Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 887/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

prezumat în vigoare

Data actului
6 iulie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 566 din 11 august 2010
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 8.885 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

  • OUG nr. 102/1999 29 iunie 1999 privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OUG nr. 102/1999 29 iunie 1999 privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap
  • Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății

Are ca temei 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OUG nr. 102/1999 29 iunie 1999 privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap
  • Legea nr. 24/2000 27 martie 2000 (prevederi anume) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea și completarea textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.012/30/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Iosif Stroia într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat prevede că persoanele cu handicap beneficiază de asigurare socială de sănătate fără plata contribuției numai pentru venituri obținute în baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999 , nu și pentru alte tipuri de venituri pe care acestea le-ar realiza. În acest fel, aceste persoane sunt descurajate în a se angaja și a beneficia, astfel, și de câștiguri salariale.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatului Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

la care trimite textul legal criticat este abrogată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

"(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: [...]

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepția celor obținute în baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 519/2002 , cu modificările și completările ulterioare."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi considerată ca fiind inadmisibilă, astfel cum susține Avocatul Poporului, și anume pentru faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999

la care trimite textul legal criticat a fost abrogată prin

Legea nr. 448/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Norma de trimitere - art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006 -, în sens material, încorporează prevederile la care face trimiterea. Însă, în sens formal, desigur, nu se poate face abstracție că sunt două acte normative distincte, dar rațiunea legiuitorului de a folosi norma de trimitere a fost aceea a încorporării materiale a soluției legislative cuprinse de textul ce ulterior a fost abrogat și înlocuit cu o nouă reglementare. În acest mod, este evident că textul abrogator va fi considerată norma la care trimite norma de trimitere și, întrucât acesta păstrează soluția legislativă avută în vedere de legiuitor la edictarea

art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 , respectiv acordarea indemnizațiilor lunare persoanelor cu handicap, instanța constituțională este competentă să se pronunțe pe fondul prezentei cauze.

În fine, potrivit

art. 50 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, la abrogarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999 , legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere, în mod expres, și situația normei de trimitere.

Pentru aceste motive, textul legal criticat este în vigoare, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe pe fondul excepției de neconstituționalitate ridicate.

2. Textul

art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

constituie o derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din aceeași lege, care prevede în termins că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie să facă dovada plății contribuției la Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Norma criticată, prevăzând o excepție de la regulă, instituie anumite scutiri de la plata contribuției, fără ca persoana în cauză să piardă calitatea de asigurat. Astfel, acest text de lege reprezintă o normă de protecție, de favoare acordată persoanelor care se află în ipoteza acesteia.

În cazul persoanelor cu handicap, o atare scutire de la plata contribuției la asigurările de sănătate este un drept constituțional, fiind o materializare a protecției pe care statul este obligat să o acorde acestora în temeiul art. 50 din Constituție. Însă, această protecție specială pe care statul o acordă persoanelor cu handicap reprezintă un minim de măsuri pentru a asigura în beneficiul acestora o egalizare a șanselor în raport cu ceilalți cetățeni ai statului. Dincolo de această limită intervine dreptul de opțiune al legiuitorului de a acorda sau nu alte facilități, scutiri sau drepturi legale. Or, în cauza de față, ne aflăm chiar în această ipoteză, în sensul că este atributul și opțiunea exclusivă a legiuitorului de a scuti de la plata contribuției la Fond și persoanele cu handicap care realizează alte tipuri de venit decât cele scutite de la plata contribuției.

O asemenea măsură nu este discriminatorie, întrucât toți cetățenii care realizează venituri sunt supuși aceluiași tratament juridic, fiecare plătind contribuția aferentă calității de asigurat.

În acest condiții, textul art. 53 din Constituție nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.