Decizia nr. 784/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1^1 și 7 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Pus în aplicare prin 1
- Decizia nr. 140/2019 13 martie 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și 7 și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ana Mateaș în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009, Curtea Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și 7 și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ana Mateaș.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că ordonanța de urgență criticată încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece modifică o lege organică, respectiv legea privind reforma în domeniul sănătății. Acest lucru nu este permis de textul constituțional amintit, legile organice putând fi modificate numai de un act normativ de același nivel, respectiv tot o lege organică.
În continuare, arată că prin restrângerea ariei calificărilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcția de manager de spital se încalcă dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, se susține de către autoarea excepției că prin aplicarea imediată a textului criticat se încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 din Constituție.
Curtea de Apel Oradea consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, respectiv cele adoptate în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituție, iar nu și la ordonanțele de urgență adoptate în baza art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 din Constituție, se arată că textele de lege criticate nu conțin prevederi prin care să se indice aplicarea retroactivă a legii, astfel că acestea încep să producă efecte juridice după intrarea în vigoare a actului normativ criticat.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție se referă la ordonanțele Guvernului care pot fi emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Or, în speță este vorba de o ordonanță de urgență a Guvernului adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În continuare, apreciază că textele criticate nu conțin dispoziții retroactive, ci, din contră, art. II alin. (1) din ordonanță prevede că efectele ei se produc începând cu data intrării în vigoare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Prin încheierea de sesizare, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și 7 și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizării, textul
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
a fost modificat prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. De asemenea, potrivit
Legii nr. 91/2010 , art. I pct. 1 a devenit art. I pct. 1^1. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 1^1 și 7 și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății.
Înainte de modificare, textul art. I pct. 1 (devenit pct. 1^1) avea următorul conținut: "1. La articolul 178, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
«(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.»"
După modificarea survenită, textul are următorul conținut: "La articolul I punctul 1^1, alineatul (2) al articolului 178 se modifică și va avea următorul cuprins:
«(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și să îndeplinească una dintre următoarele condiții:
a) să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății;
b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii.»
Celelalte texte criticate au următorul conținut:
- Art. I pct. 7: "La articolul 183^3, după litera m) se introduc două noi litere, literele n) și o), cu următorul cuprins:
«n) dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager;
o) în cazul existenței plăților restante, a căror vechime este mai mare de 2 ani, în condițiile în care se constată nerespectarea achitării obligațiilor către furnizori prin încălcarea legislației în vigoare privind înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitatea instituției a acestor datorii corelată cu respectarea termenelor contractuale.»";
- Art. II: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcția de manager sau manager interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care îndeplinește dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ministrul sănătății numește prin ordin comisii în vederea analizării și verificării îndeplinirii de către manageri și manageri interimari a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Comisiile prevăzute la alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către manageri și manageri interimari de spital a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă.
I. La data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, textul
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
prevedea că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
În critica autoarei excepției cu privire la acest text se arăta că prin restrângerea ariei calificărilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcția de manager de spital se încalcă dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.
Ulterior sesizării, textul
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
a fost modificat prin
Legea nr. 91/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
Noul text prevede că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și fie al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății, fie al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009 , se observă că, în urma modificărilor introduse prin
Legea nr. 91/2010 , soluția legislativă inițial criticată a suferit modificări substanțiale. În actuala redactare textul de lege stabilește că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior, fără a specifică domeniul în care acesta trebuie să fi absolvit.
Întrucât textul de lege inițial criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configurație juridică, critica de neconstituționalitate a rămas ca atare fără obiect, astfel încât, în temeiul
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
din perspectiva criticilor aduse, Curtea constată că alin. (1) și (4) ale art. 115 din Constituție reglementează două instituții distincte, interdicția reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice fiind prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituție pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Astfel, interdicția prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, categorie în care se înscrie și ordonanța criticată. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată de existența unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul fiind obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv. Instanța de contencios constituțional a statuat de nenumărate ori, de exemplu prin
Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, și
Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ana Mateaș în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.
PREȘEDINTE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.