Decizia nr. 11/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 8.537/2/2007 și de Marian Rolf Sîntion în Dosarul nr. 1.092/1/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.487D/2008 și nr. 1.910D/2008 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.910D/2008 la Dosarul nr. 1.487D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. Arată, totodată, că textul de lege criticat a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XLIV/2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 2 iunie 2008 și 12 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 8.537/2/2007 și nr. 1.092/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, și de Marian Rolf Sîntion cu ocazia soluționării unui recurs, respectiv a unei plângeri cu privire la acte ale procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că, având în vedere caracterul limitativ al soluțiilor prevăzute de art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, textul de lege criticat încalcă egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și principiile înfăptuirii justiției, întrucât nu reglementează posibilitatea ca judecătorul, respectiv instanța să modifice temeiul de drept al soluției de netrimitere în judecată date de procuror. Totodată, instanța apreciază că se impune reglementarea soluțiilor pe care instanța le poate pronunța în situația în care plângerea împotriva actelor de netrimitere în judecată ale procurorului este formulată de către făptuitor sau învinuit.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în complet diferit, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât, prin limitarea soluțiilor pe care le poate adopta judecătorul în baza art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, este îngrădit dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea interesului său legitim.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală sunt constituționale, făcând trimitere, în acest sens, la

deciziile nr. 36/2007 , nr. 128/2008, nr. 340/2008 și nr. 697/2008 ale Curții Constituționale. Arată că, în realitate, critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală tinde a adăuga la lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, autorii acesteia solicită completarea textului de lege criticat, în sensul reglementării soluțiilor pe care judecătorul, respectiv instanța le poate pronunța în situația în care plângerea împotriva actului de netrimitere în judecată al procurorului este formulată de către făptuitor sau învinuit, inclusiv în sensul reglementării posibilității de a modifica temeiul de drept al soluției de netrimitere în judecată date de procuror. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 8.537/2/2007 și de Marian Rolf Sîntion în Dosarul nr. 1.092/1/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.