Decizia nr. 751/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepție ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 1.976/212/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanța, prin avocat. Lipsește partea Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, sub aspectul admisibilității, arată că textul de lege criticat este în vigoare întrucât nu a intervenit abrogarea sa. Deși

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

a avut o aplicare limitată în timp, aceasta nu semnifică faptul că raporturile juridice născute sub imperiul acestui text de lege nu continuă să fie guvernate de dispozițiile sale. Pe fond, arată că textul de lege dedus controlului de constituționalitate este contrar art. 44 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, având în vedere nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2004 , consideră că acest act normativ a urmărit susținerea persoanelor juridice cu capital de stat supuse procesului de privatizare. Însă, prin intervenția asupra raporturilor juridice substanțiale în care cealaltă parte era o persoană juridică de drept privat, s-a produs o încălcare a dreptului de proprietate al acestei din urmă entități, afectându-se, în egală măsură, și libertatea economică a acesteia. În plus, consideră că este încălcat principiul descentralizării administrației publice locale, întrucât statul a intervenit în procesul de privatizare al unor entități care aparțineau autorității administrației locale. În sfârșit, arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, pe de o parte, este înfrântă speranța legitimă de a obține penalitățile de întârziere datorate, iar pe de altă parte, restrângerea dreptului de proprietate în acest caz este o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că, pentru a fi considerată în vigoare, o normă juridică trebuie să continue să producă drepturi și obligații, or, textul de lege criticat a avut o aplicare limitată în timp.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.976/212/2006, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanța într-o cauză comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă principiul descentralizării administrative, în măsura în care este interpretat că instituie măsuri de ajutorare a unei regii autonome locale în vederea privatizării sale. Or, consideră că statul nu poate dispune măsuri economice în privința unor entități aflate în subordinea administrației publice locale fără a încălca principiul constituțional mai sus amintit. De asemenea, consideră că art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului este neconstituțional și în măsura în care s-ar aplica unor raporturi juridice născute între o persoană juridică cu capital de stat și una cu capital în exclusivitate privat, întrucât statul nu ar putea interveni în raporturile juridice în care este parte un agent economic privat, anulând creanțe ce îi aparțin acestuia în mod legal.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că intervenția statului prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

se circumscrie obligației acestuia de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară, neputându-se afirma că în acest mod s-ar încălca principiul descentralizării administrative.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă întrucât textul de lege criticat și-a încetat aplicabilitatea anterior sesizării Curții Constituționale, iar potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu se poate pronunța decât asupra prevederilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, dispoziții potrivit cărora: "Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale: art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 135 privind economia și art. 120 alin. (1) care consacră principiul descentralizării administrației publice locale. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții ce se referă la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin textul de lege criticat a fost instituit un termen de grație - 30 iunie 2004 - până la împlinirea căruia persoanele juridice consumatoare de utilități care plăteau integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale beneficiau de anularea penalităților și majorărilor de întârziere. Prin urmare,

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

a avut o aplicare limitată în timp, situată între data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2004

- 28 mai 2004, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, - și data de 30 iunie 2004, prevăzută de alin. (4) al art. 1.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată la data de 16 ianuarie 2008, dată la care dispozițiile alin. (4) al

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

încetaseră deja să mai genereze drepturi și obligații pentru viitor. Or, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță numai dacă acestea sunt în vigoare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004

privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepție ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 1.976/212/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.