Rezoluția nr. 1688/2006

Consiliul de Securitate,

amintind rezoluțiile sale anterioare și declarațiile președintelui Consiliului referitoare la situația din Liberia, Sierra Leone și Africa de Vest, în special Rezoluția sa nr. 1.470 (2003) din 28 martie 2003, Rezoluția sa nr. 1.508 (2003) din 19 septembrie 2003, Rezoluția sa nr. 1.537 (2004) din 30 martie 2004 și Rezoluția sa nr. 1.638 (2005) din 11 noiembrie 2005,

amintind că, printr-un acord între Organizația Națiunilor Unite și Guvernul din Sierra Leone (Acordul), a fost înființată Curtea Specială pentru Sierra Leone (Curtea Specială) pe 16 ianuarie 2002, potrivit Rezoluției sale nr. 1.315 (2000) din 14 august 2000,

amintind art. 10 al Acordului, potrivit căruia Curtea Specială se poate întruni în afara sediului său dacă va considera acest lucru necesar pentru exercitarea eficientă a funcțiilor sale, și amintind, de asemenea, regula 4 din Regulamentul de procedură și probă al Curții Speciale, potrivit căreia președintele Curții Speciale poate autoriza o instanță sau un judecător să își exercite funcțiile în afara sediului Curții Speciale,

amintind hotărârea Consiliului de a pune capăt impunității, de a instaura statul de drept, de a promova respectul pentru drepturile omului și de a restabili și menține pacea și securitatea internaționale, potrivit dreptului internațional și obiectivelor și principiilor Cartei,

exprimându-și aprecierea față de președintele liberian Johnson-Sirleaf pentru decizia sa curajoasă de cere transferul fostului președinte Taylor, pentru ca acesta să poată fi judecat la Curtea Specială,

exprimându-și aprecierea față de președintele Obasanjo al Nigeriei pentru decizia sa de a facilita transferul fostului președinte Taylor și luând notă de rolul jucat de Nigeria în instaurarea și promovarea păcii în Liberia și în subregiune, inclusiv de decizia președintelui Obasanjo din 2003 de a facilita scoaterea fostului președinte Taylor din Liberia, ceea ce a permis Acordului general de pace să între în vigoare, și recunoscând contribuția Comunității Economice a Statelor Vest-Africane (COESVA) în această privință,

recunoscând faptul că lucrările de la Curtea Specială în cauza împotriva fostului președinte Taylor vor contribui la instaurarea adevărului și a reconcilierii în Liberia și în subregiune,

exprimând faptul că își menține angajamentul de a sprijini guvernele din Liberia și Sierra Leone în eforturile acestora de a construi o societate mai stabilă, prosperă și dreaptă,

reiterându-și aprecierea față de activitatea esențială a Curții Speciale și contribuția sa vitală la instaurarea statului de drept în Sierra Leone și în subregiune,

salutând transferul fostului președinte Taylor la Curtea Specială pe 29 martie 2006 și luând notă de faptul că, în prezent, procesul fostului președinte Taylor nu poate avea loc în subregiune din cauza implicațiilor de securitate care ar apărea dacă ar fi reținut la Curtea Specială din Freetown,

luând notă de faptul că procesul fostului președinte Taylor nu poate avea loc la sediul Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda din cauza angajării totale a acestuia în strategia de finalizare și că nu există în Africa alte tribunale penale internaționale pentru procesul fostului președinte Taylor,

luând notă de schimbul de scrisori dintre președintele Curții Speciale și ministrul afacerilor externe al Regatului Olandei din 29 martie 2006 (schimbul de scrisori din 29 martie 2006),

luând notă și de Memorandumul de înțelegere dintre Curtea Specială și Curtea Penală Internațională din 13 aprilie 2006 (Memorandumul din 13 aprilie 2006),

luând notă de faptul că fostul președinte Taylor a fost adus în fața Curții Speciale la sediul său din Freetown și stabilind că prezența în continuare a fostului președinte Taylor în subregiune reprezintă un obstacol pentru stabilitate și o amenințare la adresa păcii din Liberia și Sierra Leone și a păcii și securității internaționale din regiune,

acționând potrivit cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite:

1. ia notă de intenția președintelui Curții Speciale de a autoriza o cameră de judecată să își exercite funcțiile în altă parte decât la sediul Curții Speciale și de cererea sa adresată Guvernului Olandei de a găzdui procesul, inclusiv orice recurs;

2. salută disponibilitatea Guvernului Olandei, exprimată în schimbul de scrisori din 29 martie 2006, de a găzdui Curtea Specială pentru detenția și judecarea fostului președinte Taylor, inclusiv pentru orice recurs;

3. ia notă de disponibilitatea Curții Penale Internaționale, la solicitarea Curții Speciale, potrivit Memorandumului din 13 aprilie 2006, de a permite utilizarea sediului său pentru detenția și judecarea fostului președinte Taylor de către Curtea Specială, inclusiv pentru orice recurs;

4. cere tuturor statelor să coopereze în acest scop, în special pentru a asigura venirea fostului președinte Taylor în Olanda în vederea judecării sale de către Curtea Specială, și încurajează toate statele, de asemenea, să se asigure că, la cererea Curții Speciale, toate dovezile sau martorii sunt imediat puși la dispoziția Curții Speciale în acest scop;

5. cere secretarului general, ca o chestiune prioritară, să sprijine finalizarea tuturor procedurilor legale și practice, inclusiv pentru transferul fostului președinte Taylor la Curtea Specială din Olanda, oferind facilitățile necesare pentru desfășurarea procesului, în consultare cu Curtea Specială și Guvernul Olandei;

6. cere Curții Speciale, cu sprijinul secretarului general și al statelor relevante, să facă lucrările procesului accesibile populației din subregiune, inclusiv prin legătură video;

7. hotărăște că, în timpul transferului fostului președinte Taylor și pe durata șederii lui în Olanda, Curtea Specială va avea o jurisdicție exclusivă asupra acestuia în ceea ce privește chestiunile conforme cu statutul Curții Speciale și că Olanda nu își va exercita jurisdicția asupra fostului președinte Taylor, cu excepția existenței unui acord expres cu Curtea Specială;

8. hotărăște în continuare că Guvernul Olandei va facilita implementarea hotărârii Curții Speciale de a organiza procesul fostului președinte Taylor în Olanda, în special astfel:

(a) permițând detenția și judecarea în Olanda a fostului președinte Taylor de către Curtea Specială;

(b) facilitând, la cererea Curții Speciale, transportul fostului președinte Taylor în Olanda în afara zonelor aflate sub autoritatea Curții Speciale;

(c) permițând înfățișarea martorilor, experților și a altor persoane a căror prezență este solicitată la Curtea Specială, potrivit acelorași condiții și proceduri aplicabile Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie;

9. hotărăște că măsurile impuse prin paragraful 4 (a) al Rezoluției 1.521 (2003) din 22 decembrie 2003 nu se aplică fostului președinte Taylor pentru călătoriile legate de procesul său în fața Curții Speciale sau legate de executarea sentinței și, de asemenea, nu se aplică călătoriilor oricăror martori a căror prezență este solicitată la proces;

10. amintește că toate costurile rezultate în urma judecării fostului președinte Taylor în Olanda sunt cheltuieli ale Curții Speciale în sensul art. 6 al Acordului și că nicio cheltuială suplimentară nu poate fi realizată de nicio altă parte fără acordul său anterior;

11. amintește scrisoarea secretarului general din 5 aprilie 2006 și își reiterează apelul adresat statelor de a contribui generos față de Curtea Specială și ia notă cu apreciere de statele care au făcut aceasta în trecut;

12. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.