Decizia nr. 530/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 și de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 2.603D/2008 a fost depusă o cerere din partea avocatului autorului excepției, Paraschiv Hotnog, prin care solicită Curții Constituționale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta în fața acestei instanțe, fiind obligat să răspundă în două dosare aflate pe rolul Tribunalului București.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se opune cererii de amânare.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Deliberând, Curtea Constituțională respinge cererea de amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen, neprezentând nicio dovadă a imposibilității de prezentare.

În continuare, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.597D/2008, nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 și nr. 80D/2009, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 și nr. 80D/2009 la Dosarul nr. 2.597D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic prezent solicită respingerea excepției astfel: ca neîntemeiată, pentru dispozițiile care privesc deconspirarea Securității, invocându-se în susținerea acestei soluții

Decizia Curții Constituționale nr. 218/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007, și ca inadmisibilă, pentru restul dispozițiilor criticate, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzelor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

În ceea ce privește competența exclusivă a Curții de Apel București în judecarea contestațiilor prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , aceasta este justificată de împrejurarea că autoritatea care introduce acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, și anume Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, este o instituție organizată la nivel central, iar legiuitorul poate adopta reglementări procedurale speciale în considerarea unor situații speciale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 36.397/3/2008, prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 22.894/3/2008, și prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Ion Ionescu, Paraschiv Hotnog, Mihai Gherasim, Petru Ciubotariu, respectiv de Dumitru Dumitrescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu urmărește doar scopul deconspirării Securității, ci promovează răspunderea morală, juridică și politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite funcții în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din funcțiile actuale sau împiedicarea de fi alese sau numite în anumite funcții. Definind înțelesul unor termeni și expresii, ordonanța creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla participare la activitățile serviciilor de informații, fără stabilirea vinovăției în acte de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorii consideră că o întreagă categorie socială, cu drepturi și libertăți, urmează a fi pusă în afara legii și a respectului concetățenilor pentru simplul fapt că profesia avută în trecut, pe care au servit-o până la pensionare, îi transformă în paria, marginalizați, puși la stâlpul infamiei. Or, acțiunile în justiție, prin care se tinde la pronunțarea unui verdict de apartenență la o structură militară și de muncă în sprijinul serviciilor de informații sau contrainformații, nu fac altceva decât să culpabilizeze această categorie de persoane pentru munca depusă sub jurământ militar și ordine militare ierarhice.

Mai mult, se arată în argumentarea excepției că dispozițiile art. 1 alin. (7) din ordonanță, care prevăd posibilitatea persoanei subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate - să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarelor și să solicite verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițeri sau subofițeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, sunt neconstituționale, deoarece îngrădesc dreptul cetățeanului de a-și proteja viața intimă, familială și privată, precum și dreptul acestuia de a dispune de el însuși în condițiile impuse de art. 26 din Constituție.

Astfel, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să ateste calitatea de lucrător al Securității se produce o gravă încălcare a vieții private a persoanelor cercetate, prevederile ordonanței contravenind și dispozițiilor art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, care prevăd dreptul la un proces judecat în condiții de egalitate, care implică justificarea unui interes actual și efectiv în realizarea unui demers în fața instanței de judecată.

Pe de altă parte, deși prin

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este definit ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică; definiția este insuficientă pentru a stabili natura juridică a acestei instituții, în condițiile în care ea nu este nominalizată în Constituție și nici nu poate fi încadrată în una dintre autoritățile publice cu statut constituțional. Prin urmare, dispozițiile ordonanței privitoare la natura, atribuțiile și procedura de funcționare a Consiliului sunt contrare prevederilor art. 116 și 117 din Constituție.

Autorii mai consideră că abilitarea unei singure instanțe, competentă să soluționeze la nivel național un singur fel de acțiuni - constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, împotriva unei singure categorii de subiecți - persoanele care au lucrat sau au colaborat cu Securitatea, nu poate avea altă semnificație decât aceea a înființării unei instanțe extraordinare. Dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

îngrădesc liberul acces la justiție, întrucât toți subiecții pasivi, indiferent de domiciliul lor, sunt constrânși să se judece în fața unei instanțe unice, care funcționează în raza teritorială a autorității abilitate să declanșeze această procedură.

În fine, autorii apreciază că dispozițiile ordonanței, în ansamblul său, încalcă principiile fundamentale specifice statului de drept.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu cuprinde dispoziții contrare prevederilor constituționale invocate, ci doar stabilește o categorie de persoane referitoare la care opinia publică are dreptul de a obține informații prin intermediul procedurii reglementate legal.

Stabilirea competenței de soluționare a cererilor privind constatarea calității de colaborator sau lucrător al Securității în favoarea Tribunalului București nu are semnificația instituirii unei instanțe extraordinare, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar judecătorii instanței menționate fac parte din instanțele judecătorești prevăzute de lege, îndeplinind cerințele de independență și de imparțialitate impuse de prevederile Constituției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, din încheierile de sesizare rezultă că acesta îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.

Însă, cu toate că autorii excepției au invocat neconstituționalitatea dispozițiilor ordonanței în ansamblul ei, din analiza motivelor care susțin criticile formulate, precum și a obiectului dosarelor instanței de fond Curtea constată că au fost motivate și au legătură cu soluționarea respectivelor cauze doar dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a),

art. 10, 11 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 . Cu privire la restul prevederilor, acestea fie nu au legătură cu judecarea litigiilor în fața Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, fie critica ce le-a vizat nu a fost argumentată de către autorii excepției de neconstituționalitate.

Prin urmare, analiza pe fond a excepțiilor de neconstituționalitate se va restrânge la dispozițiile menționate, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (7): "Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.";

- Art. 2 lit. a): "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;";

- Art. 10: "(1) Notele de constatare și adeverințele emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se comunică persoanelor verificate, precum și persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor."; - Art. 11: "(1) Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru.

(2) Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.

(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.";

- Art. 13: "(1) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității prezintă rapoarte.

(2) Sediul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este în municipiul București.

(3) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități, funcționează la nivel național, ca structură unică.

(4) Bugetul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se aprobă în condițiile legislației privind finanțele publice."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (2), art. 21, 24, 26, 37, 38, 53, 116, 117, 124, 126, precum și în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Curtea reține că preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

definește scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților lor fundamentale". Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor, și contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

Scopul ordonanței, enunțat în acești termeni, răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României.

În considerarea celor enunțate în preambul,

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

reglementează accesul cetățenilor români sau străini care după 1945 au avut cetățenie română, precum și al cetățenilor unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională, precum și dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonanță, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanță, se circumscrie noțiunii de "lucrător al Securității" acea persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 19451989, a desfășurat activități prin care "a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste".

Așa fiind, Curtea observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește scopul de deconspirare, enunțat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanță a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții.

Sub acest aspect,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

operează o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securității" față de prevederile

Legii nr. 187/1999 , declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică și politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcții, și împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcții. Mai mult, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia menționată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, fără vinovăție și fără existența unei fapte de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanță definesc noțiunea de "lucrător al Securității" și explicitează în concret semnificația termenului. Astfel, dețin calitatea de lucrători ai Securității persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofițeri sau subofițeri ai Securității sau ai Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, și care, pe de altă parte, au desfășurat activități prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanța judecătorească Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Așa fiind, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , Curtea reține că dispozițiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

În ceea ce privește competența unei singure instanțe de a soluționa cauzele având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, dispozițiile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

satisfac pe deplin exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

În fine, referitor la critica prevederilor art. 13 din ordonanță, Curtea reține că autoritățile publice din România sunt de natură constituțională sau extraconstituțională, în funcție de fundamentarea existenței lor legale. Așa fiind, pe lângă autoritățile administrative autonome definite expres de Constituție - Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Consiliul Economic și Social, există și alte autorități a căror legitimitate izvorăște din lege. Aceasta nu înseamnă însă că înființarea, organizarea și funcționarea lor ar fi lipsite de fundament constituțional, ci, dimpotrivă, ele își întemeiază existența pe dispozițiile art. 116 alin. (2) și art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.

Având în vedere argumentele prezentate, Curtea nu poate reține temeinicia criticilor autorilor excepției față de niciuna dintre prevederile constituționale invocate.

Prin urmare, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 10, art. 11 și

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 și de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate cu privire la restul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , excepție ridicată de aceiași autori în dosarele aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.