Decizia nr. 849/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, ale art. 60 și ale

art. 61 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Întreprinderea de Transporturi și Utilaje de Construcții" - S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 17.900/54/2005, Curtea de Apel Craiova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, ale art. 60 și ale

art. 61 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Întreprinderea de Transporturi și Utilaje de Construcții" - S.A. din municipiul Motru într-un litigiu având ca obiect soluționarea acțiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale efectuate către autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) și (2), precum și art. 135 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o variantă sui generis de acțiune pauliană, sunt neclare și cauzează grave prejudicii dreptului de proprietate privată al terțului dobânditor. Dreptul de proprietate este lăsat la aprecierea pur subiectivă a judecătorilor și lichidatorilor, iar faptul că textele criticate nu fac distincție între actele juridice încheiate cu bună-credință și cele încheiate cu rea-credință echivalează cu confiscarea averii dobândite în mod licit. Se mai apreciază că posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor este de natură a încălca dreptul de proprietate al terțului dobânditor.

Totodată, se arată că dispozițiile art. 12 din lege încalcă și prevederile art. 16 alin. (1), precum și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât creează posibilitatea pronunțării unor hotărâri nefondate și executorii care să paralizeze activitatea unui terț de bună-credință și să îl aducă în încetare de plăți.

Curtea de Apel Craiova - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că atacarea hotărârii pronunțate separat cu recurs nu încalcă prevederile constituționale invocate, întrucât acestea se aplică, în mod egal, tuturor părților implicate în litigiu și asigură accesul liber la justiție. Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 și

art. 61 lit. b) și c) din Legea nr. 64/1995 , se apreciază că acestea nu cuprind norme de drept substanțial, întrucât prevăd, în această materie, condițiile de exercitare a dreptului material la acțiunea în anulare în temeiul unei cauze de nulitate de aplicație generală. Totodată, instanța arată că în cadrul acțiunii în anulare urmează a se dovedi caracterul ilicit al dobândirii bunurilor, neîncălcându-se prezumția dobândirii licite a averii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 12, ale art. 60 și ale

art. 61 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observă că, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 64/1995

a fost abrogată expres prin dispozițiile

art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Soluția legislativă cuprinsă în art. 12, art. 60 și

art. 61 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 64/1995

a fost preluată de dispozițiile art. 12 alin. (1), art. 79 și

art. 80 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006 , astfel că, prin prezenta decizie, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității acestor din urmă prevederi. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 12 alin. (1): "(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.";

- Art. 79: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";

- Art. 80 alin. (1) lit. b) și c): "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: [...]

b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; [...]."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (1) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

stabilesc că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii, putând fi atacate separat cu recurs, ceea ce impune aplicarea aceluiași tratament juridic tuturor părților, atât debitorului, cât și creditorului și terțului dobânditor. Numai stabilirea unor căi de atac diferite în funcție de calitatea celor care participă la procedura insolvenței ar duce la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, Curtea constată că prin reglementarea dreptului de a formula separat recurs împotriva hotărârilor judecătorului-sindic nu numai că nu se încalcă accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, este o consacrare a acestui principiu constituțional la nivelul legii.

Faptul că recursul nu produce efect suspensiv de executare nu afectează dreptul de proprietate al autorului excepției. Totuși, având în vedere că hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate nici în cadrul judecării recursului, Curtea observă că, pentru a nu se ajunge la tergiversarea soluționării cauzei de oricare dintre părți sau la producerea unor consecințe negative iremediabile cu privire la activitatea terțului dobânditor, legiuitorul a prevăzut în

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

că recursul se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la instanța de recurs, astfel încât, în situația admiterii recursului, terțul dobânditor, spre exemplu, își redobândește, într-un termen scurt, bunul. Însă această soluție legislativă nu pune în discuție dreptul de proprietate privată, ci ține de stabilirea procedurii de judecată, iar adoptarea normelor procedurale intră în sfera de competență exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Prevederile art. 79 și

art. 80 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006

reglementează dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova acțiuni în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor săi, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului, sancționând actele juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Cu privire la această soluție legislativă, chiar sub aspectele invocate de autorul excepției, Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, constatând constituționalitatea acesteia. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea, în esență, a reținut că soluția legislativă criticată constituie o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), și anume creditorii, titularii acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a reținut că, în acest fel, este sancționată tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește susținerea autorului excepției că posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor încalcă dreptul de proprietate al terțului dobânditor, aceasta nu numai că este inexactă, dar reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Asupra acestei chestiuni instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are competența exclusivă de a se pronunța. Astfel, în funcție de circumstanțele concrete ale speței, urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credințe a debitorului la încheierea actului și asupra caracterului fraudulos sau, dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1), art. 79 și

art. 80 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Întreprinderea de Transporturi și Utilaje de Construcții" - S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.