Decizia nr. 475/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, doamna Silvia Tudor, avocat membru al Baroului Suceava, în calitate de apărător ales, cu delegație la dosar. Se constată lipsa părții Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate. Acesta solicită admiterea excepției, reiterând criticile formulate în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 293/39/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petru Carcalete într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui ordin emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

În motivarea excepției se susține, în esență, că procedurile prealabile constituie limitări ale exercițiului dreptului de acces liber la justiție și că "este inadmisibil ca printr-o altă lege să se impună obligativitatea urmării unei proceduri prealabile în cazul în care persoana în cauză nu a înțeles să exercite procedura administrativ-jurisdicțională". Se mai arată că "facultativitatea de rang constituțional a jurisdicțiilor administrative nu poate fi înlocuită cu obligativitatea unei proceduri prealabile impusă prin alte legi".

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și amintește, în susținerea acestui punct de vedere, cele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 .

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției și notele scrise ale celeilalte părți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care are următorul conținut:

- Art. 6 alin. (2): "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, al căror cuprins este următorul: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, care consacră dreptul de acces liber la justiție și caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin

Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007. Cu acel prilej, a statuat că "prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție".

Curtea constată că nu poate reține critica privind pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 . Instanța de contencios constituțional a statuat, în numeroase rânduri, că instituirea unei proceduri administrative de soluționare a cererilor, prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiție și că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional. Aceasta, deoarece textul art. 21 alin. (4) din Constituție conferă caracter facultativ procedurilor administrativ-jurisdicționale, lăsând deschisă posibilitatea ca, prin lege, să se impună parcurgerea unei proceduri fără caracter jurisdicțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.