Decizia nr. 369/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 99/2000 29 august 2000 (prevederi anume) privind comercializarea produselor și serviciilor de piață
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 204/252/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
aduc atingere dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi și art. 16 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție.
În dezvoltarea motivelor de neconstituționalitate autorul excepției susține că prin textul de lege criticat "legiuitorul a omis să prevadă situațiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situații răspunde persoana fizică și în care situații sau după ce criterii răspunde persoana juridică. Procedând în mod vădit lacunar, legiuitorul a lăsat posibilitatea agentului constatator să-și aleagă după bunul plac subiectul răspunderii contravenționale, adică în mod arbitrar". De asemenea, arată că "faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sancțiuni mai mari".
Judecătoria Lugoj apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 650/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit căruia "Sancțiunile prevăzute la art. 80 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează".
Dispozițiile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege, indiferent de proprietar, a proprietății private, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, se rețin următoarele:
În legătură cu susținerea autorului excepției, în sensul că prevederile criticate "omit să prevadă situațiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situații răspunde persoana fizică și în care situații sau după ce criterii răspunde persoana juridică" și că sunt "lacunare", se constată că acestea nu pot fi reținute. Restabilirea concordanței dintre Constituție și lege, într-o atare situație, ar presupune înlăturarea lacunei prin completarea reglementării, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constitu-ționalită ții actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În motivarea excepției se mai susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât "faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sancțiuni mai mari".
Cu privire la această critică, se constată că prevederile
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
reprezintă norme coercitive care constituie sancțiuni pentru comercianții care nu respectă dispozițiile legale referitoare la comercializarea produselor și serviciilor de piață, iar reglementarea unei sancțiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificată de pericolul social ridicat al faptei săvârșite de aceasta, și nu de posibilitățile financiare, astfel cum susține autorul excepției. Legiuitorul a înțeles să recurgă la sancționarea contravențională mai drastică a comercianților persoane juridice în scopul prevenirii și sancționării faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele contravenții nu pot fi săvârșite decât de agenții economici.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "BANA-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ______
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.