Caiet Sarcini-Cadru din 20 martie 2007

Prezentul regulament stabilește documentația tehnică minimă necesară desfășurării serviciului de alimentare cu apă și a serviciului de canalizare.

Regulamentul stabilește documentele necesare exploatării, obligațiile proiectantului de specialitate, ale unităților de execuție cu privire la întocmirea, reactualizarea, păstrarea și manipularea acestor documente.

Detalierea prevederilor prezentului regulament privind modul de întocmire, păstrare și reactualizare a evidenței tehnice se va face prin instrucțiuni/proceduri de exploatare specifice principalelor tipuri de instalații.

Personalul de conducere al operatorului răspunde de existența, corecta completare și păstrare a documentațiilor tehnice conform prevederilor prezentului regulament.

Documentele puse la dispoziție de autoritatea publică locală, după caz, se vor păstra la sediul sau la punctele de lucru ale operatorului de pe raza de operare.

Documentațiile referitoare la construcții de orice fel se vor întocmi, reconstitui, completa

și păstra conform normelor legale referitoare la îCartea tehnică a construcției“.

Documentația de bază a lucrărilor și datele generale necesare exploatării vor fi întocmite numai de agenți economici specializați în proiectare, care o vor preda titularului de investiție.

Agenții economici care au întocmit proiectele au obligația de a corecta toate planurile de execuție, în toate exemplarele în care s-au operat modificări pe parcursul execuției, și, în final, să înlocuiască aceste planuri cu altele noi, originale, actualizate conform situației reale de pe teren și să predea proiectul pe sistem informațional și de evidență pentru exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor proiectate.

Organizațiile de execuție și/sau montaj au obligația ca, odată cu predarea lucrărilor, să predea și schemele, planurile de situații și de execuție modificate conform situației de pe teren. În

cazul în care nu s-au făcut modificări față de planurile inițiale, se va preda câte un exemplar din aceste planuri, având pe ele confirmarea că nu s-au făcut modificări în timpul execuției.

În timpul execuției lucrărilor se interzic abaterile de la documentația întocmită de proiectant fără avizul acestuia.

Autoritățile administrației publice locale deținătoare de instalații tehnologice din infrastructura tehnico-edilitară aferente serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, precum și operatorii care au primit în gestiune delegată aceste servicii în totalitate sau numai unele activități componente ale acestuia au obligația să își organizeze o arhivă tehnică pentru păstrarea documentelor de bază prevăzute la art. 11, organizată astfel încât să poată fi găsit orice document cu ușurință.

Pentru nevoile curente de exploatare se vor folosi numai copii de pe planurile, schemele

și documentele aflate în arhivă.

Înstrăinarea sub orice formă a planurilor, schemelor sau documentelor aflate în arhivă este interzisă.

La încheierea activității de operare, operatorul va preda pe bază de proces-verbal întreaga arhivă pe care și-a constituit-o, fiind interzisă păstrarea de către acesta a vreunui document original sau copie.

Fiecare document va avea anexat un borderou în care se vor menționa:

a)

data întocmirii documentului;

b)

numărul de exemplare originale;

c)

calitatea celui care a întocmit documentul;

d)

numărul de copii executate;

e)

necesitatea

copierii,

numele,

prenumele

și

calitatea

celui

care

a

primit

copii

ale documentului, numărul de copii primite și calitatea celui care a aprobat copierea;

f)

data fiecărei revizii sau actualizări;

g)

calitatea celui care a întocmit revizia/actualizarea și calitatea celui care a aprobat;

h)

data de la care documentul revizuit/actualizat a intrat în vigoare;

i)

lista persoanelor cărora li s-au distribuit copii după documentul revizuit/actualizat;

j)

lista persoanelor care au restituit la arhivă documentul primit anterior revizuirii/modificării. Art. 15. (1) Pentru toate echipamentele se vor întocmi fișe tehnice care vor conține toate datele din proiect, din documentațiile tehnice predate de furnizori sau de executanți și din datele de exploatare luate de pe teren certificate prin acte de recepție care trebuie să confirme

corespondența lor cu realitatea.

(2)

Pe durata exploatării, în fișele tehnice se vor trece date privind:

a)

incidentele sau avariile;

b)

echipamentele care au fost afectate ca urmare a incidentului sau avariei;

c)

incidentele sau avariile altor echipamente produse de incidentul sau avaria în cauză;

d)

reparațiile efectuate pentru înlăturarea incidentului/avariei;

e)

costul reparațiilor accidentale sau planificate;

f)

lista de piese și/sau subansambluri înlocuite cu ocazia reparației accidentale sau planificate;

g)

componența și echipa care a efectuat reparația accidentală sau planificată, chiar în cazul în care reparația s-a executat de alt agent economic;

h)

perioada cât a durat reparația, planificată sau accidentală;

i)

comportarea în exploatare între două reparații planificate;

j)

data scadentă și tipul următoarei reparații planificate (lucrări de întreținere curentă, revizii tehnice, reparații curente și capitale);

k)

data scadentă a următoarei verificări periodice;

l)

buletinele de încercări periodice și după reparații.

(3)

Fișele tehnice se întocmesc pentru utilajele de bază, pentru fundațiile acestora și a echipamentelor, instalațiile de legare la pământ, dispozitivele de protecție și pentru instalațiile de comandă, teletransmisie și telecomunicații.

(4)

Pentru baraje, canale de aducțiune și evacuare, clădiri, coșuri de fum și altele asemenea, precum și pentru instalațiile de ridicat, cazane și recipiente sub presiune se va întocmi

și folosi documentația cerută de normele legale în vigoare.

(5)

Separat de fișele tehnice, pentru utilajele de bază (echipament sau aparataj) se va ține o evidență a lucrărilor de întreținere curentă, revizii tehnice, reparații curente și capitale.

Utilajele de bază, echipamentele auxiliare (pompe, motoare etc.), precum și principalele instalații mecanice (rezervoare, ascensoare, stăvilare, poduri rulante, macarale etc.) trebuie

să

fie

prevăzute

cu

plăcuțe

indicatoare

cuprinzând

datele

de

identificare

pentru echipamentul respectiv în conformitate cu normele în vigoare.

Toate echipamentele menționate la alin. (1), precum și conductele, barele electrice, instalațiile independente trebuie să fie numerotate după un sistem care să permită identificarea rapidă și ușor vizibilă în timpul exploatării.

La punctele de conducere a exploatării trebuie să se găsească atât schemele generale ale instalațiilor (schemele normale de funcționare electrice și mecanice), cât și, după caz, cele ale instalațiilor auxiliare (dozatoare, filtre, aer comprimat, alimentarea cu apă a instalațiilor fixe de stins incendiul, iluminatul principal și de siguranță etc.), potrivit specificului activității și atribuțiilor.

Schemele trebuie actualizate astfel încât să corespundă situației reale din teren, iar numerotarea și notarea din scheme trebuie să corespundă notării reale a instalațiilor conform alin. (2).

Schemele normale de funcționare vor fi afișate la loc vizibil.

Instrucțiunile/procedurile tehnice interne pe baza cărora se realizează conducerea operativă a instalațiilor trebuie să fie clare, exacte, să nu permită interpretări diferite pentru o aceeași situație, să fie concise și să conțină date asupra echipamentului, metodelor pentru controlul stării acestuia, asupra regimului normal și anormal de funcționare și asupra modului de acționare pentru prevenirea incidentelor/avariilor.

Instrucțiunile/procedurile tehnice interne trebuie să delimiteze exact îndatoririle personalului cu diferite specialități care concură la exploatarea, întreținerea sau repararea echipamentului și trebuie să cuprindă cel puțin:

a)

îndatoririle, responsabilitățile și competențele personalului de deservire;

b)

descrierea construcției și funcționării echipamentului, inclusiv scheme și schițe explicative;

c)

reguli

referitoare

la

deservirea

echipamentelor

în

condițiile

unei

exploatări

normale (manevre

de

pornire/oprire,

manevre

în

timpul

exploatării,

manevre

de

scoatere

și

punere

sub tensiune);

d)

reguli privind controlul echipamentului în timpul funcționării în exploatare normală;

e)

parametrii normali, limită și de avarie ai echipamentului;

f)

reguli de prevenire și lichidare a avariilor;

g)

reguli de prevenire și stingere a incendiilor;

h)

reguli de anunțare și adresare;

i)

enumerarea funcțiilor/meseriilor pentru care este obligatorie însușirea instrucțiunii/procedurii

și promovarea unui examen sau autorizarea;

j)

măsuri pentru asigurarea protecției muncii.

Instrucțiunile/procedurile tehnice interne se semnează de coordonatorul locului de muncă

și sunt aprobate de persoana din cadrul personalului de conducere al operatorului desemnată în acest sens, menționându-se data intrării în vigoare.

Instrucțiunile/procedurile

tehnice

interne

se

revizuiesc

anual

sau

ori

de

câte

ori

este nevoie

certificându-se

prin

aplicarea

sub

semnătură

a

unei

ștampile

îvalabil

pe

anul.

“.

Modificările și completările se aduc la cunoștință sub semnătură personalului obligat să le cunoască și să aplice instrucțiunea/procedura respectivă.

Fiecare operator care desfășoară una sau mai multe activități specifice serviciului de alimentare cu apă și de canalizare trebuie să elaboreze, să revizuiască și să aplice instrucțiuni/proceduri tehnice interne.

În

vederea

aplicării

prevederilor

alin.

(1),

toți

operatorii

vor

întocmi

liste

cu instrucțiunile/procedurile tehnice interne necesare, cu care vor fi dotate locurile de muncă. Lista instrucțiunilor/procedurilor tehnice interne va cuprinde, după caz, cel puțin:

a)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne generale;

b)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru exploatarea instalațiilor principale;

c)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru principalele utilaje și instalații auxiliare;

d)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru executarea manevrelor curente;

e)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru lichidarea avariilor;

f)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru protecții și automatizări;

g)

instrucțiuni/proceduri tehnice interne pentru executarea lucrărilor de întreținere.

În instrucțiunile/procedurile tehnice interne vor fi descrise schema normală de funcționare a fiecărui utilaj, instalație, echipament și pentru fiecare construcție, menționându-se și celelalte scheme admise de funcționare a instalației, diferite de cea normală, precum și modul de trecere de la o schemă normală la una alternativă.

Pe

scheme

se

va

figura

simbolic

starea

normală

de

funcționare

a

elementelor componente.

Abaterile de la funcționarea în schema normală de funcționare se aprobă de conducerea tehnică a operatorului și se consemnează în evidențele de operare ale personalului de deservire

și de conducere operativă.

Personalul de operare va întocmi zilnic situații cu datele de exploatare dacă acestea nu sunt înregistrate și memorate prin intermediul unui sistem informatic. Datele memorate în sistemul informatic sau cele întocmite de personalul de operare reprezintă forma primară a evidenței tehnice.

Documentația operativă și evidențele tehnice trebuie examinate zilnic de personalul tehnic ierarhic superior, care va dispune măsurile necesare pentru eliminarea eventualelor defecte și deranjamente constatate în funcționarea instalațiilor sau pentru creșterea eficienței și siguranței în exploatare.

Personalul de operare se compune din toți salariații care deservesc instalațiile de alimentare cu apă și de canalizare, având ca sarcină de serviciu principală supravegherea funcționării și executarea de manevre în mod nemijlocit la un echipament, într-o instalație sau într-un ansamblu de instalații.

Subordonarea

pe

linie

de

exploatare

și

tehnico-administrativă,

precum

și

obligațiile, drepturile

și

responsabilitățile

personalului

de

deservire

se

trec

în

fișa

postului

și

în regulamentele/procedurile tehnice interne.

Locurile de muncă în care este necesară desfășurarea activității se stabilesc de operator în procedurile proprii, în funcție de:

a)

gradul de periculozitate a instalațiilor și a procesului tehnologic;

b)

gradul de automatizare a instalațiilor;

c)

gradul de siguranță necesar în asigurarea serviciului;

d)

necesitatea supravegherii instalațiilor și procesului tehnologic;

e)

existența

teletransmisiei

datelor

și

a

posibilităților

de

executare

a

manevrelor

de

la distanță;

f)

posibilitatea intervenției rapide pentru prevenirea și lichidarea incidentelor, avariilor și incendiilor.

În funcție de condițiile specifice de realizare a serviciului, operatorul poate stabili ca personalul să își îndeplinească atribuțiile de serviciu prin supravegherea mai multor instalații amplasate în locuri diferite.

Lucrările de întreținere periodice sunt cele prevăzute în instrucțiunile furnizorilor de

echipamentele,

regulamentele

de

exploatare

tehnică

și

în

instrucțiunile/procedurile

tehnice interne și se execută, de regulă, fără oprirea utilajelor de bază.

Lucrările de întreținere curentă neprogramate se execută în scopul prevenirii sau eliminării deteriorărilor, avariilor sau incidentelor și vor fi definite în fișa postului și în instrucțiunile de exploatare.

În timpul prestării serviciului, personalul trebuie să mențină regimul cel mai sigur

și

economic

în

funcționarea

instalațiilor,

în

conformitate

cu

regulamentele

de

exploatare, instrucțiunile/procedurile

tehnice

interne,

graficele/diagramele

de

regim

și

dispozițiile

personalului ierarhic superior pe linie de exploatare sau tehnic-administrativă.

Instalațiile, echipamentele sau utilajele trebuie supravegheate conform sistemului de supraveghere stabilit, dacă este în funcțiune sau rezervă operațională.

Înregistrarea datelor de exploatare se face la intervalul de timp stabilit în proceduri, în condițiile stabilite la art. 20.

În cazul pornirii unor echipamente, la care conform instrucțiunilor trebuie asigurată o anumită viteză de încărcare sau paliere de funcționare, înregistrarea datelor de exploatare se face la intervalele de timp stabilite, până la stabilizarea parametrilor normali de funcționare.

În scopul creșterii siguranței în funcționare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și al continuității serviciului, operatorii vor întocmi proceduri de analiză operativă și sistematică a evenimentelor nedorite care au loc în instalațiile aparținând sistemului de alimentare cu apă și de canalizare, stabilindu-se măsuri privind creșterea fiabilității echipamentelor și schemelor tehnologice, îmbunătățirea activității de exploatare, întreținere și reparații și creșterea nivelului de pregătire și disciplină a personalului.

Procedurile prevăzute la alin. (1) se vor întocmi pe baza prevederilor prezentului regulament-cadru și vor fi aprobate de autoritatea administrației publice locale.

Defecțiunile curente sunt caracterizate ca o abatere de la starea normală sau ca o deficiență a echipamentelor sau a instalațiilor, care nu duce la oprirea acestora.

Defecțiunile se constată de către personalul de operare, în timpul supravegherii și controlului instalațiilor, și se remediază în conformitate cu procedurile aprobate.

Defecțiunile pentru a căror remediere este necesară intervenția altui personal decât cel de operare sau oprirea utilajului/instalației se înscriu în registrul de defecțiuni.

Deranjamentele din rețelele de transport și distribuție sunt acele defecțiuni care conduc la întreruperea serviciului către utilizatorii alimentați de la o ramură a rețelei de transport sau dintr-o rețea de distribuție.

Deranjamentele din stațiile de tratare sau de pompare constau în oprirea prin protecție voită sau forțată a unui echipament sau instalație, care nu influențează în mod direct producerea de apă potabilă, fiind caracteristice echipamentelor și instalațiilor anexă. Se consideră deranjament

și oprirea utilajelor auxiliare care a determinat intrarea automată în funcțiune a utilajului de rezervă.

Se consideră

incidente

următoarele evenimente:

a)

declanșarea sau oprirea forțată a instalațiilor indiferent de durată, dar care nu îndeplinește condițiile de avarie;

b)

declanșarea sau oprirea forțată a utilajelor auxiliare, fără ca acestea să fie înlocuite prin anclanșarea automată a rezervei, care conduce la reducerea cantității de apă produsă, transportată sau furnizată;

c)

reducerea cantității de apă potabilă și/sau industrială disponibilă sau a parametrilor de livrare a acesteia ori a apelor uzate preluate, sub limitele stabilite prin reglementări, pe o durată mai mare de 60 de minute, ca urmare a defecțiunilor din instalațiile proprii.

Prin

excepție

de

la

prevederile

alin.

(1)

nu

se

consideră

incidente

următoarele evenimente:

a)

ieșirea din funcțiune a unei instalații ca urmare a acționării corecte a elementelor de protecție și automatizare, în cazul unor evenimente care au avut loc într-o altă instalație, ieșirea din funcțiune fiind consecința unui incident localizat și înregistrat în acea instalație;

b)

ieșirea din funcțiune sau scoaterea din exploatare a unei instalații sau părți a acesteia, ca urmare a unor defecțiuni ce pot să apară în timpul încercărilor profilactice pe partea electrică sau de automatizări, corespunzătoare scopului acestora;

c)

ieșirea din funcțiune a unei instalații auxiliare sau a unui element al acesteia, dacă a fost înlocuit automat cu rezerva, prin funcționarea corectă a anclanșării automate a rezervei, și nu a avut ca efect reducerea cantității de apă livrate utilizatorului sau preluării apelor uzate de la acesta;

d)

scoaterea accidentală din funcțiune a unei instalații sau a unui element al acesteia în scopul eliminării unor defecțiuni, dacă a fost înlocuit cu rezerva și nu a afectat alimentarea cu apă sau preluarea apelor uzate la/de la utilizatori;

e)

scoaterea din exploatare în mod voit a unei instalații, pentru prevenirea unor eventuale accidente umane sau calamități;

f)

întreruperile sau reducerile în livrarea apei potabile convenite în scris cu utilizatorii care ar putea fi afectați.

Se consideră

avarii

următoarele evenimente:

a)

întreruperea accidentală, totală sau parțială, a livrării apei potabile către utilizatori pentru o perioadă mai mare de 6 ore;

b)

întreruperea accidentală, totală sau parțială, a livrării apei potabile sau industriale către operatorii economici pe o perioadă mai mare decât limitele prevăzute în contracte;

c)

defectarea sau ieșirea accidentală din funcțiune a utilajelor auxiliare ori a unor instalații sau subansambluri din instalațiile de producere a apei potabile sau industriale, care conduc la reducerea cantităților utilizabile cu mai mult de 30% pe o durată mai mare de 72 de ore;

d)

defectarea sau ieșirea accidentală din funcțiune a unor instalații de producere sau transport al apei potabile sau industriale, indiferent de efectul asupra utilizatorilor, dacă fac ca acestea să rămână indisponibile pe o durată mai mare de 72 de ore;

e)

defectarea sau ieșirea accidentală din funcțiune a instalațiilor de producere și transport al apei potabile și industriale, care conduc la reducerea cantității livrate cu mai mult de 50% pe o durată mai mare de o oră.

Dacă pe durata desfășurării evenimentului, ca urmare a consecințelor avute, acesta își schimbă categoria de încadrare, respectiv din incident devine avarie, evenimentul se va încadra pe toată durata desfășurării lui în categoria avariei.

Analiza incidentelor și avariilor trebuie finalizată în cel mult 5 zile de la lichidarea acestora.

În cazul în care pentru lămurirea cauzelor și consecințelor sunt necesare probe, încercări, analize de laborator sau obținerea unor date tehnice suplimentare, termenul de finalizare a analizei incidentului sau avariei va fi de 15 zile de la lichidarea acesteia.

În cazul în care în urma analizei rezultă că evenimentul a avut loc ca urmare a proiectării instalației, montării instalației, deficiențelor echipamentului, calității slabe a materialelor sau datorită acțiunii ori inacțiunii altor persoane fizice sau juridice asupra ori în legătură cu instalația sau echipamentul analizat, rezultatele analizei se vor transmite factorilor implicați, pentru punct de vedere.

Analiza

avariei

sau

incidentului

se

face

la

nivelul

operatorului

care

are

în

gestiune instalațiile

respective,

cu

participarea

proiectantului,

furnizorului

de

echipament

și/sau

a executantului,

după

caz,

participarea

acestora

fiind

obligatorie

la

solicitarea

operatorului

sau

a autorității administrației publice locale.

Dacă avaria sau incidentul afectează sau influențează funcționarea instalațiilor aflate în administrarea altor operatori sau agenți economici, operatorul care efectuează analiza va solicita

acestora transmiterea în maximum 48 de ore a tuturor datelor și informațiilor necesare analizării avariei sau incidentului.

Rezultatele analizei incidentului sau avariei se consemnează într-un formular-tip denumit îfișă de incident“, iar la exemplarul care rămâne la operator se vor anexa documentele primare legate de analiza evenimentului.

Conținutul minim al fișei de incident va fi în conformitate cu prevederile art. 31.

În vederea satisfacerii în condiții optime a necesităților de alimentare continuă cu apă potabilă și a preluării apelor uzate, operatorii vor urmări evidențierea distinctă a întreruperilor

și limitărilor, a duratei și a cauzelor de întrerupere a utilizatorilor, inclusiv a celor cu cauze în instalațiile acestora, dacă au afectat funcționarea instalațiilor proprii.

Situația centralizatoare privind aceste întreruperi sau limitări se va transmite trimestrial autorității administrației publice locale.

Analiza deteriorării echipamentelor se face în scopul determinării indicatorilor de fiabilitate a acestora în condiții de exploatare.

Pentru evidențierea deteriorărilor de echipament care au avut loc cu ocazia incidentelor sau avariilor, analiza se face concomitent cu analiza incidentului sau avariei pentru fiecare echipament în parte, rezultatele consemnându-se într-un formular-tip denumit îfișă pentru echipament deteriorat“, care se anexează la fișa incidentului.

Pentru evidențierea deteriorării echipamentelor ca urmare a încercărilor profilactice, manipulării, reparațiilor sau întreținerii necorespunzătoare, neefectuării la timp a reparațiilor sau reviziilor planificate, a scoaterii din funcțiune a acestor echipamente sau a instalației din care fac parte și care au fost înlocuite cu rezerva (indiferent de modul cum s-a făcut această înlocuire), care au avut loc în afara evenimentelor încadrate ca incidente sau avarii, operatorul va ține o evidență separată pe tipuri de echipamente și cauze.

Evidențierea defecțiunilor și deteriorărilor se face și în perioada de probe de garanție și punere în funcțiune după montare, înlocuire sau reparație capitală.

Fișele de incidente și de echipament deteriorat reprezintă documente primare pentru evidența statistică și aprecierea realizării indicatorilor de performanță.

Păstrarea evidenței se face la operator pe toată perioada cât acesta prestează/furnizează serviciul.

La încheierea activității de operare se aplică prevederile art. 14 alin. (4).

Pentru creșterea siguranței în funcționare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare și pentru continuitatea alimentării cu apă și preluării apelor uzate, operatorii vor întocmi proceduri prin care se instituie reguli de efectuare a manevrelor în instalațiile aparținând sistemului de alimentare cu apă și de canalizare.

Procedurile

prevăzute

la

alin.

(1)

se

vor

întocmi

pe

baza

prevederilor

prezentului regulament-cadru.

Întocmirea, verificarea și aprobarea foilor de manevră se fac de către persoanele desemnate de operator, care au pregătirea necesară și asigură executarea serviciului operativ și tehnico-administrativ.

Nu se admit verificarea și aprobarea foilor de manevră telefonic.

În funcție de necesitate, la foaia de manevră se anexează o schemă de principiu referitoare la manevra care se efectuează.

Foaia de manevră întocmită, verificată și aprobată se pune în aplicare numai în momentul în care există aprobarea pentru efectuarea manevrei la echipamentul, instalația sau ansamblul de instalații în cauză conform procedurilor aprobate.

Darea în exploatare a echipamentelor nou-montate se face conform instrucțiunilor de

proiectare

și/sau

ale

furnizorului

de

echipament

cu

privire

la

probele

mecanice,

rodajul mecanic, probele tehnologice și punerea în funcțiune.

În perioadele de probe mecanice ale echipamentelor, manevrele și operațiile respective cad în sarcina organizației care execută montajul, cu participarea personalului de exploatare.

După

terminarea

probelor

mecanice

și

eventual

a

rodajului

în

gol,

se

face

recepția preliminară a lucrărilor de construcții-montaj sau lucrările se preiau de către beneficiar cu proces- verbal

de

preluare-primire,

după

care

rodajul

în

sarcină

și

probele

tehnologice

cad

în

sarcina beneficiarului.

După terminarea manevrei se vor înscrie în evidențele operative ale instalației executarea acestora conform foii de manevră, ora începerii și terminării manevrei, starea

operativă, configurația etc., în care s-au adus echipamentele respective, precum și orele la care s-au executat operațiile care prezintă importanță în funcționarea echipamentelor, instalațiilor sau ansamblurilor de instalații.

Este obligatorie înscrierea tuturor montărilor și demontărilor de flanșe oarbe folosite pentru blindarea circuitelor, precum și admiterile la lucru, respectiv terminarea lucrărilor, conform instrucțiunilor/procedurilor interne.

Zona de captare folosită pentru alimentarea cu apă a localităților trebuie să fie protejată împotriva activităților umane neautorizate. Protejarea zonelor se face prin izolarea acestora prin perimetre de protecție sanitară și controlul activităților poluante din teritoriul aferent.

Stabilirea perimetrelor de protecție sanitară se face individualizat pentru fiecare sursă, pe baza studiului de specialitate, în conformitate cu standardele de proiectare în vigoare.

Zonele de captare a apelor subterane (izvoare captate sau foraje) trebuie să fie amplasate și construite astfel încât să fie protejate contra șiroirilor de ape și împotriva inundațiilor.

Zonele de captare trebuie împrejmuite pentru prevenirea accesului public și al animalelor

și

trebuie

să

fie

prevăzute

cu

pantă

de

scurgere

pentru

prevenirea

băltirii

apei

în

cazul precipitațiilor atmosferice.

Sursele de suprafață (râuri, lacuri naturale sau de acumulare) vor fi protejate, prin grija autorităților abilitate, de activitățile umane neautorizate:

a)

industrie poluantă;

b)

depozite de deșeuri toxice sau periculoase, agricultură intensivă, turism și agrement;

c)

depozitarea deșeurilor municipale.

Proprietarii terenurilor pe care se află zonele de protecție sanitară vor fi avertizați în scris asupra restricțiilor de utilizare.

Anual se va întocmi un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme se va asigura o verificare de către personal autorizat. După verificare se va reface diagrama Q = f (H) pentru fiecare pompă.

Principalii parametri de funcționare ai stației de pompare vor fi înregistrați sistematic. Datele preluate și prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanță, estimări asupra debitului de apă, economicitatea funcționării stației etc.

Tehnologiile de tratare a apei trebuie corelate cu condițiile specifice fiecărei surse, luându-se în considerare calitatea și natura sursei. Obiectivul procedeelor de tratare trebuie să fie protecția utilizatorilor împotriva agenților patogeni și impurităților din apă, care pot fi agresive sau periculoase pentru sănătatea omului.

Instalațiile de tratare a apei de suprafață trebuie să permită 4 etape, prin care să se realizeze un șir de bariere de îndepărtare a contaminării microbiene:

a)

rezervor de stocare a apei brute sau predezinfecție;

b)

coagulare, floculare și sedimentare (sau flotare);

c)

filtrare;

d)

dezinfecție finală.

Pentru coagulare se pot folosi numai substanțe (reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop. Procedeele de coagulare/sedimentare și predezinfecție trebuie exploatate în așa fel încât să asigure o reducere finală de 75% a trihalometanilor. Treptele de tratare preliminare dezinfecției finale trebuie să producă o apă cu o turbiditate mai mică de 5 NTU pentru mediana valorilor înregistrate în 24 de ore și nu mai mare de 1 NTU pentru o singură probă.

Dezinfecția finală a apei este obligatorie pentru toate instalațiile de tratare a apei care produc apă potabilă pentru localități și au ca sursă apă de suprafață, precum și în cazul folosirii surselor de profunzime.

Dezinfecția apei se poate face cu substanțe clorigene, ozon sau radiații ultraviolete. Tehnologia de tratare trebuie să fie aleasă în așa fel încât să asigure un timp de contact între apă și substanța dezinfectantă suficient pentru obținerea efectului scontat. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea controlului substanței dezinfectante reziduale. Eficiența procesului de dezinfecție trebuie să fie astfel încât valorile coliformilor totali și coliformilor fecali să corespundă exigențelor din standardul național pentru apă potabilă.

Procentul de probe necorespunzătoare microbiologic, în rețeaua de distribuție, nu trebuie să depășească 5% din totalul probelor recoltate într-un an calendaristic.

În cazul în care în treapta de predezinfecție de la intrarea în stația de tratare se introduce clor pentru împiedicarea dezvoltării planctonului, creșterea conținutului de bacterii, oxidarea substanțelor organice la apele cu conținut ridicat de substanțe organice și plancton sau la apele conținând bacterii feruginoase sau manganoase, se va urmări influența preclorării în cazul existenței acizilor humici.

La

apele

încărcate

cu

substanțe

organice

oxidabile,

ape

cu

amoniac,

nitriți, microorganisme, plancton, ape colorate datorită materialelor humice, dozele de clor sau dioxid de clor introdus înainte de decantare vor fi stabilite prin teste de laborator.

În cazul apelor care conțin fenoli nu se va utiliza clorul, preoxidarea realizându-se cu

ozon.

Dezinfectarea, la apele care nu conțin materii organice sau substanțe chimice care formează cu clorul compuși cu gust și miros neplăcut (în special fenoli), se face prin utilizarea clorului sau a compușilor săi.

În cazul apelor care conțin fenoli (dar nu și alți compuși organici ce pot da gust specific de baltă), se utilizează peroxidul de clor în doze alese astfel încât să se împiedice formarea în exces a cloritului de sodiu.

Apa

ce

trebuie

tratată

pentru

corectarea

gustului,

culorii

și

eliminarea

anumitor micropoluanți, pentru distrugerea virușilor și oxidarea materiilor organice la cele cu conținut de fenoli,

se

dezinfectează

utilizând

ozonul

în

dozele

prescrise.

În

rețelele

de

distribuție,

după ozonizare

trebuie

făcută

o

clorinare

cu

doze

reduse

pentru

controlul

calității

apei

prin

clorul rezidual.

Pentru obținerea apei potabile reducerea suspensiilor prin decantare trebuie realizată astfel încât să se asigure după filtrare turbidități mai mici sau cel mult egale cu 5 NTU (unități nefelometrice de turbiditate), conform legislației în vigoare.

Art.

77.

Decantoarele

trebuie

să

asigure

în

timpul

funcționării

atingerea

parametrilor proiectați, astfel:

a)

sistemul de distribuție al apei brute trebuie să asigure o repartizare uniformă a debitului între diferitele unități de decantoare și păstrarea stării de coeziune a flocoanelor din apa coagulată, prin realizarea unor viteze suficient de reduse pentru a nu distruge flocoanele;

b)

spațiul de decantare trebuie să asigure condițiile de depunere a suspensiilor până la limita cerută a apei decantate, asigurând vitezele cât mai uniforme și împiedicând formarea curenților de convecție;

c)

sistemul de colectare a apei decantate trebuie să asigure o prelevare uniformă chiar și pe timp de îngheț;

d)

spațiul de sedimentare a nămolului trebuie să asigure acumularea volumului de nămol rezultat între două curățări, recomandându-se decantoarele suspensionale la care evacuarea nămolului se realizează continuu;

e)

sistemul de curățare a nămolului trebuie să asigure evacuarea nămolului cu o concentrație cât mai mare, fără a produce reamestecarea lui cu apă din decantor, asigurându-se o funcționare complet automată, iar podul raclor trebuie protejat contra înghețului.

În lipsa aparatelor de măsură, determinarea capacității de transport a aducțiunii se face prin calcul.

Determinarea capacității aducțiunii prin calcul se face prin stabilirea unor tronsoane de aducțiune care:

a)

au același diametru;

b)

se poate măsura presiunea la capetele tronsoanelor;

c)

se cunoaște cota topografică a capetelor tronsoanelor;

d)

nu sunt prevăzute legături pentru alimentarea altor utilizatori.

Dacă se cunoaște diametrul conductei, distanța între două secțiuni, cotele piezometrice ale secțiunilor de capăt, se poate calcula debitul folosind o relație matematică precizată în literatura de specialitate sau pusă la dispoziție de fabricanții conductelor.

Toate componentele destinate transportului apei vor fi inspectate cel puțin săptămânal.

Inspecția va fi făcută, de regulă, de același personal, pentru a se obișnui cu detaliile și a putea sesiza diferențele de la un control la altul. Rezultatul inspecției se consemnează într-o fișă de inspecție al cărei conținut va fi stabilit în cadrul procedurilor proprii. Ele stau la baza:

a)

întocmirii planului de întreținere și a executării lucrărilor necesare;

b)

executării lucrărilor de reparație, dacă este cazul;

c)

avertizării populației dacă aspectele semnalate sunt legate de cantitatea de apă (oprirea apei, restricții de furnizare) sau de calitatea acesteia (măsuri de dezinfectare suplimentară) etc.;

d)

luarea măsurilor asupra intervențiilor neautorizate în zona de protecție sanitară.

În timpul inspecției se verifică:

a)

starea ventilelor de aerisire: integritate, stare de funcționare, prezența apei în cămin, anunțându-se echipa de intervenție pentru scoaterea apei din cămin și eliminarea cauzelor care au provocat inundarea, starea vopselei etc.;

b)

supratraversările: starea structurii de rezistență, tendința râului de erodare a malurilor, suprafețelor

vopsite,

starea

ventilelor

de

aerisire,

starea

căii

de

acces,

starea termoizolației/hidroizolației etc.;

c)

starea

suprafeței

de

teren

asigurată

ca

zonă

de

protecție

sanitară:

depozite

de

deșeuri necontrolate,

folosirea

substanțelor

nepermise,

utilizarea

apei

în

mod

fraudulos,

existența mijloacelor de reperare a conductei, tendința de lunecare a terenului etc.;

d)

mijloacele de combatere a loviturii de berbec: starea construcției, starea mecanismelor de lucru (recipient hidrofor, valoare presiune, stare vane de reglare, închiderea de protecție etc.);

e)

starea altor mijloace de asigurare a funcționării;

f)

starea stației suplimentare de dezinfectare de pe traseu, dacă există; în stație se va intra numai pe baza unei autorizații de acces emise în acest sens;

g)

verificarea stării mijloacelor prin care sunt prelevate probe de apă în vederea controlului asupra calității. Probele de apă potabilă vor fi luate numai de personal special instruit, iar probele vor

fi

centralizate

și,

pe

baza

lor,

se

va

realiza

raportul

anual

asupra

calității

apei,

conform prevederilor legale în vigoare.

În funcție de întindere și importanță, sistemul de transport al apei trebuie continuu supravegheat, pentru a asigura debitul sau debitul și presiunea în secțiunea de control.

Aducțiunea trebuie verificată prin debitul cu care alimentează rezervorul, măsurându-se local debitul și presiunea în secțiunile de control, și prin compararea valorilor obținute cu valorile din schema generală de funcționare a sistemului.

Pentru realizarea unui bilanț al apei și pentru a avea o evaluare generală a eficienței sistemului, se va determina mărimea pierderii de apă din sistem, prin măsurarea simultană a debitelor sau ca valori medii pe perioade de timp, cu ajutorul contoarelor de apă, pe tronsoane.

Pentru determinarea liniei piezometrice în lungul sistemului se vor face măsurători ale presiunii în secțiunile de control ale sistemului care se vor compara cu datele de calcul pentru punerea în evidență a unor disfuncționalități pe conducta de aducțiune.

În rezervorul de înmagazinare apa trebuie să fie sanogenă și curată, să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr ori concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană și să îndeplinească cerințele minime prevăzute în legislația în vigoare.

Apa potabilă este considerată sanogenă și curată dacă în proba prelevată la ieșirea din rezervorul de înmagazinare valorile pentru parametrii bacterii coliforme, E.coli și streptococi fecali sunt cele prevăzute în legislația specifică și dacă rezultatele determinărilor pentru bacteriile coliforme arată absența acestora în 95% din probele prelevate, pe durata unui an calendaristic. Art. 96. Operatorul serviciului de alimentare cu apă trebuie să asigure prelevarea și analizarea săptămânală a unei probe de apă de la ieșirea din fiecare rezervor de înmagazinare în funcțiune, pentru a verifica conformarea cu valorile parametrilor: bacterii coliforme totale, E. coli, streptococi fecali, număr de colonii la 22 grade C și la 37 grade C, turbiditate și dezinfectantul

rezidual.

Autoritățile administrației publice locale trebuie să asigure condițiile necesare accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunității la serviciul de alimentare cu apă.

Dreptul de acces nediscriminatoriu și de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiții contractuale și cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului și a programelor de reabilitare, extindere și modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare.

Delimitarea dintre rețeaua publică de alimentare cu apă și rețeaua interioară de distribuție aparținând utilizatorului este căminul de branșament.

Părțile componente ale unui branșament sunt:

a)

o construcție numită cămin de apometru (de branșament), plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul și întreținerea branșamentului, fiind vizibilă și accesibilă;

b)

priza de apă reprezentând punctul de racordare la rețeaua de distribuție a apei;

c)

o conductă de branșament care se leagă la rețeaua publică de distribuție;

d)

armătura (vana) de concesie;

e)

contorul de branșament care asigură măsurarea debitului de apă furnizată;

f)

armătura (vana) de închidere.

Delimitarea dintre rețeaua publică de distribuție și instalația interioară a utilizatorului se face prin contorul de branșament, care este ultima componentă a rețelei publice de distribuție.

Branșamentul până la contor, inclusiv căminul de branșament și contorul, aparține rețelei publice de distribuție a apei, indiferent de modul de finanțare a realizării acestuia.

Căminul de branșament se amplasează cât mai aproape de limita de proprietate, de regula la 1—2 m în exteriorul acesteia.

Toți utilizatorii care au instalații de utilizare a apei vor avea acces de branșare la rețelele sistemului de alimentare cu apă în condițiile legii și ale prezentului regulament.

Un utilizator trebuie să aibă, de regulă, un singur branșament de apă, mai multe branșamente admițându-se în cazuri speciale.

Branșarea tuturor utilizatorilor de apă, persoane fizice sau juridice, la rețelele de alimentare cu apă se poate face doar în baza avizului definitiv, eliberat de operator la cererea utilizatorului, pe baza proiectului de execuție.

Eliberarea avizului se realizează în două faze, și anume:

a)

avizul de branșare de principiu, eliberat în vederea obținerii autorizației de construire — cuprinde datele generale privind posibilitățile și condițiile de branșare a utilizatorului, date ce vor sta la baza întocmirii documentațiilor de către un proiectant autorizat;

b)

avizul de branșare definitiv — prin care se însușesc soluțiile tehnice adoptate de proiectant prin detaliile de execuție. Documentația anexată la cererea pentru avizul definitiv va conține:

1.

memoriu tehnic privind descrierea soluțiilor adoptate în cadrul proiectului pentru branșarea la rețeaua de alimentare cu apă;

2.

scheme de montaj al conductelor de apă;

3.

certificatul de urbanism;

4.

planul de încadrare în zonă, la scara de 1:500;

5.

actul de proprietate sau o împuternicire dată de proprietar;

6.

planul rețelelor în incintă.

Operatorul are obligația de a elibera avizul definitiv în maximum 30 de zile calendaristice de la depunerea documentației complete. În cazul în care în momentul depunerii documentației aceasta nu este completă, operatorul, în termen de maximum 10 zile calendaristice, va solicita, în scris, completarea documentației cu documentele care lipsesc, completând în acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele necesare eliberării avizului, precum și data la care s-a depus documentația incompletă.

Art.

109.

(1)

Executarea

lucrărilor

de

extindere

pentru

alimentări

cu

apă,

inclusiv

a branșamentelor

de

apă,

se

va

face

după

obținerea

autorizației

de

construire

eliberate

de autoritatea

administrației

publice

locale,

autorizație

care

va

avea

la

bază

avizul

definitiv

al operatorului.

(2)

Se admite montarea contoarelor de apă (apometre) și în clădiri, în general în subsoluri, cu condiția asigurării de către utilizator a securității în funcționare și a accesului operatorului, stabilindu-se în acest sens clauze contractuale care să definească drepturile și îndatoririle fiecărei părți în această situație.

(3)

Darea în funcțiune a branșamentului de apă se va face după recepția acestora; la recepție se vor efectua probele de presiune și de etanșeitate. Punerea în funcțiune se va face după încheierea contractului de furnizare/utilizare între operator și utilizator în termenul prevăzut în contract.

Realizarea de branșamente fără avizul operatorului este considerată clandestină și atrage, conform legislației în vigoare, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională, administrativă sau penală, după caz, atât pentru utilizator, cât și pentru executantul lucrării.

Recepția și preluarea branșamentului ca mijloc fix se realizează conform legislației în vigoare.

Întreținerea,

reparațiile

și

înlocuirea

totală

sau

parțială

a

branșamentului

aparținând sistemului,

precum

și

a

căminului

de

branșament

sunt

în

sarcina

operatorului/prestatorului serviciului.

Cheltuielile pentru executarea branșamentului, inclusiv a căminului de apometru, revin autorităților administrației publice locale, județene sau asociațiilor de dezvoltare comunitară. Execuția lucrărilor se realizează prin grija operatorului, iar modalitățile de decontare vor fi stabilite în contractul de delegare a gestiunii, dacă este cazul.

În cazuri bine justificate de către operatori, dacă condițiile tehnice nu permit altă soluție, se poate admite racordarea mai multor utilizatori la același branșament, aceștia având cămine de branșament, amplasate conform art. 106 alin. (5), precum și contoare separate montate în aceste cămine.

În cazul capacelor căminelor, dacă denivelarea depășește 1 cm, se trece la refacerea alinierii capacului.

O procedură similară se va aplica în cazul corectării cotelor cutiei de protecție a capătului de sus al tijei de manevră a vanelor îngropate în pământ.

Pierderile de apă în rețea se consideră ca fiind normale dacă au valori sub

15% din cantitatea totală intrată în sistemul de distribuție.

Lucrările de reabilitare sau modernizare, după caz, se fac obligatoriu, în cazul în care pierderea generală de apă (de la captare la utilizator) este mai mare de 20%.

În caz de golire a conductei trebuie acordată o atenție sporită modului de evacuare a apei pentru a nu se produce vacuum pe conductă ceea ce poate face posibilă aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia și apariția pericolului unor îmbolnăviri la utilizator.

Pentru a evita formarea vacuumului, prima armătură care se deschide va fi hidrantul situat la cota cea mai înaltă de pe traseul implicat, iar acesta va rămâne deschis până la reumplerea conductei cu apă.

Dacă fenomenul de vacuum pe conductă se produce în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare a unor ventile de aerisire adecvate (ca poziție și capacitate).

În cadrul lucrărilor de reparații se poate include și operațiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în rețea pentru reducerea presiunii în perioada de noapte, având drept scop reducerea pierderilor de apă din rețea.

Utilizarea metodei nu înlocuiește soluția de montare a pompelor cu turație variabilă.

Pentru realizarea unei exploatări eficiente a rețelei de distribuție a apei, este necesară dezvoltarea unui sistem care să permită transmiterea informațiilor în timp real din sistem

și interpretarea lor pentru a putea lua deciziile necesare sau parametrii să fie reglați prin intermediul unui sistem de automatizare.

Principalele mărimi controlate trebuie să fie:

a)

starea de funcționare/rezervă/avarie a pompelor;

b)

starea închis/deschis a vanelor;

c)

nivelul/volumul apei în rezervor;

d)

presiunea apei în rețeaua de distribuție, în noduri reprezentative (noduri unde o variație a presiunii se face cu o modificare importantă a debitului) etc.

Pentru eficientizarea activității, operatorul trebuie să aibă un dispecerat prin care se va coordona întreaga activitate de operare și va fi asigurată corelarea informațiilor date de aparatele de măsură, cu lucrările de intervenție în rețea și cu sesizările făcute de utilizatori.

Dispecerul central trebuie să fie asigurat cu un sistem de primire a informațiilor, asistat de un program de calculator performant și dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematică a datelor într-o bază de date, să poată fi ușor exploatate pentru informații curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc.

În cadrul dispeceratului trebuie să se poată depista problemele legate de distribuția apei, prin compararea datelor măsurate cu cele date prin proiect sau din perioada anterioară de exploatare, realizându-se un control mai riguros în zonă, astfel încât să se poată măsura volumul de apă cerut de utilizatori și identifica zonele cu pierderi mari de apă.

Măsurarea debitelor pe rețeaua de distribuție se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din rezervor a unui debitmetru sau contor de apă, putându-se folosi un debitmetru portabil.

În lipsa contorului, se poate face o determinare a debitului mediu pe un interval relativ mare de timp, pentru a reduce influența decalajelor între citirea contoarelor de branșament, dacă toate branșamentele sunt contorizate.

În toate cazurile trebuie să se determine pierderile de apă pe rețele.

În cazul unor rețele mari, periodic, se fac studii specializate, prin care să se determine comportarea rețelei față de calitatea și cantitatea de apă introdusă în rețea, precum și stabilitatea biologică a apei în condiții reale.

Rezultatele studiului vor fi folosite la luarea unei decizii privind reabilitarea rețelei, creșterea nivelului de tratare prin introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creșterea calității apei introduse în rețea, concomitent cu reabilitarea rețelei.

Prelucrarea sistematică a valorilor obținute din controlul pierderii de apă se va concretiza prin stabilirea de proceduri legate de:

a)

comportarea în timp a diferitelor tipuri de materiale;

b)

durata reală de viață a unor materiale și a tipurilor de îmbinări;

c)

mai buna estimare a costurilor de exploatare a rețelelor;

d)

stabilirea unor valori raționale asupra eficienței rețelei;

e)

valori de comparat cu realizări din alte localități/țări;

f)

stabilirea unei strategii de control a pierderilor de apă.

Art.

136.

Orice

utilizator

are

dreptul

la

un

aparat

de

măsurare

a

consumului

pe branșamentul său.

Montarea apometrelor se va face la toți utilizatorii ca o obligație a operatorului, până la data de 21 martie 2009, pe baza unui program de contorizare stabilit de autoritatea administrației publice locale.

Asigurarea sumelor necesare pentru finanțarea contorizării la branșamentul utilizatorului, prevăzută

la

alin.

(2),

va

avea

prioritate

la

adoptarea

bugetelor

locale,

ale

asociațiilor

de dezvoltare

comunitară,

respectiv

ale

operatorilor,

dacă

contractul

de

delegare

a

gestiunii

are prevăzută

această

investiție,

indiferent

de

forma

de

organizare

a

operatorilor,

de

tipul

de proprietate sau de modalitatea de gestiune adoptată.

Contravaloarea contoarelor de apă montate de utilizatori cu acordul operatorilor, inclusiv contravaloarea montajului acestora, se decontează de operatori pe baza documentelor justificative prezentate de utilizatori. Decontarea se face în limita fondurilor cu această destinație, prevăzute în bugetele locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, aprobate potrivit legii, și transferate operatorilor, respectiv în bugetele operatorilor, potrivit programelor de investiții stabilite pe baza contractelor de delegare a gestiunii. Până la montarea contoarelor, consumul facturat nu va depăși consumul stabilit în regim paușal.

Cantitățile efective de apă furnizate se stabilesc pe baza înregistrărilor contorului de branșament.

Pentru utilizatorii care nu posedă aparate de măsură, până la montarea acestora, conform prevederilor de la alin. (2), stabilirea consumului se face în baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantităților de apă în sistem paușal.

Debitele

de

apă

industrială

se

stabilesc

numai

pe

baza

înregistrării

aparatelor

de măsurare sau a metodelor de determinare a consumurilor, stabilite de comun acord în contractul de furnizare/prestare.

Autoritățile administrației publice locale trebuie să asigure condițiile necesare accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunității la serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.

Dreptul de acces nediscriminatoriu și de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiții contractuale, cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului și a programelor de reabilitare, extindere și modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare.

Delimitarea dintre rețeaua publică de canalizare și instalația interioară de canalizare aparținând utilizatorului este căminul de racord.

Părțile componente ale unui racord sunt:

a)

o construcție numită cămin de racord, plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul și întreținerea racordului, fiind vizibilă și accesibilă;

b)

un dispozitiv tip sifon, instalat în cămin cu rolul de a garanta securitatea rețelei și care permite totodată racordarea la rețeaua de canalizare aparținând utilizatorului;

c)

o conductă de racordare, situată între căminul de racord și rețeaua publică de canalizare;

d)

un dispozitiv de legătură, realizat conform normelor tehnice în vigoare, permițând legarea conductei de racordare la canalul de serviciu.

Racordul de la cămin spre rețea, inclusiv căminul de racord cu toate componentele sale, aparține rețelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanțare a realizării acestuia.

Pentru a nu se produce inundarea subsolurilor utilizatorului, în cazul intrării sub presiune a rețelei de canalizare, acestea nu vor fi racordate direct la rețeaua de canalizare.

Pe legăturile prevăzute pentru golirea subsolurilor la canalizare, în vederea evacuării apelor provenite din rețelele interioare de alimentare cu apă și de canalizare în cazul unor defecțiuni, se vor monta de către utilizatori vane și clapete contra refulării.

Căminul de racord se amplasează astfel:

a)

la 1—2 m față de clădire, la imobilele fără curte și fără împrejmuire;

b)

imediat după căminul uscat, de control al canivoului, la imobilele construite în terenuri sensibile de umezire (macroporice);

c)

la 1—2 m de împrejmuire, în curtea imobilelor cu incinta închisă;

d)

la canalul de serviciu, acolo unde distanța dintre clădire și canalul public este mai mică de 3 m.

Art.

140.

Evacuarea

apelor

uzate

în

rețelele

de

canalizare

ale

localităților

este

permisă numai dacă prin aceasta:

a)

nu se degradează construcțiile și instalațiile rețelelor de canalizare și ale stațiilor de epurare;

b)

nu se diminuează capacitatea de transport a canalelor prin depuneri sau obturări;

c)

nu se aduc prejudicii igienei și sănătății publice sau personalului de exploatare;

d)

nu se perturbă procesele de epurare din stațiile de epurare sau nu se diminuează capacitatea acestora;

e)

nu se creează pericol de explozie;

f)

nu afectează calitatea apelor uzate și meteorice din sistemul de canalizare.

Orice utilizator care dorește să fie racordat la sistemul de canalizare trebuie să depună la operatorul serviciului de canalizare o cerere de racordare. Cererea va fi însoțită de certificatul de urbanism, planul de încadrare în zonă la scara de 1:500 și actul de proprietate sau o împuternicire dată de proprietar.

La solicitarea avizului de racordare, în vederea evacuării apelor uzate, utilizatorul va pune la dispoziție date asigurate de un proiectant autorizat, respectiv breviare de calcul cu estimări ale debitelor și compoziției apelor uzate care urmează a fi evacuate în canalizările localităților.

Pentru orice modificări privind debitul și/sau calitatea apelor uzate, evacuate în rețelele de canalizare ale localităților de către operatorii economici, ca urmare a extinderii capacităților de producție, a modificării tehnologiilor de fabricație sau a altor cauze, utilizatorul are obligația de a cere un nou aviz de racordare, de a obține avizul inspectoratului de sănătate publică și avizul de gospodărire a apelor, iar operatorul are obligația să modifice contractul de furnizare.

Art.

144.

Cheltuielile

pentru

executarea

racordurilor

la

utilizator

revin

autorităților administrației

publice

locale,

județene

sau

asociațiilor

de

dezvoltare

intercomunală.

Execuția lucrărilor

se

realizează

prin

grija

operatorului,

iar

modalităților

de

decontare

vor

fi

stabilite

în contractul

de

delegare

a

gestiunii,

dacă

este

cazul.

Legătura

realizată

între

căminul

de

racordare

și

rețeaua

de

canalizare

interioară

a utilizatorului,

inclusiv

cea

pentru

apele

meteorice,

este

în

sarcina

exclusivă

a

utilizatorului. Canalizarea și lucrările de racord trebuie să fie executate în condiții de etanșeitate.

Înainte de orice racordare la rețelele de canalizare, operatorul serviciului de canalizare va verifica conformarea execuției instalațiilor interioare cu proiectul de realizare a acestor instalații de canalizare interioară ce a stat la baza avizului de racordare, astfel încât să fie asigurate posibilitatea tehnică de racordare și compatibilitatea celor două rețele.

Este interzisă montarea oricărui dispozitiv sau oricărei instalații care poate permite pătrunderea apelor uzate în conducta de apă potabilă sau industrială, fie prin aspirare datorată fenomenului de ejecție, fie prin refulare cauzată de o suprapresiune produsă în rețeaua de evacuare.

Pentru controlul calității apelor deversate în rețeaua de canalizare, utilizatorii, operatori economici care desfășoară activități în urma cărora rezultă ape uzate din procesele tehnologice, vor prezenta, la cererea organului de control abilitat să efectueze astfel de controale, buletine de analiză emise de un laborator autorizat.

Buletinele de analiza vor avea o vechime de cel mult 30 de zile calendaristice.

Recepția și preluarea racordului ca mijloc fix se realizează conform legislației în vigoare.

Întreținerea, reparațiile și înlocuirea totală sau parțială a racordurilor aparținând sistemului, precum și a căminului de racordare sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului.

În cazul în care apar unele deteriorări ale rețelelor, inclusiv cu efecte asupra terților, și se dovedește că acestea se datorează neglijenței sau imprudenței din partea unui utilizator, costurile intervențiilor operatorului serviciului pentru remedierea situației sunt în sarcina utilizatorului vinovat, care este răspunzător de daunele provocate.

În cazul în care în localitate există un sistem public de canalizare, toți utilizatorii care au contract de furnizare a apei, indiferent dacă au sau nu branșament propriu, au obligația de a deversa apele uzate provenite din activitățile specifice fiecărui tip de utilizator numai în rețeaua de canalizare, cu respectarea prevederilor prezentului regulament.

Utilizatorii care se alimentează cu apă din rețeaua de distribuție sau din surse proprii și care sunt amplasați în zone unde nu există rețele de canalizare au obligația dotării cu bazine etanșe vidanjabile sau cu stație de epurare compactă locală, construite și exploatate în condițiile impuse de autoritățile de mediu și gospodărire a apelor competente. Vidanjarea și evacuarea apelor uzate provenite din astfel de fose se poate realiza fie de către operatorul serviciului de canalizare, fie de către alți agenți economici autorizați, care au obținut în prealabil avizul operatorului privind locul și condițiile tehnice de descărcare a apelor uzate provenite din procesul de vidanjare.

Vidanjarea este interzisă în zonele în care există realizat un sistem public de canalizare, dacă operatorul serviciului a notificat utilizatorului acceptul său de preluare a apelor uzate în sistemul de canalizare și s-a angajat că va realiza racordul.

Utilizatorii din categoria operatorilor economici au obligația de a controla permanent parametrii apelor uzate industriale, astfel încât la deversarea în rețeaua de canalizare să respecte indicatorii consemnați în avizul de racordare.

În cazul în care apele uzate depășesc încărcările avizate de operator sau de organele de gospodărire a apelor competente, se vor lua măsuri imediate de încadrare în aceste avize, cu plata, în sarcina utilizatorului, a contravalorii cheltuielilor suplimentare de epurare, precum și a valorii eventualelor pagube produse atât operatorului, cât și terților.

Operatorul

poate

efectua

în

secțiunea

de

măsură

prelevări

de

probe

și

controale

în prezența utilizatorului, în scopul de a verifica dacă apele industriale uzate deversate în rețeaua de canalizare

au

calitățile

stabilite

în

conformitate

cu

prescripțiile

tehnice

în

vigoare

sau

avizele operatorului ori autorităților de gospodărire a apelor competente.

Proba prelevată din secțiunea de măsură va fi reprezentativă și suficientă cantitativ, astfel încât să poată fi supusă analizelor fizico-chimice și biologico-bacteriologice, astfel:

a)

o treime va fi analizată prin grija operatorului;

b)

o treime prin grija utilizatorului;

c)

o treime va fi sigilată atât de operator, cât și de utilizator, constituind proba-martor, și va fi păstrată de una dintre cele două părți în astfel de condiții încât să permită conservarea caracteristicilor din momentul prelevării. Analiza acestei probe, efectuată de un laborator autorizat, agreat de ambele părți, este opozabilă analizelor efectuate de oricare dintre cele două părți.

Determinarea debitelor transportate de canalizare se face în mod curent numai în secțiunea finală a colectorului principal, la intrarea în stația de epurare, pentru cunoașterea debitului introdus în stație.

Pentru cunoașterea capacității reale de transport și depistarea acelor tronsoane la care viteza de autocurățare nu este asigurată, se va determina debitul de apă uzată fără

contoare, măsurând viteza și secțiunea de curgere a apei uzate sau utilizând grafice de calcul care țin cont de:

a)

panta colectorului între cămine succesive;

b)

nivelul apei în cămine;

c)

diametrul colectorului.

Spălarea colectoarelor va începe din secțiunea amonte și se continuă până la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat, verificând în prealabil, cu ajutorul echipamentelor specializate, dacă colectorul nu este rupt și dacă nu intră pământul în acesta.

Dacă în colector, prin crăpături sau rosturile de îmbinare, au intrat rădăcinile pomilor existenți în preajma colectorului, acestea se taie, în scopul deblocării acestuia, urmând ca, prin decopertare, să se taie rădăcinile și din exterior și să fie refăcute îmbinările și tuburile defecte.

În toate cazurile este recomandată inspecția cu camera TV montată pe robot specializat, iar rezultatul vizualizării va fi arhivat, după compararea cu rezultatele anterioare, constituind un moment de referință pentru deciziile ulterioare.

Spălarea se va face de preferință cu echipamente speciale de spălat, folosind jeturi de apă de mare viteză, 10—20 m/s, asigurată printr-o presiune de 80—120 bari în furtunul de transport, urmând ca tehnologia de curățare să asigure condițiile necesare astfel încât personalul de deservire să nu intre în contact direct cu apa murdară din colector.

Metoda de spălare cu jet este obligatorie la acele rețele la care, datorită construcției, căminele de inspecție nu sunt vizitabile, au dimensiuni mici și servesc doar pentru inspecția cu mijloace de televiziune în circuit închis.

Electropompele vor trebui să aibă echipamente de măsură pentru parametrii de funcționare, debit, presiune, curent și tensiune de alimentare, putere absorbită etc.

Sunt aplicabile totodată prevederile art. 71 și art. 72.

Racordarea de noi utilizatori la rețea se face numai de către personalul autorizat, după un proiect aprobat de operator, respectând prevederile art. 139, 142, 145 și 149.

Pentru executarea unor astfel de lucrări, agenții economici, alții decât operatorul serviciului, trebuie să fie autorizați și vor lucra sub supravegherea personalului operatorului.

Racordarea poate fi efectuată în unul dintre următoarele moduri:

a)

utilizând căminul de vizitare atunci când noul racord este amplasat la o cotă ridicată, iar curgerea se asigură gravitațional sau, când racordul este la cotă joasă, se va asigura pomparea apei;

b)

prin realizarea unui cămin nou pe canalul de serviciu.

În general, repararea colectoarelor se realizează prin săpătură deschisă cu oprirea apei și deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din căminul amonte.

Se interzice transportul apei uzate direct prin rigola străzii, luându-se toate măsurile de prevenire a accidentelor atât pentru lucrătorii proprii, cât și pentru participanții la trafic.

Lucrările se fac fără întrerupere până la terminare, chiar dacă se lucrează în schimburi succesive, în zile de sărbătoare etc.

După reparațiile care implică accesul la tubulatură trebuie făcută o probă de etanșeitate, folosindu-se apa din tub prin blocarea secțiunii aval și umplerea căminului amonte sau a căminului aval până la nivelul străzii, având grijă ca presiunea maximă să nu depășească 5 mca, iar apa uzată să nu ajungă pe carosabil.

La tronsoane mici se va aduce apă curată pentru a evita lucrul în condiții grele.

Art.

176.

Toate

lucrările

de

refacere

a

rețelei

de

canalizare

vor

fi

trecute

în

cartea construcției, întocmindu-se, dacă este cazul, noi proceduri de lucru, atestate și aprobate.

Cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici, stabilită în cadrul contractului de prestare/furnizare a serviciului, reprezintă o cotă procentuală, de regulă, între 80 și 100% din cantitatea totală de apă rece furnizată, prin hotărâre a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate.

Cantitatea de apă evacuată de către celelalte categorii de utilizatori se consideră a fi egală cu cantitatea de apă consumată. Fac excepție utilizatorii la care specificul activităților face ca o cantitate de apă să rămână înglobată în produsul finit, caz în care debitul de apă uzată evacuată se va stabili prin măsurarea acestuia sau pe baza unui breviar de calcul întocmit de utilizator și însușit de operator.

Utilizatorii care se alimentează din surse proprii și care evacuează apă uzată în rețeaua de canalizare vor achita contravaloarea acesteia în baza contractului încheiat cu operatorul, în care se va specifica modul de măsurare sau determinare a cantităților evacuate.

Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, apele uzate colectate în rețelele de canalizare vor fi supuse unei epurări corespunzătoare, în vederea conformării cu prevederile legale.

Stațiile de epurare a apelor uzate trebuie exploatate și întreținute astfel încât să se asigure performanțe corespunzătoare în condițiile climatice locale normale. La exploatarea stațiilor de epurare se va ține seamă de variațiile sezoniere ale încărcării cu poluanți.

Corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile, plastic, pietre etc.), rezultate din curățarea materialelor reținute pe grătare, se gestionează ca și deșeurile municipale, fiind transportate, de către operatorul de salubrizare, în condițiile prevăzute de regulamentul serviciului de salubrizare.

Reținerile pe grătare se depozitează temporar în containere închise; depozitarea nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână.

În general, în stațiile de tratare a apelor potabile, nămolurile provin în proporție de 65—70% din decantoare și 15—20% de la spălarea filtrelor, restul fiind evacuările depunerilor din denisipatoare.

Suspensiile din aceste nămoluri conțin: substanțe prezente în apa brută înainte de tratare, ca plancton, substanțe minerale sau organice floculate, hidroxizi metalici (fier, mangan), precum și substanțe provenite din procesul de tratare ca adjuvanți cum sunt: hidroxizi metalici provenind din coagulare, în urma reacțiilor chimice dintre reactivii de coagulare și floculare și substanțele existente în apa de tratat, carbonați de calciu în cazul stațiilor de decarbonatare (dedurizare).

Nămolurile se caracterizează printr-un conținut ridicat de apă și nu este permisă evacuarea ca atare în emisar sau rețea, necesitând tratamente ce implică tehnologii speciale în funcție de natura nămolurilor și treapta schemei de tratare din care provin.

Pentru stabilirea modului de utilizare a nămolurilor, operatorul care exploatează stația de tratare trebuie să aibă o analiză completă a nămolurilor produse în stația respectivă, cu precizarea tuturor datelor relevante, ca: volumul nămolului; cantitatea de substanță uscată exprimată în unități de greutate; compoziția nămolurilor; principalele substanțe ce îl compun; eventualele substanțe toxice; substanțe ce apar întâmplător în apă și periodicitatea acestei prezențe; puterea calorifică a nămolurilor (în vederea unei eventuale incinerări), proprietăți fizice și mecanice; efect asupra solului.

Art.

193.

Nămolurile

conținând

compuși

de

fier

provenind

de

la

deferizare

sau

de

la instalațiile ce folosesc sărurile de fier drept reactiv de coagulare sunt recomandate drept substanțe de

adaos

în

rețelele

de

canalizare

pentru

a

preveni

degajarea

de

gaze

nocive

în

stațiile

de epurare, pentru a controla degajarea de mirosuri și generarea de sulfuri în metatancuri.

Nămolul bogat în fier poate fi folosit în procesele de defosforizare, fiind un bun suport pentru adsorbția fosforului.

Prin tratarea cu acid clorhidric sau sulfuric, nămolul cu conținut bogat în fier, transformat în clorură ferică sau sulfat feric, poate fi folosit drept coagulant de gradul doi pentru îndepărtarea fosforului.

În

domeniul

materialelor

de

construcție,

nămolurile

conținând

fier

pot

fi

utilizate

în fabricarea cimentului și a cărămizilor.

În scopul economisirii consumului propriu de apă potabilă în scopuri tehnologice se recirculă apa provenind de la spălarea filtrelor, după tratare prin înmagazinarea într-un bazin de egalizare, extragerea, în general prin sedimentare, a suspensiilor din acestea și pomparea sub un debit continuu, redus ca mărime, în capătul amonte al stației.

Apele de spălare acumulate în bazinul de egalizare pot fi pompate cu un debit continuu, redus, într-un sistem de filtre rapide sub presiune, cu nisip cuarțos.

Reziduul rezultat de la spălarea filtrelor se poate evacua la canalizare.

Trebuie

dată

o

deosebită

importanță

la

analiza

din

punct

de

vedere

biologic

a

apei recirculate

pentru

ca

microorganismele,

concentrate

în

pelicule

ce

se

depun

pe

nisipul

filtrelor rapide, să nu ridice probleme legate de sănătate ținându-se seama de carbonul organic asimilabil. Art. 195. Depozitarea nămolurilor deshidratate în locuri special amenajate se face în așa fel

încât

să

asigure

apoi

folosirea

lor

în

diferite

scopuri

(în

cazul

în

care

nu

poate

fi

valorificată

întreaga cantitate produsă).

Apa de spălare de la filtre se poate utiliza în scopuri industriale, pentru irigații, pentru alte scopuri menajere non-potabile etc., în cazul în care în zonă sunt utilizatori, dar numai după tratare.

De

asemenea,

trebuie

urmărită

prezența

bacteriilor

sau

a

microorganismelor

ce

pot

fi potențial dăunătoare sănătății oamenilor iar în cazul în care analizele indică un asemenea pericol, aceste ape vor putea fi utilizate numai în scopuri non-potabile, nepermițându-se reintroducerea lor în circuitul apei potabile.

Toate nămolurile rezultate din treptele de sedimentare și filtrare a apei necesită tratare înainte de a fi descărcate; tratarea trebuie realizată în funcție de caracteristicile acestora (minerale hidrofile, minerale hidrofobe, compoziție chimică, natură și structură).

Nămolurilor rezultate de la stațiile de tratare a apei trebuie supuse procesului de reducere a volumului acestora prin:

a)

îngroșare utilizând decantarea, centrifugarea, flotația sau drenarea;

b)

deshidratare utilizând filtre presă cu plăci, membrană, șurub sau bandă.

Nămolurile provin din apele uzate, impurificate cu materii în suspensie, cum sunt cele din industria minieră, chimică, metalurgică, industria ușoară, industria alimentară, precum

și cele provenind din apele uzate aferente canalizării localităților urbane sau rurale.

Evacuarea

în

emisari

a

apelor

uzate

conținând

materii

în

suspensie,

respectiv

a nămolurilor reținute în diversele obiecte tehnologice din stațiile de epurare, este interzisă.

Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se pot clasifica după:

a)

compoziția chimică în:

1.

nămol mineral, care conține peste 50% substanțe minerale (exprimat în substanță uscată);

2.

nămol organic, care conține peste 50% substanțe volatile (exprimat în substanță uscată);

b)

treapta de epurare a stației din care provine în:

1.

nămol primar, rezultat din treapta de epurare mecanică;

2.

nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică a apei;

3.

nămol stabilizat anaerob (rezultat din rezervoarele de fermentare a nămolurilor) sau aerob (rezultat fie din procesul de epurare biologică avansată — respectiv nitrificare cu stabilizare, fie din stabilizatorul de nămol, de pe linia nămolului);

c)

proveniența apelor uzate în:

1.

nămolurile din epurarea apelor uzate menajere/orășenești;

2.

nămolurile din epurarea apelor uzate industriale.

Pentru a asigura capacitățile necesare manipulării cantităților fluctuante de nămol, operatorul va trebui să țină seama de următorii parametri:

a)

debitul mediu și cel maxim de nămol;

b)

capacitatea potențială de stocare a obiectelor tehnologice din componența stației de epurare care realizează prelucrarea nămolului.

Art.

200.

Pentru

prelucrarea

și

evacuarea

nămolurilor

reținute

în

stațiile

de

epurare, operatorul va asigura determinarea caracteristicilor în funcție de sursa de proveniență, perioada de staționare în sistem, modalitatea de procesare luată în considerare etc.

Caracteristicile fizice ale nămolurilor sunt:

a)

umiditatea;

b)

greutatea specifică;

c)

culoarea și mirosul;

d)

filtrabilitatea;

e)

puterea calorică.

Caracteristicile chimice sunt:

a)

pH-ul;

b)

materialele solide totale;

c)

fermentabilitatea;

d)

metalele grele;

e)

nutrienții.

În cazul în care concentrațiile de metale grele și alți componenți chimici ai nămolului sunt sub valorile maxime admisibile stabilite de legislația în vigoare referitoare la utilizarea acestuia în agricultură, se poate aplica metoda compostării ce reduce agenții patogeni și produce un material similar cu pământul natural.

Compostul

poate

fi

folosit

în

agricultură

pentru

combaterea

eroziunii

solului,

pentru îmbunătățirea proprietăților solului și pentru recultivarea acestuia.

Depozitarea se poate face pe o perioadă scurtă de timp, în bazinele de decantare sau în rezervoarele de concentrare a nămolului. Astfel de depozite sunt folosite în mod limitat și sunt folosite de obicei la stațiile de epurare mici unde timpul de depozitare poate varia de la câteva ore până la 24 ore.

Depozitarea pe termen lung a materiilor solide poate fi realizată în procesele de stabilizare cu perioade lungi de retenție, de exemplu, în cazul fermentării aerobe sau anaerobe sau în bazine separate, proiectate special pentru acest scop.

În instalațiile mici, nămolul este de obicei depozitat în decantoare și în bazinele de fermentare. În cazurile în care depozitarea nămolului are loc în bazine închise, trebuie asigurată ventilația împreună cu tehnologiile de control corespunzător a mirosului, precum și prevederea de sisteme de filtrare a gazelor.

Nămolul deshidratat care nu se valorifică va fi transportat la depozitul de deșeuri de către operatorul de salubrizare.

Se interzice depozitarea în alte locuri fără existența unui acord de mediu în acest sens.

Utilizarea nămolurilor și a altor tipuri de reziduuri ce provin de la epurarea apelor uzate orășenești în agricultură se poate realiza cu condiția respectării actelor normative în vigoare.

În programele anuale de verificări, operatorul trebuie să prevadă verificarea și curățarea periodică a rețelei de canalizare.

Operatorul are obligația să întrețină curate gurile de scurgere-colectare a apelor meteorice și stradale, scop în care va efectua verificări și curățări periodice. În cazul ploilor torențiale operatorul va lua măsuri de intervenție în locurile inundate.

În cazul în care se constată producerea sistematică de inundații în anumite puncte ale rețelei de canalizare, operatorul împreună cu autoritățile administrației publice locale vor lua măsuri de redimensionare a conductelor rețelei de canalizare, multiplicare și/sau repoziționare a gurilor de scurgere-colectare.

Curățarea

rigolelor

și

grătarelor,

pentru

asigurarea

scurgerii

apelor

rezultate

din

topirea zăpezilor,

se

va

asigura

prin

grija

operatorului

serviciului

de

salubrizare,

în

conformitate

cu prevederile regulamentului serviciului de salubrizare.

Curățarea gurilor de scurgere, cu depozit și sifon, guri de scurgere specifice rețelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios și după ploi puternice pentru a se putea depista care sunt gurile inactive.

În timpul operației de curățare, nămolul îndepărtat manual nu se va depozita direct pe trotuar, ci în saci de plastic, care vor fi transportați la terminarea operației la stația de epurare a apelor uzate.

După curățarea mecanică, gura de scurgere se spală, cu apă din cisternă, pentru îndepărtarea urmelor de nămol și asigurarea umplerii gurii cu apă pentru realizarea închiderii hidraulice.

Personalul care face curățarea va aprecia dacă există nămol și sub dispozitivul care asigură garda hidraulică iar daca apa nu curge se va continua spălarea până se sparge eventualul dop format.

În cazul spălării mecanice, nămolul aspirat de utilaj nu va fi deversat în rețeaua de canalizare prin gura de scurgere spălată și nici printr-un cămin alăturat pentru a nu provoca accelerarea depunerilor pe colector.

După terminarea operațiunii de spălare, gura de scurgere trebuie să rămână plină cu apă, verificându-se dacă nivelul rămas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.

De regulă, în ziua următoare se va face o inspecție a gurilor de scurgere curățate verificându-se, prin scoaterea grătarului, dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau se simte prezența mirosului caracteristic.

Gura

de

canalizare

care

nu

are

apă

sau

se

simte

un

miros

puternic

de

canalizare trebuie

refăcută

deoarece

prezintă

defecțiuni

constructive;

nu

este

etanșă,

pierde

apă,

sau elementele ce asigură garda hidraulică sunt deteriorate.

Cantitatea de apă meteorică preluată de rețeaua de canalizare se determină prin înmulțirea cantității specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafețele totale ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator și cu coeficienții de scurgere recomandați de SR 1846—1:2006.

În cadrul contractelor de furnizare se vor putea utiliza formule de calcul analitic, aplicabile fiecărui utilizator, sau norme specifice locale, pe categorii de utilizatori, determinate tot analitic, pe baza prevederilor alineatului (1). Indiferent de varianta aleasă, în documentele menționate se va evidenția formula de determinare folosită.

În cazul inundațiilor se vor lua măsurile prevăzute în planul aprobat de inspectoratul pentru situații de urgență.

În cazul în care stația de pompare ce asigură presiunea totală în rețea este scoasă din funcțiune (voit sau accidental) se va asigura o pompare independentă de pe un amplasament neinundabil cu motopompe pregătite din timp.

Dacă localitatea este parțial inundată, se va recurge la următoarele măsuri:

a)

dezinfectarea suplimentară a apei, conform recomandărilor organelor sanitare, conform planurilor pentru situații de urgență;

b)

atenționarea

locuitorilor

cu

branșamente

în

zona

inundată

asupra

unor

măsuri suplimentare legate de consumul apei;

c)

oprirea stațiilor de pompare aflate în zona inundată;

d)

distribuirea de apă îmbuteliată locuitorilor afectați.

Dacă la captare lucrările hidrotehnice sunt scoase din funcțiune, se va asigura apă produsă

de

stații

de

tratare

mobile,

stații

care

vor

fi

în

dotarea

operatorului

serviciului

de alimentare cu apă, captarea realizându-se printr-o priză provizorie.

Dacă la sursă calitatea apei s-a degradat puternic, vor fi puse în funcțiune măsurile de tratare suplimentară:

a)

adăugarea de cărbune activ praf;

b)

adăugarea de polimeri;

c)

reducerea debitului de apă în scopul creșterii duratei de decantare;

d)

reducerea vitezei de filtrare;

e)

ozonizarea apei etc.

Dacă sursele de alimentare cu energie sunt afectate se va aplica soluția alimentare cu energie electrică de la o sursă de rezervă.

Dacă puțurile sau căminele drenului sunt inundate, acestea vor fi spălate imediat ce nivelul apei scade, fiind luate măsuri suplimentare pentru a asigura etanșarea lor până la depășirea fenomenului.

După

trecerea

evenimentului

se

va

proceda

la

o

spălare

și

dezinfectare

totală

a sistemului, obținându-se un aviz al organelor sanitare.

Operatorul va asigura cu maximă prioritate funcționarea stațiilor de pompare a apelor uzate, suplimentând numărul de pompe cu motopompe.

O atenție deosebită se va da prevenirii inundării stației de pompare prin luarea tuturor măsurilor de îndiguire, utilizarea motopompelor etc.

Gradul de asigurare a funcționării pompelor trebuie să fie mai mare decât al celorlalte construcții componente ale sistemului de alimentare cu apă și de canalizare.

După trecerea evenimentului se vor face o verificare generală a canalizării, o spălare și o dezinfecție generală.

Este obligatorie efectuarea unei analize urmate de un plan de măsuri capabile să îmbunătățească funcționarea sistemului, consemnându-se limitele atinse de viitură.