HG nr. 250/1992

Salariații din administrația publică au dreptul, în fiecare an ca lendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în munca, după cum urmează:

Vechimea în muncă

Durata concediului

- pînă la 10 ani

21 zile lucrătoare

- peste 10 ani

25 zile lucrătoare

Salariații din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit cu o durată de 18-25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea în munca, după cum urmează:

Vechimea în muncă

Durata concediului

- pînă la 5 ani

18 zile lucrătoare

- între 5 și 15 ani

21 zile lucrătoare

- peste 15 ani

25 zile lucrătoare

Pentru ținerii în vîrsta de pînă la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 zile lucrătoare. La stabilirea duratei concediului de odihnă se ia în considerare vîrsta pe care acești tineri au avut-o la data de 1 ianuarie din anul calendaristic respectiv.

Personalul din activitatea de cercetare științifică atestat, încadrat în unitățile bugetare, are dreptul la un concediu de odihnă plătit, stabilit în raport cu vechimea în munca, după cum urmează:

- 24 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în munca de pînă la 5 ani;

- 26 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în munca de 5-15 ani;

- 28 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în munca de peste 15 ani

Salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lîngă funcția de baza, cu o norma întreaga, o alta funcție, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcția de baza. Unitatea în care salariații cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plata pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate.

Salariații care sînt încadrați cu jumătate de norma la doua unități au dreptul la concediu de odihnă la ambele unități, proporțional cu timpul lucrat.

Salariații care cumulează, la unități diferite, fracțiuni de norma care depășesc o norma întreaga, își aleg unitățile de la care beneficiază de concediu de odihnă, în asa fel încît drepturile cuvenite potrivit acestuia sa nu depășească pe cele cuvenite salariaților încadrați cu o norma întreaga.

Vechimea în munca ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihnă este aceea pe care salariații o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă concediul, stabilită potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială

Pentru salariații care se încadrează în munca în timpul anului, durata concediului de odihnă se va stabili proporțional cu perioada lucrata de la încadrare la sfîrșitul anului calendaristic respectiv, în raport cu vechimea în munca stabilită potrivit alin. (1).

Salariații care au lipsit de la serviciu întregul an calendaristic, fiind în concediu medical sau în concedii fără plata acordate potrivit art. 25 alin. (3), nu au dreptul la concediul de odihnă pentru acel an.

În cazul în care perioadele de concedii medicale și de concedii fără plata prevăzute la art. 25 alin. (3), insumate, au fost de 12 luni sau mai mari și s-au intins pe 2 sau mai mulți ani calendaristici consecutivi, salariații au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reinceperii activității, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a ivit lipsa de la serviciu pentru motivele prevăzute la alin.(1).

Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fractionat.

Concediul de odihnă poate fi fractionat, la cererea salariatului, cu condiția ca una dintre fracțiuni sa nu fie mai mica de 15 zile lucrătoare.

Pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație stabilită în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime și după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare lunii în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare luna în parte.

Media zilnica a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul mediu al zilelor lucrătoare pe luna.

Pentru cei încadrați cu fracțiuni de norma, indemnizația de concediu se calculează avîndu-se în vedere veniturile prevăzute în alin. (1), cuvenite pentru fracțiunea de norma sau fracțiunile de norma care se iau în calcul.

Indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu.

Conducerea unității are obligația sa ia măsurile necesare pentru ca salariații să efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihnă la care au dreptul.

Persoanele care nu au efectuat concediul în anul calendaristic respectiv vor primi o despăgubire egala cu indemnizația de concediu cuvenită. Despăgubirea urmează a fi suportată de cel din vina căruia persoana nu a efectuat concediul de odihnă. Nu se imputa despăgubirea plătită în cazul în care, în ultimele 2 luni, salariatul a fost în concediu medical, a fost reținut la serviciu, existind în acest sens o decizie a conducerii unității, sau s-a aflat în una din situațiile prevăzute la art. 10.

Programarea concediilor de odihnă se va face la sfîrșitul anului, pentru anul următor, de către conducerea unității, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

La programarea concediilor de odihnă ale salariaților, conducerea unității va tine seama, în măsura în care este posibil, și de specificul activității celuilalt soț.

Programarea concediilor de odihnă va fi modificată, la cererea salariatului, în următoarele cazuri:

a) salariatul se afla în concediu medical;

b) salariata cere concediu de odihnă înainte sau în continuarea concediului de maternitate;

c) salariatul este chemat sa îndeplinească îndatoriri publice;

d) salariatul este chemat sa satisfacă obligații militare, altele decît serviciul militar în termen;

e) salariatul urmează sau trebuie să urmeze un curs de calificare, recalificare, perfecționare sau specializare, în țara ori în străinătate;

f) salariatul are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o stațiune balneoclimaterica, caz în care data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală;

g) salariata se afla în concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vîrsta de pînă la 1 an.

Programarea concediului de odihnă poate fi modificată de conducerea unității, dacă salariatul solicita acest lucru.

Dacă în timpul concediului de odihnă intervine una dintre situațiile menționate la art. 10 lit. a), c), d) și e), efectuarea acestuia se întrerupe.

Efectuarea concediului de odihnă se întrerupe în cazul în care salariata intră în concediu pentru maternitate, precum și în cazul în care salariatul este rechemat, prin dispoziția scrisă a conducerii unității, numai pentru nevoi de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenta salariatului în unitate. În situația rechemarii, cei în cauza au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport și a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în alta localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestația de care nu au mai putut beneficia din cauza rechemarii.

Pentru cazurile de întrerupere a concediului menționate la alin. (1) și (2), salariații au dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situațiile respective sau, cînd aceasta nu este posibil, la data stabilită printr-o noua programare în cadrul aceluiași an calendaristic.

În cazul în care concediul început la o anumită data este întrerupt, indemnizația nu se restituie. În aceasta situație se va proceda la regularizarea plăților în raport cu indemnizația de concediu aferentă zilelor de concediu neefectuat și cu salariul cuvenit salariatului pentru perioada lucrata după întreruperea concediului, sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz, potrivit legii.

La data programata pentru efectuarea părții restante a concediului de odihnă se acordă salariatului indemnizația de concediu cuvenită pentru aceasta parte, în condițiile prezentei hotărîri.

Concediul de odihnă cuvenit salariaților detasati la alte unități se acordă de unitățile la care aceștia își desfășoară activitatea.

Salariații detasati la o alta unitate avînd sediul în alta localitate au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus și întors, din localitatea unde sînt detasati în localitatea unde se afla unitatea la care sînt angajați, pentru cazul în care concediul se efectuează în timpul detașării.

În cazul în care, după ce salariatul a efectuat concediul de odihnă, contractul sau de muncă a încetat din motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. i), j), k), l) și art. 135 din Codul muncii, acesta este obligat sa restituie unității partea din indemnizația de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.

Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) salariaților care au desfăcute contractele de muncă în baza art. 135 din Codul muncii, din cauza stării sănătății, constatată prin certificat medical, iar unitatea nu le-a putut oferi o alta munca corespunzătoare stării sănătății și calificării profesionale;

b) femeilor care au desfăcute contractele de muncă în baza art.135 din Codul muncii, pentru creșterea și îngrijirea copilului în vîrsta de pînă la 7 ani;

c) salariaților pentru care, după desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, a intervenit achitarea, anularea urmăririi penale sau încetarea procesului penal ori a urmăririi penale;

Concediul de odihnă neacordat salariaților transferati, de către unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati. Indemnizația de concediu va fi suportată de către cele doua unități, proporțional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv; în același mod se va proceda și în cazul în care concediul de odihnă a fost efectuat înainte de transferare.

Concediile de odihnă neefectuate, cuvenite salariaților cărora le-a încetat contractul de muncă, vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sînt egale cu indemnizația de concediu aferentă perioadei efectiv lucrate.

Au dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă cuvenit pentru perioada lucrata de la începutul anului calendaristic și salariații chemați să-și satisfacă serviciul militar în termen.

În cazul decesului salariatului, suma reprezentind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se va acorda membrilor săi de familie - soț, copii, părinți.

În afară concediului de odihnă, prevăzut la art. 1, salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care exista astfel de condiții, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare.

Salariații nevăzători și cei încadrați în grade de invaliditate beneficiază de drepturile de concediu de odihnă suplimentar prevăzute la art.2 alin. (2) și (3) din Legea nr.3/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților.

Concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din aceasta hotărîre se cumulează cu cele stabilite la alin. (1) sau, după caz, la alin.(2) din prezentul articol.

Pe baza criteriilor și a determinarilor făcute în condițiile art. 19, durata efectivă a concediului suplimentar de odihnă se aproba după cum urmează:

- de miniștrii sau de conducătorii celorlalte organe centrale ale administrației publice, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, pentru salariații din aparatul propriu și din unitățile subordonate;

- de prefectul județului, cu avizul Departamentului pentru Administrația Publică Locală, pentru salariații aparatului prefecturii;

- de consiliul județean sau local, pentru salariații din serviciile publice, județene, respectiv locale, precum și din unitățile subordonate;

- de consiliul de administrație al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul ministerului de resort, pentru salariații din aceste unități;

- de conducătorul instituțiilor publice bugetare neguvernamentale, pentru salariații din aparatul propriu și unitățile bugetare subordonate.

Salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plata, a căror durata însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situații personale:

a) susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituțiile de învățămînt superior, curs seral sau fără frecventa, a examenelor de an universitar, cît și a examenului de diploma, pentru salariații care urmează o formă de învățămînt superior, curs seral sau fără frecventa;

b) susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;

c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în alta unitate.

Salariații au dreptul la concedii fără plata, fără limita prevăzută la alin. (1), în următoarele situații:

a) îngrijirea copilului bolnav în vîrsta de peste 3 ani, în perioada indicată în certificatul medical; de acest drept beneficiază atît mama salariata, cît și tatăl salariat, dacă mama copilului nu beneficiază, pentru aceleași motive, de concediu fără plata;

b) tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauza nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pentru insotirea soțului sau, după caz, a sotiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, sora, părinte, pe timpul cît aceștia se afla la tratament în străinătate -, în ambele situații cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătății.

Concedii fără plata pot fi acordate și pentru interese personale, altele decît cele prevăzute la alin. (1) și (2), pe durate stabilite prin acordul părților.

Pe durata concediilor fără plata, persoanele respective își păstrează calitatea de salariat.

Concediile fără plata acordate în condițiile art. 25 alin. (1) lit. a) nu afectează vechimea în munca.