Decizia nr. 1217/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f), art. 26 și art. 26^1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Interpretează 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, excepție ridicată de Viorel Coman și Ileana Coman în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 132/100/2007, Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, excepție ridicată de Viorel Coman și Ileana Coman într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act emis de autoritățile publice locale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele: art. 24 alin. (1) lit. f) din lege "instituie exclusivitatea posibilității atacării de către prefect, în totul sau în parte, în fața instanței de contencios administrativ, a actelor administrative adoptate de consiliul județean, de consiliul local sau de către primar, nici o altă persoană, fizică sau juridică, autoritate publică sau instituție publică etc. neavând o astfel de prerogativă legală de sesizare a instanței judecătorești în astfel de cazuri". Or, potrivit
art. 1 alin. (1), (7) și (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în cazurile prevăzute de aceasta, pot introduce acțiuni în contencios administrativ Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Avocatul Poporului, Ministerul Public. Așadar, textul de lege criticat "restrânge neconstituțional, exclusiv la instituția prefectului, aria subiecților care pot ataca în contencios administrativ hotărârile consiliului local, deși și acțiunea exercitată de prefect, în astfel de cazuri, este tot o acțiune în contencios administrativ"; textul criticat a instituit "nepermis o prerogativă legală exclusivă în favoarea prefectului și în detrimentul altor persoane interesate, vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim, fiind lăsată la latitudinea unei singure autorități de a aprecia asupra necesității atacării în justiție a unor astfel de acte normative de interes local"; "creează premisele arbitrariului, nefiind consacrată o normă de protecție a persoanei în fața unor eventuale abuzuri ale consiliului local și, implicit, a prefectului, iar exclusivitatea constituită în favoarea prefectului, pe calea așa numitului contencios administrativ obiectiv, nu asigură evitarea producerii unor efecte ireparabile". În consecință, se consideră că
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
încalcă art. 21 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (1) și (2) și art. 126 alin. (6) din Constituție, precum și, sub aspectul accesului la justiție, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sensul posibilității atacării în contencios administrativ atât a actelor administrative cu caracter normativ, cât și a celor cu caracter individual sunt invocate deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 765/2006, nr. 1.483/2006, nr. 1.918/2006 și nr. 4.016/2006.
În final, se susține că pentru cele arătate "dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și respectiv
art. 26 și 26^1 din Legea nr. 340/2004 " sunt neconstituționale "în măsura în care limitează dreptul de a ataca hotărârile consiliului local pe calea acțiunii directe în contencios administrativ exclusiv la instituția prefectului, creând o prerogativă legală discreționară și, astfel, nu protejează cetățeanul în fața abuzului normativ/legislativ pe plan local", astfel că, în temeiul art. 57 din Constituție, se solicită Curții Constituționale ca, "pe baza unei decizii de interpretare, să decidă asupra înțelesului lor contrar Constituției României".
Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră excepția de neconstituționalitate invocată neîntemeiată, deoarece "dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) nu limitează sfera persoanelor care pot ataca în instanță actele administrative emise de autoritățile publice, ci stabilește ca sarcină a prefectului un control a priori a legalității actului administrativ".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, în esență, arată că "autorii excepției dau textului de lege criticat o interpretare restrictivă, desprinsă de cadrul general de reglementare a instituției contenciosului administrativ". Invocându-se
Decizia Curții Constituționale nr. 137 din 7 decembrie 1994 , se arată că atribuția prefectului de a ataca în contencios administrativ actele administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene pe care le consideră nelegale se exercită în baza tutelei administrative, care "presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autorități a administrației statului asupra actelor autorităților locale alese, ce funcționează în virtutea principiului autonomiei locale", precum și posibilitatea ca prefectul să atace "în fața instanței de contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal", fiind de neconceput ca într-un stat de drept actul ilegal al unei autorități locale să nu poată fi atacat în fața instanței de judecată de către prefect. În sfârșit, se arată că abrogarea art. 26 și 26^1 din lege, prin
art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007 , înlătură orice altă interpretare contrară celei prezentate.
Avocatul Poporului apreciază că
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
nu numai că nu contravine art. 21 din Constituție, ci este în sensul art. 123 alin. (5) din aceasta, referitor la posibilitatea ca prefectul să atace în justiție acte ale consiliului județean, ale celui local sau ale primarului, pe care le consideră ilegale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, cuprinse în art. I pct. 17, respectiv pct. 23 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 181/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 24 mai 2006.
Articolul 24
alin. (1) lit. f) din lege prevede: "(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale: (...) f) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului."
Din motivarea autorilor excepției, depusă la dosar, rezultă însă că aceștia au invocat atât neconstituționalitatea art. 24 alin. (1) lit. f) din lege, cât "și, prin extinderea controlului de constituționalitate, și a art. 26 și
art. 26^1 din Legea nr. 340/2004 ". Or, potrivit
art. 29 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, autorul excepției este partea care a invocat-o, astfel încât instanța nu poate, prin încheierea de sesizare, să o modifice, ci numai să își exprime opinia asupra excepției. Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată are posibilitatea ca, din oficiu, să sesizeze Curtea Constituțională asupra legitimității constituționale a unor prevederi. Așa fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe și asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 și
art. 26^1 din Legea nr. 340/2004 .
Autorii excepției susțin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) care consacră accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 52 alin. (1) și (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, exercitat în condițiile și limitele stabilite prin lege organică, art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, precum și, sub aspectul accesului la justiție, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I. În legătură cu neconstituționalitatea
art. 24 alin.(1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 , se susține, în esență, că restrânge aria subiecților care pot ataca în contencios administrativ hotărârile consiliului local exclusiv la instituția prefectului și în detrimentul altor persoane interesate de a aprecia asupra necesității atacării în justiție a unor astfel de acte normative de interes local, ceea ce creează premisele arbitrariului.
Acest text de lege a mai fost supus controlului de constituționalitate și Curtea s-a mai pronunțat în cauze în care, ca și în prezentul dosar, se formulau critici asemănătoare, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție. Astfel, de exemplu, prin Deciziile nr. 314 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2 august 2005, și nr. 436 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, respingând excepția, Curtea a reținut, în esență, că
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
nu este contrar principiilor constituționale care guvernează administrația publică locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora și o garanție a executării legilor, precum și că, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeași lege, principala atribuție a prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, este cea de garantare a respectării legii și a ordinii publice la nivel local.
În consecință, soluția de respingere a excepției, precum și considerentele care au justificat-o își mențin valabilitatea și în acest dosar, în care, așa cum s-a arătat, subzistă principala critică de neconstituționalitate formulată și anterior, și anume dreptul prefectului de a ataca în instanță actele administrative ale autorităților locale.
II. În legătură cu solicitarea autorilor excepției, formulată în motivarea acesteia, în sensul extinderii controlului de constituționalitate și asupra
art. 26 și 26^1 din Legea nr. 340/2004 , Curtea constată că textele menționate au fost abrogate expres prin
art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel că excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Această soluție rezultă din coroborarea prevederilor
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederilor din legi și ordonanțe în vigoare, în caz contrar excepția fiind inadmisibilă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004
privind prefectul și instituția prefectului, excepție ridicată de Viorel Coman și Ileana Coman în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 și 26^1 din aceeași lege, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe de judecată.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.