Decizia nr. 855/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.573/105/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihai Furtună Vasile în cauza ce are ca obiect judecarea contestației la decizia de modificare a contractului de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 195 din Legea nr. 53/2003

Codul muncii sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2), art. 42 alin. (1) și art. 53 alin. (1) din Constituție, deoarece interzic salariatului care a beneficiat de un curs de pregătire profesională inițierea încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea timpului prevăzut în actul adițional la contractul de muncă, dând astfel posibilitatea angajatorului de a beneficia în mod forțat de creșterea calității forței de muncă dobândită de salariatul respectiv.

Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că salariatul care a beneficiat de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea obligațiilor asumate prin acel contract.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 195 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:

- Art. 195: "(1) Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art. 194 alin. (2) lit. b) și alin. (3) nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.

(2) Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă.

(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.

(4) Obligația prevăzută la alin. (3) revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca lor, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (2) referitoare la muncă și protecția socială a muncii, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forțate și ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile

art. 195 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii prevăd îndatoririle salariaților care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, în condițiile în care toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională au fost suportate de către angajator. Potrivit

art. 193 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, toate aceste îndatoriri trebuie să fie prevăzute într-un act adițional la contractul individual de muncă, asupra căruia părțile au convenit de comun acord. Rezultă că reglementările legale criticate stabilesc condițiile de participare a angajaților la stagiile de pregătire profesională inițiate de angajator, în cadrul cărora se interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregătire profesională în aceste condiții să aibă inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani. Această normă prohibitivă nu este însă una absolută, ci se coroborează cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, care instituie sancțiunea pentru nerespectarea interdicției sus-menționate, și anume suportarea de către angajat a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă. Ca atare, nu se poate susține că prevederile

art. 194 și 195 din Legea nr. 53/2003

îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, și cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncă forțată în sensul prevederilor constituționale ale art. 42. De altfel, însuși alin. (2) lit. c) al art. 42 din Constituție prevede că prestațiile care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncă forțată.

Totodată, Curtea reține că prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție, deoarece în cauză nu poate fi vorba, astfel cum s-a arătat mai înainte, de încălcarea unor drepturi constituționale.

Prin

Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 53/2003

ca fiind neîntemeiată, în cuprinsul acestei decizii s-a reținut că, în condițiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea unei obligații asumate printr-un act adițional la contractul individual de muncă. Pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin actul adițional, salariatul suportă consecințele prevăzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesională.

În ceea ce privește pretinsa supunere la muncă forțată, Curtea a constatat că aceste susțineri ale autorului excepției nu pot fi primite, întrucât

art. 195 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

Codul muncii îi interzice salariatului doar inițierea încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea timpului prevăzut în actul adițional, în care trebuie să presteze munca în folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesională. Salariatul nu este ținut cu forța la același loc de muncă, dar, dacă nu își respectă angajamentul luat prin actul adițional, poate fi obligat să restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporțional cu perioada nelucrată.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin decizia menționată, precum și considerentele care au stat la baza ei își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.