Decizia nr. 765/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Zimnicea - Secția mixtă în Dosarul acesteia nr. 1.601/339/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.601/339/2009, Judecătoria Zimnicea - Secția mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate impun o majorare excesivă a taxelor judiciare de timbru. Totodată, se arată că stabilirea de către camera notarilor publici a cuantumului acestor taxe încalcă art. 139 alin. (1) din Constituție, iar raportarea pe care o face legea la expertiza efectuată de către această instituție este discriminatorie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este neconstituțional. În acest sens, se arată că orice condiționare de ordin financiar care vizează accesul liber la justiție trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a acestui drept. Or, prevederile legale criticate "nu păstrează un echilibru just între interesul [statului] de a percepe cheltuieli de judecată, pe de o parte, și interesul reclamanților de a-și expune pretențiile în fața unei instanțe, pe de altă parte". Se arată că aceste dispoziții legale nu asigură o așezare justă a sarcinilor fiscale.

În fine, în sprijinul susținerilor sale, Avocatul Poporului invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele Weissman și alții împotriva României și Iosif și alții împotriva României.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 276/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Totuși, din motivarea excepției, rezultă că este criticată numai teza a doua a

art. 3^1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , care are următorul cuprins:

"(2) În cazul în care valoarea declarată de părți este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceasta din urmă valoare."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției și art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe și alte contribuții.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Prevederea legală criticată a format obiectul unui amendament introdus la Comisia juridică a Camerei Deputaților, fără însă ca noua soluție legislativă să fi fost motivată în vreun fel. Totuși, din logica modificărilor aduse

Legii nr. 146/1997

prin

Legea nr. 276/2009 , se desprinde faptul că rațiunea pentru care a fost adoptat un asemenea amendament ține de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetățeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase și, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, într-una contencioasă. Pentru a-și atinge scopul,

Legea nr. 276/2009 , prin textul criticat, a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita acțiunile judiciare promovate, din punctul de vedere al timbrajului, în frauda legii.

Această motivație care a stat la baza adoptării soluției legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstituționalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speță, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în funcție de valoarea imobilului stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.

Dispozițiile art. 77^1 alin. (4) și (5) din Codul fiscal stabilesc obligația camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulație a bunurilor imobile și de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv și precis în funcție de care să fie calculată taxa judiciară de timbru având în vedere entitatea care le dispune (camera notarilor publici) și persoanele care le întocmesc (experți). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulație în scopul plății unei taxe judiciare de timbru mult diminuate față de situația în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulație a bunului imobil.

În fine, Curtea constată că autorul excepției nu contestă taxarea la valoare a acțiunii, ci doar obiectivitatea expertizei dispuse de camera notarilor publici și imposibilitatea judecătorului de a dispune o altă expertiză. Totuși, se reține că pe tot parcursul procesului judecătorul trebuie să manifeste o atitudine activă, astfel încât, dacă există indicii care demonstrează existența unor diferențe vădite între valoarea de circulație a imobilului stabilită prin expertiza camerei notarilor publici și cea reală, va putea face aplicarea art. 201 și a următoarelor din Codul de procedură civilă, întrucât textul de lege criticat nu îi interzice, expres sau implicit, acest lucru.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3^1 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Zimnicea - Secția mixtă în Dosarul acesteia nr. 1.601/339/2009.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.