Decizia nr. 1501/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iulian Nuțu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-șef, referând asupra cauzei, arată că autorul excepției a depus la dosar o adresă prin care arată că renunță "la excepție și judecată".

Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului nu sunt aplicabile în cazul soluționării unei excepții de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.636/196/2009, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Iulian Nuțu într-o cauză civilă având ca obiect partaj judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 160 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (2) și art. 53 alin. (2) din Constituție. În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. În acest sens, arată că, "în această situație, hotărârea pronunțată de o instanță necompetentă este anulată în totalitate, nu în parte, toate actele instanței necompetente fiind lovite de nulitate absolută, deci inclusiv administrarea probelor neputând fi făcută de această instanță, neputând accepta ca legal, neconstituțional parte din proces să fie soluționat de instanța necompetentă și parte de instanța competentă".

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice."

Autorul excepției susține că acest text de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (2) -"Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept (accesul liber la justiție)" și art. 53 alin. (2) -"Restrângerea (exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin dispozițiile art. 160 din Codul de procedură civilă se derogă de la principiul nemijlocirii, care impune ca probele să fie administrate înaintea instanței care soluționează pricina. Însă existența procedurii instituite prin acest text de lege nu îngrădește accesul liber la justiție și nu aduce atingere existenței dreptului, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin soluționarea cauzei de către instanța competentă, care va putea reface, pentru motive temeinice, dovezile administrate în instanța necompetentă.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora competența, procedura de judecată și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iulian Nuțu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.