Decizia nr. 724/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepție ridicată de Dumitru Ionescu și Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde personal Dumitru Ionescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea excepției de neconstituționalitate. Acesta susține, în esență, că termenul de un an, prevăzut de

art. 11 din Legea nr. 554/2004

pentru introducerea unei cereri în anulare a unui act administrativ individual, ar trebui circumstanțiat în funcție de natura dreptului pretins a fi vătămat prin acel act. Astfel, în cazul vătămării unui drept de proprietate asupra unui bun imobiliar, căruia îi corespunde un drept la acțiune imprescriptibil, acest termen de introducere a cererii în contencios administrativ ar trebuie să fie la rândul său tot imprescriptibil, întrucât vătămarea pretinsă poate apărea după o perioadă de timp mai mare de un an de la data comunicării actului respectiv sau a luării lui la cunoștință. Susține, în acest sens, că este încălcat principiul egalității în drepturi și solicită, în consecință, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în principal, deoarece autorul excepției tinde, prin criticile formulate, la modificarea textului de lege criticat, ceea ce nu aparține competenței Curții Constituționale. În subsidiar, apreciază că prevederile

art. 11 din Legea nr. 554/2004

nu contravin normelor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.165/269/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitru Ionescu și Ioana Ionescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă o acțiune în anulare parțială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare și al motivării scrise a autorilor excepției, se arată că dispozițiile de lege criticate înfrâng principiul egalității în drepturi, garantat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În opinia acestora, pentru a se îndepărta pretinsa neconstituționalitate,

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , care reglementează termenul de introducere a acțiunii în anulare a unui act administrativ, "ar trebui să prevadă ca în cazul litigiilor care privesc drepturi imprescriptibile și termenul de atacare a actului administrativ să fie imprescriptibil".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 11 din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale, deoarece acestea nu conțin norme prin care s-ar crea privilegii sau discriminări, ci se aplică unitar tuturor celor aflați în ipoteza prevăzută de lege. Principiul egalității presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituțional, un tratament juridic diferit. Astfel, subiectul de drept al actului administrativ unilateral este într-o situație juridică diferită față de terțul vătămat într-un drept al său ori interes legitim, ceea ce explică tratamentul juridic diferit aplicabil celor două categorii de subiecte de drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorilor, îl constituie dispozițiile " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate și completate prin

art. I pct. 16 și 17 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, obiectul excepției se rezumă doar la prevederile alin. (1) și (2) ale

art. 11 din Legea nr. 554/2004 , deoarece numai aceste texte au constituit temeiul legal al respingerii ca tardiv introduse a acțiunii în anulare formulate de autorii excepției, iar critica de neconstituționalitate vizează doar conținutul juridic al acestora. Prin urmare, Curtea Constituțională va examina pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care au următoarea redactare:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Autorii excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în realitate autorii excepției sunt nemulțumiți de soluția juridică prevăzută de

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în sensul că termenul legal pentru introducerea cererilor privind anularea unui act administrativ individual ar trebui să fie diferențiat pe criteriul prescriptibilității sau imprescriptibilității dreptului pretins a fi vătămat.

Or, asemenea susțineri, care vizează, practic, modificarea unei soluții legislative în sensul dorit de autorul excepției, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituționalitate. Totodată, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecință, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Dumitru Ionescu și Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.