Decizia nr. 1241/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a prevederilor

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.608/30/2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a prevederilor

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin, în esență, că cele două acte normative, "în măsura în care se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil, nu corespund obligației de restituire, respectiv de despăgubire, asumată de România prin ratificarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceasta fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1)". În continuare, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că aceasta a constatat, în mod repetat, inefectivitatea sistemului de despăgubire introdus prin

Legea nr. 247/2005

și a condamnat România pentru refuzul de a plăti daune care să reflecte valoarea comercială a imobilelor preluate fără titlu valabil.

Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 11 alin. (1) din Constituție prevede obligația statului de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Adoptarea de acte normative contrare dispozițiilor din tratatele la care este parte România nu reprezintă o problemă de constituționalitate, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea fundamentală, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar instanțele de judecată au obligația de a aplica dispozițiile favorabile din tratatele internaționale, fără să fie însă nevoie de modificarea legii interne sau declararea neconstituționalității acesteia. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune instanțelor române să aplice nu doar dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar mai ales principiile enunțate în vasta sa jurisprudență. Arată că autorii excepției pot invoca și obține valorificarea pretențiilor lor prin prisma dispozițiilor internaționale favorabile, dacă situația de fapt relevă existența unor premise susceptibile de a conduce la aplicarea jurisprudenței și textelor invocate, și fără a se pronunța neconstituționalitatea legilor speciale reparatorii. Precizează că, dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate invocată, s-ar produce un dezechilibru grav în raporturile juridice născute în temeiul actelor normative contestate, cu consecința încălcării principiului securității raporturilor juridice civile, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele acestuia, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, precum și a prevederilor

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, modificată prin

Legea nr. 1/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textele de lege criticate sunt raportate la dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (1) privind obligația statului de a îndeplini cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Totodată, autorii excepției consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al

Legii nr. 247/2005

conține prevederi privind organizarea Fondului "Proprietatea" și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, se reglementează următoarele aspecte: procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea", căi de atac împotriva deciziilor Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII din

Legea nr. 247/2005 , că este opțiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici neconstituționalitatea

Legii nr. 10/2001 , a cărei adoptare a avut drept scop repararea injustițiilor din perioada comunistă, punerea în aplicare a acesteia urmărind cu precădere prevalența restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări și asigurarea respectării stabilității raporturilor de proprietate.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa (Dumitru Popescu contra României din 26 aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul că prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională. Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture, din oficiu sau la cererea părților, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a prevederilor

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.