Decizia nr. 469/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Isfănuț în Dosarul nr. 6.225/30/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.225/30/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Isfănuț într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Timiș.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece "persoane aflate în aceeași situație juridică, de a fi inculpați și condamnați pentru acuzația de a fi săvârșit fapte având aceeași încadrare juridică, pot beneficia sau, dimpotrivă, nu pot beneficia de prevederile art. 81 din Codul penal, decât condiționat de un criteriu subiectiv, și anume de cuantumul pedepsei". Mai susține că dispozițiile art. 81 din Codul penal încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 124 alin. (2), întrucât "judecătorul ar trebui să facă o individualizare a modului de executare a pedepsei, fără limitările impuse de lege".
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, dispozițiile art. 81 alin. 1 din Codul penal. Din susținerile autorului excepției rezultă că excepția de neconstituționalitate privește, în realitate, numai dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal, asupra constituționalității cărora Curtea urmează a se pronunța.
Textul criticat are următorul conținut: "Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă."
Examinând excepția astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că suspendarea condiționată a executării pedepsei este reglementată de legiuitor și pusă la dispoziția instanței ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei. Fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile, dar și sfera de incidență a măsurii, respectiv să excludă de la aceasta persoanele care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave sau infracțiuni de violență care vădesc o periculozitate aparte a infractorului. Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunțată ca urmare a finalizării procesului penal, nu poate fi primită susținerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece textul constituțional vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", Curtea reține că acestea trebuie corelate cu dispozițiile alin. (1) și alin. (3) ale aceluiași articol, potrivit cărora "Justiția se înfăptuiește în numele legii" și "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Din această perspectivă susținerea autorului excepției potrivit căreia judecătorul ar trebui să facă o individualizare a modului de executare a pedepsei, fără limitările impuse de lege, este neîntemeiată.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Isfănuț în Dosarul nr. 6.225/30/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.