Decizia nr. 1260/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Sergiu-Leon Rus în Dosarul nr. 14.956/211/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 815/R din 28 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.956/211/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Sergiu-Leon Rus în fața Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, cu ocazia soluționării recursului formulat cu privire la o sentință civilă de respingere a plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că ordonanța criticată anihilează prezumția de nevinovăție și răstoarnă sarcina probei, întrucât instituie obligația presupusului contravenient de a-și proba nevinovăția.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că se impune clarificarea caracterului constituțional al întregii proceduri, inclusiv stabilirea persoanei căreia îi revine sarcina probei.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale, invocând în acest sens

deciziile Curții nr. 349/2003

și nr. 380/2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

În susținerea neconstituționalității acestui act normativ autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare tot la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea a constatat că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

În același sens sunt și

deciziile nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, și nr. 270 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Sergiu-Leon Rus în Dosarul nr. 14.956/211/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.