură cu produsele substituibile. Studiile de piață, comandate și utilizate în trecut de întreprinderi în procesul decizional pentru stabilirea prețurilor și/sau pentru planificarea acțiunilor comerciale, pot furniza Consiliului Concurenței informații utile pentru delimitarea pieței relevante, iar furnizarea lor ajută la soluționarea mai rapidă și eficientă a cazului. Prin urmare, sondajele de opinie ce au ca scop obținerea unor informații cu privire la obiceiurile de consum și comportamentul de cumpărare al consumatorilor, opiniile exprimate de comercianții cu amănuntul și, în general, studiile de piață prezentate de părți și de concurenții lor sunt luate în considerare pentru a determina dacă o parte semnificativă din punct de vedere economic a consumatorilor consideră că două produse sunt substituibile, ținându-se seama și de importanța mărcilor pentru produsele relevante. Metodologia urmată în studiile desfășurate ad hoc de întreprinderile în cauză sau de către concurenții lor în scopul unei proceduri de concentrare economică sau al altei proceduri în temeiul Legii este, în principiu, examinată cu cea mai mare precauție, spre deosebire de studiile realizate în desfășurarea normală a activităților întreprinderii pentru adoptarea unor decizii de afaceri.

40. Barierele și costurile asociate unui transfer al cererii către produse potențial substituibile. Există un număr de bariere și de costuri care ar putea împiedica Consiliul Concurenței să considere că două produse, care la prima vedere par substituibile la nivelul cererii, aparțin aceleiași piețe relevante a produsului. Este imposibilă realizarea unei liste exhaustive a costurilor de transfer sau a barierelor potențiale susceptibile să împiedice substituția. Cu titlu de exemplu, aceste bariere și obstacole ar putea avea origini diverse, de exemplu: bariere de reglementare sau alte forme de intervenții ale statului, constrângeri la nivelul piețelor din aval, necesitatea realizării unor investiții specifice de capital sau a suportării unei micșorări a producției curente pentru a utiliza bunuri intermediare alternative, localizarea clientelei, investiții specifice în procesul de producție, în formare și în capitalul uman, cheltuieli aferente cumpărării de noi utilaje sau alte investiții, incertitudine în legătură cu calitatea și cu reputația furnizorilor necunoscuți etc.

41. Diferitele categorii de clienți și discriminarea prin preț. Existența unor grupuri diferite de clienți ar putea restrânge piața relevantă a produsului. Fiecare dintre aceste grupuri distincte de clienți pentru produsul relevant poate constitui o piață relevantă a produsului distinctă atunci când acestea pot fi supuse unei discriminări prin preț din partea unui monopolist ipotetic. În astfel de situații, piața relevantă a produsului ar putea să fie constituită din vânzările de produse relevante destinate unui anumit grup de clienți în zona relevantă geografică. Acesta va fi, de cele mai multe ori, cazul în care sunt îndeplinite două condiții: a) este posibilă identificarea cu precizie a grupului căruia îi aparține un client la momentul la care îi sunt vândute produsele relevante; și b) comerțul între clienți sau arbitrajul de către terți nu este posibil.

Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea pieței relevante geografice

42. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurenței le consideră relevante pentru definirea pieței relevante geografice pot fi clasificate după cum urmează:

43. Date și informații anterioare referitoare la reorientarea comenzilor către alte zone. În anumite cazuri, ar putea fi disponibile date și informații referitoare la faptul că anumite variații de preț între diferite zone au determinat reacții din partea clienților. În general, testele cantitative utilizate pentru definirea pieței relevante a produsului pot fi utilizate și pentru definirea pieței relevante geografice. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că anumite comparații ale prețurilor între diferite zone pot fi mai complexe ca urmare a unor factori cum ar fi evoluția cursurilor de schimb, fiscalitatea și diferențierea produselor.

44. Caracteristicile fundamentale ale cererii. Natura cererii pentru produsul relevant poate determina dimensiunea pieței relevante geografice. Anumiți factori, cum ar fi loialitatea față de mărcile naționale sau locale, cultura și stilul de viață, precum și necesitatea unei prezențe locale, au un potențial mare de a limita sfera geografică a concurenței.

45. Punctele de vedere ale clienților și ale concurenților. Acolo unde este cazul, Consiliul Concurenței va contacta principalii clienți și principalii concurenți ai părților implicate în cercetările sale, pentru a cunoaște opiniile acestora cu privire la granițele pieței relevante geografice, precum și pentru a colecta cea mai mare parte a informațiilor factuale de care are nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pieței relevante geografice, atunci când aceste opinii sunt suficient susținute de elemente de fapt.

46. Dimensiunea geografică a comportamentului de cumpărare al clienților. Analiza comportamentului de cumpărare al clienților la momentul desfășurării cercetării permite obținerea unor elemente de fapt utile în legătură cu posibilele dimensiuni ale pieței relevante geografice. Atunci când clienții cumpără, în condiții similare, de la întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României sau când se aprovizionează prin licitații la care ofertanții sunt întreprinderi situate oriunde pe teritoriul României, se consideră, în general, că piața geografică relevantă este teritoriul României.

47. Fluxurile comerciale. Atunci când numărul clienților este atât de mare încât informațiile furnizate de aceștia nu permit formarea unei imagini clare cu privire la comportamentul de cumpărare al clienților, este posibilă utilizarea ca alternativă a informațiilor despre fluxurile comerciale, cu condiția existenței unor statistici comerciale suficient de detaliate pentru produsele relevante. Analiza fluxurilor comerciale permite obținerea unor informații utile pentru stabilirea dimensiunii pieței relevante geografice, dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea formula concluzii definitive în legătură cu acest aspect.

48. Barierele și costurile de transfer asociate reorientării comenzilor către întreprinderi situate în alte zone. Înainte de a concluziona că piața relevantă geografică este locală, trebuie identificate barierele care o izolează de alte zone. Obstacolul cel mai evident care va împiedica un client să își reorienteze comenzile spre alte zone este impactul costurilor de transport și al restricțiilor în materie de transport prevăzute de legislație sau determinate de natura produselor relevante. Impactul costurilor de transport limitează, de obicei, sfera pieței geografice pentru produsele voluminoase de valoare mică, ținându-se cont însă de faptul că anumite inconveniente sub aspectul transportului ar putea fi compensate de costuri comparativ mai avantajoase în alte domenii (costuri salariale sau cu materiile prime). Accesul la rețeaua de distribuție într-o zonă dată, barierele de reglementare care mai există încă în anumite sectoare ar putea, de asemenea, să constituie obstacole care izolează o zonă geografică dată de presiunea concurențială a întreprinderilor situate în afara respectivei zone. Costurile de transfer semnificative, legate de aprovizionarea de la întreprinderi situate în alte zone, reprezintă obstacole suplimentare.

49. Pe baza datelor și informațiilor obținute, Consiliul Concurenței definește piața relevantă geografică, care pentru unele bunuri și servicii poate avea o dimensiune locală, națională (România), iar pentru altele ar putea avea o dimensiune mai largă, care depășește granițele țării (de exemplu, o parte a Comunității Europene incluzând România sau chiar internațională).

50. Pct. 34-49 prezintă diferiții factori care ar putea fi relevanți pentru definirea pieței relevante. Acest fapt nu înseamnă că în fiecare caz individual va fi necesar să se obțină elemente de fapt și să se evalueze fiecare dintre acești factori. În practică, elementele de fapt furnizate numai de un subansamblu al acestor factori pot fi suficiente pentru a ajunge la o concluzie cu privire la definirea pieței relevante.

IV. Calcularea cotelor de piață

51. Definirea pieței relevante, atât la nivelul produsului, cât și la nivel geografic, permite identificarea furnizorilor și a clienților/consumatorilor care acționează pe respectiva piață. Pe această bază se pot calcula mărimea totală a pieței și cotele de piață ale furnizorilor, în funcție de vânzările de produse relevante realizate de aceștia în zona în cauză. În practică, mărimea totală a pieței și cotele de piață deținute de furnizori pot fi cunoscute consultând surse de informație cum ar fi previziunile întreprinderilor sau studiile comandate societăților de consultanță și/sau asociațiilor profesionale. În absența unor astfel de surse de informație sau atunci când previziunile disponibile nu sunt credibile, Consiliul Concurenței poate solicita fiecărui furnizor de pe piața relevantă să îi comunice propria cifră de afaceri, astfel încât să poată calcula mărimea totală a pieței și cotele de piață.

52. În general, vânzările sunt punctul de referință pentru calculul cotelor de piață, dar există și alte repere care, în funcție de caracteristicile produselor specifice sau de sectorul economic în cauză, pot oferi informații utile, cum ar fi capacitatea, numărul actorilor pe piețele de licitații, unitățile de flote în domeniul aerospațial sau rezervele deținute în cazul anumitor sectoare, precum cel minier.

53. De regulă, atât volumul, cât și valoarea vânzărilor reprezintă informații utile. În cazul produselor diferențiate, se consideră, în general, că valoarea vânzărilor și cota de piață corespunzătoare lor reflectă mai bine poziția și puterea relativă a fiecărui furnizor.

V. Considerații suplimentare

54. Există anumite domenii în care aplicarea principiilor menționate anterior trebuie realizată cu precauție. Este cazul în care se analizează piețele primare și secundare, în special atunci când comportamentul întreprinderilor la un moment dat trebuie analizat în temeiul art. 6 din Lege. Metoda de definire a piețelor este aceeași, adică este necesară evaluarea reacțiilor clienților, bazate pe deciziile lor de cumpărare, la variațiile prețurilor. În aceste cazuri se va ține seama, în același timp, și de eventualele constrângeri asupra substituibilității impuse de condițiile de pe piețele conexe. O definire restrânsă a pieței produselor secundare, de exemplu, a pieței pieselor de schimb, ar putea rezultă atunci când compatibilitatea produsului secundar cu produsul primar este importantă. Problemele de identificare a unor produse secundare compatibile, precum și existența prețurilor ridicate și un ciclu de viață lung al produselor primare ar putea face profitabile creșterile prețurilor produselor secundare. O definire mai largă a pieței produselor secundare ar putea rezultă în cazul în care există o substituibilitate semnificativă între produsele secundare sau în cazul în care caracteristicile produselor primare pot determina reacții rapide și directe ale consumatorilor la creșterile prețurilor produselor secundare.

55. În anumite cazuri, existența unor "lanțuri de substituție" ar putea conduce la definirea unei piețe relevante în care produsele sau zonele situate la limitele pieței nu sunt substituibile în mod direct. Un exemplu îl constituie dimensiunea geografică a unui produs ale cărui costuri de transport sunt semnificative. În astfel de cazuri, livrările efectuate de o anumită întreprindere sunt limitate la un anumit perimetru din jurul acesteia, din cauza impactului costurilor de transport. În principiu, această zonă ar putea reprezenta piața relevantă geografică. Cu toate acestea, în cazul în care repartizarea întreprinderilor în teritoriu este de așa natură încât există suprapuneri ale perimetrelor din jurul acestora, este posibil ca un efect de substituție în lanț să exercite constrângeri asupra prețurilor practicate pentru respectivele produse și astfel să conducă la o definiție mai largă a pieței geografice relevante. Același raționament se aplică în cazul în care produsul B este un produs substituibil la nivelul cererii pentru produsele A și C. Chiar dacă produsele A și C nu sunt substituibile în mod direct unul în raport cu celălalt, ele se pot afla pe aceeași piață relevantă a produsului, întrucât existența produsului substituibil B exercită influențe asupra prețurilor lor.

56. În practică, conceptul "lanț de substituție" trebuie coroborat cu elemente reale, legate, de exemplu, de interdependența la nivelul prețurilor existente la limitele lanțurilor de substituție, pentru a putea defini, în cazuri individuale, o piață relevantă mai largă. De asemenea, nivelurile de preț la limitele lanțurilor de substituție trebuie să fie comparabile din punctul de vedere al caracteristicilor.