Acordul din 16 septembrie 1991

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

1. Investiție desemnează orice fel de active și, în special, deși nu exclusiv, include:

a) proprietatea mobila și imobilă și orice alte drepturi de proprietate cum ar fi ipoteci, garanții sau gajuri;

b) acțiuni și părți sociale și obligațiuni ale unei societăți și orice alta forma de participare la o societate;

c) credite pe termen lung (legate de investiții) și creanțe sau orice activitate în virtutea unui contract avînd valoare financiară;

d) drepturi de proprietate intelectuală și industriala, inclusiv drepturi referitoare la drepturi de autor, mărci comerciale, nume comerciale, brevete, procedee tehnologice, know-how și goodwill;

e) concesiuni de afaceri conferite prin lege sau în virtutea unui contract, inclusiv concesiunile de cercetare, cultivare, extragere sau exploatare a resurselor naturale.

2. Venituri desemnează sumele produse de o investiție și includ, în special, deși nu exclusiv, beneficiul, dobinda, sporuri de capital, dividende, redevențe și onorarii.

3. Investitor va desemna:

a) referitor la România: persoane fizice cu cetățenia română, în conformitate cu legislația acesteia, și persoane juridice române constituite în conformitate cu legislația română și avîndu-și sediile sociale pe teritoriul acesteia;

b) referitor la Republica Elena: persoane fizice de naționalitate greceasca, în conformitate cu legile acesteia, și persoane juridice constituite în conformitate cu legislația greceasca și avîndu-și sediul pe teritoriul acesteia.

4. Național desemnează:

a) referitor la România: orice persoană fizica avînd cetățenie română, în conformitate cu legile și reglementările din România;

b) referitor la Republica Elena: orice persoană fizica avînd sau obținînd naționalitatea greceasca, în conformitate cu Codul naționalității grecesti.

5. Teritoriu desemnează, cu privire la fiecare parte contractantă, teritoriul peste care este suveran, cît și zonele marine și submarine, în conformitate cu legislația internationala, drepturile de suveranitate sau de jurisdicție.

Articolul 2

Promovarea și protejarea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va promova pe teritoriul sau, cît mai mult posibil, investițiile făcute de investitorii celeilalte părți contractante și va admite astfel de investiții în conformitate cu legislația sa.

2. Investițiilor făcute de o parte contractantă li se vor acorda, pe tot parcursul, un tratament corect și echitabil și se vor bucura de protecție și garanții depline pe teritoriul celeilalte părți contractante. Fiecare parte contractantă va garanta ca administrarea, întreținerea, folosirea, valorificarea sau dreptul de a dispune pe teritoriul sau de investițiile investitorilor celeilalte părți contractante nu sînt în nici un fel supuse unor măsuri injuste sau discriminatorii.

3. Investitorilor oricărei părți contractante li se va permite să-și angajeze personal de conducere superior și tehnic (se include și nivelul de șef de sectoare), la alegerea lor, cetățeni ai oricărei părți contractante, în măsura în care acest lucru este admis de legislația în vigoare a statului gazda. În conformitate cu legile privind intrarea și sejurul străinilor, personalului menționat mai sus i se va permite să între și sa ramina pe teritoriul celeilalte părți contractante în scopul infiintarii și administrării investiției lor.

4. O eventuala modificare a formei în care au fost făcute investițiile nu afectează caracterul lor de investiții, cu condiția ca aceasta modificare sa nu contravina legilor și reglementărilor părții contractante respective.

5. Profiturile din investiții și, în cazul aprobării de reinvestitii, veniturile rezultind din acestea se bucura de aceeași protecție ca și investițiile inițiale.

6. Fiecare parte contractantă va publică toate legile și reglementările care se referă la sau afectează investițiile investitorilor celeilalte părți contractante de pe teritoriul sau.

Articolul 3

Clauza națiunii celei mai favorizate și tratamentul național

1. Nici una dintre părțile contractante nu va aplica pe teritoriul sau, investițiilor deținute sau controlate e investitorii celeilalte părți contractante, un tratament mai puțin favorabil decît cel aplicat investițiilor propriilor investitori sau investițiilor investitorilor oricărui stat terț.

2. Nici una dintre părțile contractante nu va supune investitorii celeilalte părți contractante, în ceea ce privește activitatea lor legată de investițiile făcute pe teritoriul sau, unui tratament mai puțin favorabil decît cel acordat propriilor investitori sau investitorilor unui stat terț.

3. Acest tratament nu cuprinde și privilegiile sau avantajele pe care fiecare parte contractantă le acorda investitorilor unui stat terț:

a) în baza calității de membru sau de asociat la o uniune vamală sau economică, o piața comuna, o zona de comerț liber sau instituții similare;

b) în baza unui acord de dubla impozitare sau a altor acorduri referitoare la impozite.

Articolul 4

Exproprierea

Investițiile făcute de investitorii oricărei părți contractante nu vor fi expropriate, naționalizate sau supuse nici unei măsuri cu efect similar exproprierii sau naționalizarii pe teritoriul celeilalte părți contractante decît în următoarele condiții:

a) măsurile sînt luate în interes public și în conformitate cu legea;

b) măsurile sînt clare și nediscriminatorii; și

c) măsurile sînt însoțite de prevederi privind plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Aceasta despăgubire se va ridica la valoarea de piața a investițiilor afectate imediat înainte de data la care măsurile la care se face referire în acest paragraf se iau sau se dau publicității și va fi liber transferabile de la partea contractantă, în valute convertibile la cursul de schimb oficial din ziua determinării valorii. Despăgubirea va fi transferabila, fără întîrziere, în valută liber convertibilă. Despăgubirea va include dobinda pînă la data plății la o rata comercială corespunzătoare, determinata de Banca centrala a părții contractante, și cuantumul acestei despăgubiri va fi revizuit printr-o procedură legală corespunzătoare, conform cadrului legislativ al părții contractante pe teritoriul căreia a fost facuta investiția.

Articolul 5

Despăgubiri pentru pierderi

Investitorilor unei părți contractante, ale căror investiții pe teritoriul celeilalte părți contractante suferă pierderi datorită războiului sau altui conflict armat, revoluției, stării de necesitate, revoltei, insurectiei, rebeliunii sau altor evenimente similare, inclusiv pierderi înregistrate din rechizitionarea pe teritoriul ultimei părți contractante, li se va acorda de către aceasta ultima parte, în ceea ce privește restituirea, compensația, despăgubirea sau alta soluționare, un tratament nu mai puțin favorabil, decît cel pe care aceasta ultima parte contractantă îl acorda propriilor investitori sau investitorilor unui stat terț. Plățile care rezultă vor fi liber și prompt transferabile.

Articolul 6

Repatrierea investiției și a veniturilor

1. Fiecare parte contractantă va garanta, cu privire la investițiile investitorilor celeilalte părți contractante, transferul nerestrictiv al investiției și al veniturilor acesteia.

Transferurile se vor efectua, fără întîrziere, într-o valuta liber convertibilă stabilită între investitor și partea contractantă interesată și la cursul de schimb în vigoare la data transferului, în concordanta cu legile și reglementările în vigoare în teritoriul tarii gazda.

2. Aceste transferuri includ, în special, deși nu exclusiv:

a) capital și sume adiționale pentru menținerea sau creșterea investiției;

b) beneficii, dobinzi, dividende și alte venituri curente;

c) fonduri din rambursarea creditelor;

d) redevențe sau onorarii;

e) sumele din vînzarea sau lichidarea integrală sau parțială a investiției;

f) o parte din salarii, remunerații sau alte cistiguri, stipulate în legislația aferentă fiecărei părți contractante, obținute pe teritoriul acesteia de cetățeni al celeilalte părți contractante, în legătură cu investițiile acoperite de acest acord.

3. Fiecare parte contractantă va emite, dacă i se cere, după îndeplinirea obligațiilor legale care revin investitorilor, autorizațiile necesare, în scopul de a asigura efectuarea fără întîrziere a transferurilor.

4. Fără întîrziere, în sensul acestui articol, sînt considerate transferurile care sînt făcute pe parcursul unei perioade necesare, în mod obișnuit, pentru pregătirea formalităților de transfer. Timpul se măsoară de la data cînd cererea împreună cu documentele necesare au fost supuse, în mod corespunzător, autorităților competente și nu va depăși, în nici un caz, o perioadă de 3 luni.

Articolul 7

Subrogarea

Dacă una dintre părțile contractante sau instituțiile desemnate de aceasta efectuează o plata propriului investitor în virtutea unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție sau o parte a acesteia investită pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceasta ultima parte contractantă va recunoaște:

a) transferul, fie ca efect al legii sau ca urmare a unui act juridic, al oricărui drept, pretentie sau obligație a acestui investitor față de prima parte contractantă sau instituție desemnată de aceasta; și

b) ca prima parte contractantă sau instituția desemnată de aceasta este indreptatita, în virtutea subrogarii, sa exercite drepturile, sa susțină pretențiile acelui investitor și ca își va asuma obligațiile legate de investiție, inclusiv plata impozitelor și taxelor.

Prima parte contractantă este indreptatita, în măsura în care dorește, sa exercite orice astfel de drept sau pretentie, în aceleași limite și supus acelorași restrictii ca și predecesorul sau în titlu.

Articolul 8

Aplicarea

Acest acord va fi, de asemenea, aplicat investițiilor efectuate, înainte de intrarea sa în vigoare, de către investitori ai oricărei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legislația acesteia din urma.

Totuși, acest acord nu se va aplica diferendelor pendinte în fața organelor prevăzute pentru aceasta, pe baza procedurilor preexistente de soluționare a diferendelor, în momentul intrării în vigoare a acestui acord.

Articolul 9

Diferende între părțile contractante

1. Orice diferend între părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord se soluționează, pe cît posibil, prin canale diplomatice.

2. Dacă diferendul nu poate fi soluționat astfel, timp de 6 luni de la începerea negocierilor, la cererea uneia dintre părțile contractante va fi supus unui tribunal arbitral.

3. Tribunalul arbitral se va constitui ad-hoc, astfel:

Fiecare parte contractantă va numi un arbitru și acești doi arbitri vor conveni ca președintele să fie cetățean al unui stat terț. Arbitrii vor fi numiți în termen de 3 luni, președintele, în termen de 5 luni de la data la care una dintre părțile contractante a informat cealaltă parte contractantă ca intenționează sa supună diferendul unui tribunal arbitral.

4. Dacă în intervalele de timp menționate în paragraful 3 al acestui articol nu s-au făcut numirile necesare, oricare parte aflată în diferend poate, în absenta oricărui alt acord, sa invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele Curții este cetățean al unei părți la acest diferend sau dacă este împiedicat din alt motiv să-și exercite funcția, vicepreședintele sau, dacă acesta este cetățean al uneia dintre părți sau nu-și poate exercita funcția din oricare alt motiv, membrul Curții, următorul în ordine ierarhica, care nu este cetățean al vreunei părți la diferend, va fi invitat să facă numirile necesare.

5. Tribunalul arbitral va decide pe baza prevederilor legale, incluzind, în special, acest acord sau alte acorduri relevante existente între părțile contractante și pe baza normelor și principiilor generale de drept internațional.

6. Dacă părțile nu hotărăsc altfel, tribunalul își va stabili propria procedura.

7. Tribunalul va adopta decizia cu majoritate de voturi. Aceasta decizie va fi definitivă și obligatorie pentru părți.

8. Fiecare parte contractantă va suporta costurile arbitrului numit de ea și al reprezentării sale. Cheltuielile pentru președinte, precum și alte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de părțile contractante.

Articolul 10

Reglementarea diferendelor între un investitor și statul gazda

1. Orice diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, referitor la investiții, va fi soluționat pe cale amiabila între părțile participante la diferend.

2. Dacă aceste diferende nu pot fi reglementate în termen de 6 luni de la data cînd una dintre părți a solicitat soluționarea amiabila, investitorul interesat poate, la alegerea lui, supune diferendul:

a) tribunalului competent al părții contractante;

sau

b) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, înființat prin Convenția din 18 martie 1965 cu privire la reglementarea diferendelor referitoare la investiții, între state și cetățeni ai altor state, de la Washington D.C. În cel din urmă caz, hotărîrea va fi obligatorie și nu va fi supusă nici unui alt apel sau soluționare, altele decît cele prevăzute în convenția menționată. Hotărîrea va fi aplicată în conformitate cu legislația interna. Fiecare parte contractantă declara, prin aceasta, acceptul sau la o astfel de procedura de arbitraj.

3. În timpul procedurilor de arbitraj sau aplicării unei hotărîri, partea contractantă implicata în diferend nu va ridica obiecția ca investitorul celeilalte părți contractante a fost despăgubit, în virtutea unui contract de asigurare, cu privire la daunele totale sau parțiale.

Articolul 11

Aplicarea altor reglementări

Dacă prevederile legii unei părți contractante sau obligațiile, conform legii internaționale existente în prezent sau apărute ulterior între părțile contractante, suplimentar la prezentul acord, conțin o reglementare fie generală, fie specifică, indreptatind investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decît este prevăzut în prezentul acord, o astfel de reglementare, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala asupra prezentului acord.

Articolul 12

Consultarile

Reprezentanții părților contractante, ori de cîte ori va fi necesar, se vor consulta în orice problema cu privire la aplicarea acestui acord. Aceste consultări vor avea loc la propunerea uneia dintre părțile contractante, în locul și la data convenite prin canale diplomatice.

Articolul 13

Intrarea în vigoare; valabilitatea; expirarea

1. Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile de la data schimbului de notificări ca procedurile cerute de legislația fiecărei părți contractante au fost îndeplinite. Va rămîne în vigoare pentru o perioadă de 3 ani, dacă nu va fi facuta o notificare de expirare, de către una dintre părțile contractante, cu cel puțin 6 luni înainte de data expirării valabilității sale.

2. Șase luni înainte de data expirării, părțile contractante vor revedea acordul și, în particular, art. 6 al acestuia, în vederea adaptării lui la principiile economiei de piața.

3. Referitor la investițiile făcute anterior datei expirării acestui acord, articolele anterioare vor continua să fie valabile pentru o perioadă viitoare de 5 ani de la acea data.

Încheiat în doua exemplare la Atena, la data de 16 septembrie 1991, în limbile română, greaca și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de diferențe de interpretare, textul în limba engleza va fi considerat ca text de referința.

Pentru Guvernul României,

Eugen Dijmarescu,

ministru de stat,

ministrul economiei și finanțelor

Pentru Guvernul Republicii Elene,

Efthymios Christodoulou,

ministrul economiei naționale