Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 983/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 și art. 61 din Codul familiei

prezumat în vigoare

Data actului
30 septembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 715 din 21 octombrie 2008
Citat de
2 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 10.928 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Are ca temei 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 și art. 61 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar au fost comunicate concluzii prin care autorul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord și cu dispozițiile din actele internaționale invocate, referitoare la respectarea vieții private și de familie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 și art. 61 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Constantin Gheban în recursul formulat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, prin care s-a respins apelul declarat de autor și s-a menținut Sentința civilă nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, prin care s-a admis acțiunea civilă pentru stabilirea paternității formulată de Elena Pelin în numele minorei Mălina-Petronela Pelin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că "mama copilului din afara căsătoriei nu poate fi titularul acțiunii în stabilirea paternității, întrucât această acțiune în reclamație de stare civilă nu îi aparține". Susține că "formularea existentă în art. 59 alin. 1 din Codul familiei încalcă prevederile art. 16 din Constituție, creând un privilegiu mamei copilului din afara căsătoriei, care intentează acțiunea în reclamație de stare civilă în nume propriu". Arată că "copilul minor lipsit de capacitate procesuală de exercițiu poate sta în judecată și poate să-și apere drepturile prin reprezentare, însă reprezentantul acestuia nu poate fi niciodată, el însuși, titularul acțiunii în reclamație de stare civilă". Susține că, în caz contrar, s-ar încălca prevederile art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă și

art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice. Totodată, consideră că "consacrarea prezumției absolute în ceea ce privește determinarea timpului legal al concepțiunii prevăzut în art. 61 din Codul familiei" încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Constituție privind respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private, întrucât "se restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificație juridică unei realități biologice - concepțiunea - făcând-o dependentă exclusiv de bunul plac al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime ale altor persoane". Susține că "concepțiunea nu poate fi stabilită de legiuitor, ea trebuie probată și dovedită, inclusiv prin expertize medicolegale". Consideră că cele două texte de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 59 alin. 1 din Codul familiei nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16, deoarece pentru persoanele vizate de norma legală se instituie un tratament egal, neexistând nicio discriminare. Cu privire la invocarea de către autor a dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 7 alin. (1) și

art. 40 din Decretul nr. 31/1954 , consideră că o prevedere legală poate fi examinată prin raportare la norma constituțională și nu la altă dispoziție legală. Arată că art. 61 din Codul familiei conține prevederi cu valoare de principiu, acestea nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 59 alin. 1 și art. 61 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:

- Art. 59 alin. 1: "Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.";

- Art. 61: "Timpul cuprins între a trei sute și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se socotește de la zi la zi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 relative la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 26 alin. (1) și (2) referitoare la viața intimă, familială și privată și ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților fundamentale. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 8 referitoare la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 59 alin. 1 din Codul familiei reglementează acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Aceasta este o acțiune în reclamație de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara căsătoriei și tatăl său. Potrivit textului de lege criticat, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acțiunea aparține copilului, indiferent dacă este minor sau major, și are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, în numele copilului, acțiunea introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exercițiu restrânsă și copilul care are capacitate de exercițiu deplină pot introduce singuri acțiunea, deoarece aceasta are caracter personal.

Având în vedere toate acestea, Curtea constată că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord și cu dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la respectarea vieții private și de familie.

Cât privește prevederile art. 61 din Codul familiei, acestea creează o prezumție absolută în ceea ce privește determinarea timpului legal al concepțiunii. Având în vedere că nu se poate determina cu precizie data concepției unui copil, legiuitorul, pe baza datelor științifice medicale privind durata minimă și maximă a gestațiunii, a stabilit că perioada concepțiunii este cuprinsă între a 300-a zi și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului. Această prezumție are caracter absolut, în sensul că nu poate fi răsturnată cu privire la perioada gestației. Dovada, însă, că faptul concepției a avut loc la o anumită dată din timpul stabilit de lege ca fiind al concepției se poate face prin expertiză medico-legală. În aceste condiții, Curtea constată că art. 61 din Codul familiei nu contravine dispozițiilor constituționale invocate și celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private.

Curtea constată, de asemenea, că invocarea dispozițiilor art. 41 din Codul de procedură civilă și

art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice nu poate fi primită, deoarece controlul constituționalității prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituționale sau cuprinse în convenții și tratate la care România este parte, și nu la alte dispoziții sau acte normative din legislația internă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 și art. 61 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.