Decizia nr. 1195/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 571/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 635D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 634D/2010, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 521/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul nr. 634D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul nr. 634D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că în cauză se pun mai degrabă probleme de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 571/90/2009 și nr. 521/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate încalcă art. 58, art. 73, art. 114 alin. (4), art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Constituție, întrucât obligă unitățile administrativteritoriale să suporte din bugetul local cheltuielile cu salarizarea personalului din învățământul preuniversitar. Se consideră că în acest fel este păgubit bugetul local al comunei, orașului sau municipiului, fiind favorizate instituțiile publice care ar trebui de fapt să aloce sumele necesare finanțării cheltuielilor de personal menționate, respectiv cele care au calitatea de angajator.

Se mai arată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în condițiile în care nu exista un "caz excepțional" și nici nu a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare.

În fine, se mai susține că autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autoritățile locale o gestionează; ele administrează și dispun de resursele financiare pe care le constituie, dar nu pot face același lucru cu bugetul de stat, care este principala sursă din care se constituie cheltuielile cu personalul din învățământul preuniversitar. Bugetul local constituie doar o sursă secundară de finanțare a învățământului preuniversitar, iar acordurile de finanțare se încheie sub forma unui contract care reflectă acordul de voință atât al instituției de învățământ, cât și al autorității locale. Or, în măsura în care sursa de cheltuieli nu este alimentată din bugetul de stat, bugetul local este cel care, în mod direct și în lipsa vreunui acord de voință, urmează să suporte sumele de bani câștigate în instanță de către personalul din învățământul preuniversitar.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autorii acesteia critică numai

art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001 , text asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe și care are următorul cuprins:

"(1) Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea [...]".

Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 61 (și nu art. 58, cum greșit indică autorii excepției) privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 115 alin. (4) [și nu art. 114 alin. (4), cum greșit indică autorii excepției] privind delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice locale și art. 121 alin. (2) privind autoritățile comunale și orășenești.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, se observă că aceasta nu se susține, întrucât măsura adoptată nu a fost una de oportunitate, ci a avut un caracter stringent în condițiile în care la momentul emiterii ordonanței de urgență existau reale dificultăți în asigurarea fondurilor necesare învățământului preuniversitar. Or, ordonanța de urgență criticată a fost emisă pentru înlăturarea acestor dificultăți, dar și pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 120 din Constituție cu referire directă la autonomia locală și descentralizare. Or, o ordonanță de urgență care transpune la nivel infraconstituțional prevederile Constituției nu poate fi considerată ca fiind neconstituțională.

II. Cu privire la criticile de constituționalitate intrinsecă, astfel cum s-a arătat mai sus, ordonanța de urgență criticată transpune la nivelul legii prevederile art. 120 din Constituție.

Critica autorului excepției de neconstituționalitate privește mai degrabă împrejurări de fapt, și anume că bugetele locale nu sunt alimentate în mod constant de la bugetul de stat pentru a putea suporta sarcinile financiare ce le-au fost impuse prin ordonanța de urgență adoptată. Or, o atare chestiune ține mai degrabă de lipsa de coordonare între autoritățile de la nivel local și cele de la nivel central, ceea ce, în mod automat, nu poate atrage neconstituționalitatea textului legal criticat. Desigur, o atare lipsă de coordonare nu trebuie să afecteze plata drepturilor bănești în domeniul învățământului preuniversitar, inclusiv a celor obținute în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești; astfel, atât autoritățile centrale, cât și cele locale trebuie să își îndeplinească obligațiile legale cu bună-credință, în sensul art. 57 din Constituție.

În sine,

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

nu face altceva decât să apropie instituțiile de învățământ preuniversitar de comunitatea locală, creând, chiar dacă este vorba în acest dosar numai despre latura financiară a acestei relații, o colaborare între acestea, ceea ce, în niciun caz, nu poate fi contrară prevederilor constituționale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarele nr. 571/90/2009 și nr. 521/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2010.