HG nr. 220/1992
privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului în România
prezumat în vigoare
Guvernul României hotărăște:
Se aprobă principiile de baza ale Statutului medicului în România cuprinse în anexa, care fac parte integrantă din prezenta hotărîre.
Anexa 1 PRINCIPIILE DE BAZA
ale Statutului medicului în România
Capitolul 1 Medicul și profesia medicală
Articolul 1
1. Medicul este absolventul unui institut superior medical recunoscut de lege, calitate care îi conferă dreptul de inițiativa și decizie în exercitarea actului medical.
2. Medicul poarta deplina răspundere a actului medical.
3. Medicul practician, prin natura umanitara și liberala a profesiunii sale, nu este funcționar public și nici nu va putea fi asimilat funcționarului public.
4. Medicii încadrați în unități medico-sanitare din rețeaua publică vor respecta obligațiile ce decurg din reglementările legale sanitare, din prevederile contractului de muncă și ale reglementărilor de ordine interioară.
Articolul 2
Profesiunea medicală, indiferent dacă este organizată și exercitată în sistem public sau privat, are ca scop prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menținerea și recuperarea sănătății individului și a colectivității.
Capitolul 2 Conținutul și caracteristicile profesiunii medicale
Articolul 3
Conținutul activității medicului consta în:
a) promovarea sănătății și profilaxia imbolnavirilor;
b) stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului bolilor;
c) efectuarea nemijlocită a procedurilor diagnostice și terapeutice cuprinse în competentele profesionale;
d) educația pentru sănătate;
e) recuperarea medicală;
f) expertiza medicală;
g) învățămînt și cercetare medicală.
Articolul 4
1. Profesiunea medicală este umanitara prin faptul ca orice act medical se exercită în interesul sănătății individului și al colectivității.
2. În orice condiții de exercitare a profesiunii medicale, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament și respect față de fiinta umană.
Articolul 5
1. În exercitarea profesiunii medicale, în sistem public sau privat, medicul se bucura de toată independenta profesională, ca o prerogativa a profesiei în interesul sănătății bolnavului. Decizia medicală nu poate fi supusă nici unei constrîngeri administrative sau de alta natură.
2. Problemele de etica profesională rezultate din subordonarea ierarhica vor fi stabilite prin Codul deontologic medical.
Articolul 6
Răspunderea ce deriva din exercitarea actului medical este profesională.
Articolul 7
1. Medicul este obligat sa păstreze secretul profesional.
2. Informațiile deținute de medic despre o anumită persoana, obținute în urma exercitării profesiunii sale, nu poate fi impartasita unui terț. Excepțiile sînt stabilite prin lege.
Articolul 8
Medicul are ca obligație profesională și morala permanenta menținere a calificării la nivelul cunoștințelor curente ale profesiunii, în acord cu progresele stiintelor medicale și generale.
Articolul 9
Medicul are îndatorirea fundamentală de a acorda asistența medicală de urgenta, indiferent de situația sau locul unde se găsește.
Capitolul 3 Relațiile ce se stabilesc în exercitarea profesiei medicale
Articolul 10
Relațiile între medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breasla, potrivit Codului deontologic medical.
Articolul 11
1. Relațiile medicului cu farmacistul se desfășoară în spirit de colaborare, în limitele competentelor specifice stabilite.
2. Medicul colaborează cu personalul paramedical cu pregătire superioară din sistemul sanitar, responsabilitățile decurgind din activitatea desfășurată conform competentelor specifice.
3. Medicul organizează și controlează activitatea personalului mediu sanitar și ajutator din subordine.
4. Medicul stabilește necesitățile de perfecționare, instruieste și apreciază pregătirea cadrelor medii din subordine.
Articolul 12
1. Relațiile medic-pacient se fundamentează pe dreptul optional al pacientului, exercitat în condițiile legii, și se întemeiază pe respect și încredere reciprocă.
2. Medicul este dator sa informeze pacientul sau reprezentanții săi legali asupra unor eventuale riscuri ale actului medical, precum și asupra unui eventual refuz al actului medical.
Articolul 13
Costul actului medical va fi suportat de individ sau de societate, în condițiile reglementărilor legale.
Articolul 14
Importanța și aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale și materiale ale medicului de către societate.
Articolul 15
Medicul colaborează cu reprezentanții cultelor și ai instituțiilor de caritate și binefacere în interesul pacientilor, respectîndu-se specificitatea și responsabilitatea fiecărei instituții, precum și opțiunea bolnavului.
Articolul 16
1. Ordinul Medicilor constituie forma superioară de organizare profesională, nonguvernamentala, a întregului corp medical, ce va fi institutionalizata și reglementată potrivit legii.
2. Ordinul Medicilor are ca scop apărarea prestigiului profesional al corpului medical, inclusiv în relațiile cu mass-media, cît și a intereselor bolnavilor.
3. Ordinul Medicilor este organizat pe baza principiilor eligibilității și ierarhiei.
4. Ordinului Medicilor i se acordă, potrivit legii, în domeniul profesiunii medicale, competentele normative, administrative și jurisdicționale.
5. Ordinul Medicilor se pronunța, în condițiile legii, asupra competentei profesionale a oricărui medic.
6. Ordinul Medicilor poate reprezenta membrii săi în relațiile medicilor cu asociațiile științifice, sindicatele, cu asociațiile și instituțiile de asigurare a sănătății, precum și cu alte organizații, asociații și fundații.
Articolul 17
1. Culpa profesională se stabilește fie de organismele Ordinului Medicilor, fie de organele de justiție, în raport cu gravitatea faptelor și consecințele ce decurg din acestea.
2. Ordinul Medicilor poate exprima și susține în fața oricărei autorități punctul sau de vedere în situațiile privind culpa medicală.
Capitolul 4 Dispoziții finale
Articolul 18
Medicii militari, și după caz, civili, din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului de Interne, a Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații și Ministerului Transporturilor, sînt obligați să respecte, pe lîngă prevederile și principiile prezentului statut, reglementările legale specifice din domeniul acestor instituții.
Articolul 19
Prezenta hotărîre își produce efectele pînă la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea Statutului medicului în România și a Ordinului Medicilor.
Articolul 20
Orice dispoziție contrară prezentei hotărîri își încetează aplicabilitatea.
-----------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.