Decizia nr. 983/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antonella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155, art. 156, art. 159, art. 148 alin. 1 lit. f) și art. 149^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cornel în Dosarul nr. 36.598/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se prezintă personal partea Vasile Robert Gramma. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 320/R din 30 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 36.598/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155, art. 156, art. 159, art. 148 alin. 1 lit. f) și art. 149^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ilie Cornel cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din 18 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, care reglementează procedura de prelungire a duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale și procedura de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale, contravin prevederilor constituționale ale art. 131 și art. 53, procurorul apărând ordinea de drept și nu ordinea publică prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din Codul de procedură penală: art. 155 - Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale, art. 156 Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale, art. 159 - Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, art. 148 alin. 1 lit. f) - Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului și art. 149^1 Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale.

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituționale ale art. 131 - Rolul Ministerului Public și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate, care reglementează procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale și instituie reguli referitoare la propunerea pentru prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale și la prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale, nu încalcă prevederile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, fiind în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală care stabilesc un caz de arestare, anume situația în care lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru "ordinea publică", sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 131 care statuează că Ministerul Public apără "ordinea de drept".

În procesul penal din România procurorul acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părții din proces, în spiritul legalității.

Cele două noțiuni, ordinea de drept și ordinea publică, nu se exclud și nu se află în contradicție, fiind într-o relație de interdependență. Astfel, ordinea de drept se concretizează în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155, art. 156, art. 159, art. 148 alin. 1 lit. f) și art. 149^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cornel în Dosarul nr. 36.598/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.