Decizia nr. 805/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 43/2002 4 aprilie 2002 (prevederi anume) privind Parchetul Național Anticoruptie
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curții de Apel București - Secția I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocațială la dosar, și avocatul Alice Drăghici, pentru partea Daiana Elena Druță, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și, mai ales, control nemijlocit al procurorilor, ceea ce nu oferă garanții de independență, imparțialitate și creează premisele unui abuz instituționalizat. Astfel, partea nu are dreptul de a contesta mijlocul de probă respectiv, și anume constatarea tehnico-științifică efectuată de acești specialiști - funcționari publici. Depune în acest sens hotărârea din 2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cottin contra Belgiei. De asemenea, solicită să se rețină că se încalcă și prevederile art. 24 din Constituție.
Apărătorul părții Daiana Elena Druță solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate susținând că se creează dezechilibre între organele de urmărire penală și între avocați și procurori. Astfel, specialiștii prevăzuți de textele criticate nu sunt înscriși pe vreo listă publică și nu li se cunoaște experiența profesională, ceea ce duce la inexistența egalității de arme în procesul penal și la încălcarea principiului contradictorialității.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate întrucât mijlocul de probă efectuat de specialiștii prevăzuți de dispozițiile de lege criticate poate fi contestat în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, după ce partea a luat cunoștință de existența lui prin prezentarea materialului de urmărire penală. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Mantovanelli contra Franței, 1997, și Cottin contra Belgiei, 2005), potrivit căreia partea trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaște mijlocul de probă și de a-l contesta în fața unui organ independent și imparțial. Pe de altă parte, conform aceleiași jurisprudențe, echitatea procedurii va fi verificată nu punctual, ci se va avea în vedere ansamblul procedurii din acea cauză. Totodată, arată că partea poate solicita efectuarea unei expertize în condițiile Codului de procedură penală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.330/2/2007, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Remus-Virgil Baciu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale întrucât statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, numiți de procurorul șef, care își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor, nu oferă garanții de independență, imparțialitate și obiectivitate a activității pe care o desfășoară în efectuarea constatării tehnico-științifice, ce constituie mijloc de probă în procesul penal.
Curtea de Apel București - Secția I penală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât desfășurarea unei proceduri penale de tipul celei de față, în ansamblul său, oferă suficiente garanții și remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în curs de desfășurare, inclusiv în legătură cu administrarea mijlocului de probă contestat.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale întrucât acestea nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează procesul echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002.
Articolul 11
alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Parchetul Național Anticorupție a fost modificat prin
art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispozițiile criticate au fost modificate, ultima dată prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Dispozițiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins:
"Art. 11. - (1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la
art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți, precum și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor de lege criticate, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Aceștia au calitatea de funcționari publici, iar constatările tehnico-științifice efectuate din dispoziția scrisă a procurorului constituie mijloc de probă, ceea ce, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, contravine dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată că o componentă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este principiul egalității armelor, ce semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unei instanțe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franței, 1997) reiese că se încalcă principiul egalității armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Totodată, principiul contradictorialității, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esență, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua la cunoștință de toate probele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să îi influențeze decizia și de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998, și Cottin contra Belgiei, 2005).
Or, Curtea reține că în cauza de față partea putea să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice - mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Așadar, partea poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.
De asemenea, Curtea constată că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care se efectuează, de regulă, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe.
Pe de altă parte, Curtea observă că în procesul deliberării judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textele de lege criticate. Așadar, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând și coroborând probele, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 524/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.
În final, Curtea observă că nu se poate pronunța cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituție deoarece autorul excepției a invocat această încălcare direct în fața Curții, iar nu și în fața instanței de judecată, or, potrivit
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții Constituționale îl constituie încheierea instanței de judecată, Curtea fiind ținută să se pronunțe numai asupra aspectelor reținute în aceasta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curții de Apel București - Secția I penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.