Decizia nr. 326/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuț Slavu și Marius-Sorin Marin în Dosarul nr. 4.446/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepției, asistați de avocat cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate încalcă art. 21 din Constituție, întrucât nu prevăd dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite și în situația în care s-a pronunțat o hotărâre de achitare. În lipsa acestei prevederi, persoana aflată într-o atare situație trebuie să plătească taxă de timbru la valoare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituție, determinând limitativ sfera situațiilor pe care legiuitorul le consideră erori judiciare. De altfel, în subsidiar, se apreciază că autorul excepției solicită completarea textului, ceea ce ar determina și inadmisibilitatea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.446/2005, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuț Slavu și Marius-Sorin Marin într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei acțiuni civile în despăgubire.

În motivarea excepției autorii acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituție, precum și

Deciziei Curții Constituționale nr. 45 din 10 martie 1998 , întrucât limitează cauzele de răspundere patrimonială a statului. Se arată că, în speță, nu s-a ajuns nici la condamnarea persoanelor în cauză și nici la rejudecarea cauzei, dat fiind faptul că față de aceste persoane s-a pronunțat o hotărâre de achitare.

Tribunalul Teleorman - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată, în esență, că textul de lege criticat instituie norme procedurale necesare exercitării dreptului la despăgubiri, iar competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revine, în exclusivitate, legiuitorului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 45 din 10 martie 1998 , a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul din procedură penală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul criticat reprezintă o normă de procedură, a cărei reglementare revine, în exclusivitate, legiuitorului. Se invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 619 din 3 octombrie 2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul cuprins:

"Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 48 alin. (3) din Constituție [devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 52 alin. (3)] privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 619 din 3 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 16 noiembrie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate fac parte din capitolul IV "Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal" al titlului IV "Proceduri speciale" din Codul de procedură penală și stabilesc cine are calitatea de a beneficia de reparație, și anume persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, precum și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Prin urmare, faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ doar aceste situații nu are semnificația unei încălcări a dreptății ca valoare supremă în statul de drept și nici a unei limitări a accesului liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, sau a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiții și limite.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele stabilite prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Mai mult, Curtea reține că art. 52 alin. (3) din Constituție prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea acestuia este stabilită "în condițiile legii", cerință îndeplinită de textul art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală. De altfel, pentru a se constata existența unei erori judiciare trebuie să existe, pe de o parte, o hotărâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de altă parte, o hotărâre definitivă de achitare. În consecință, nu se poate reține că s-a produs o eroare judiciară în cazul existenței numai a unei hotărâri de achitare, astfel că autorii excepției nu se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3) din Constituție și, implicit, nici în cele ale art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală.

De asemenea, textul criticat este în concordanță cu

Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 10 martie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, întrucât nu circumstanțiază răspunderea patrimonială a statului numai la unele erori judiciare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuț Slavu și Marius-Sorin Marin în Dosarul nr. 4.446/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.