Legea nr. 9/1992

Articolul 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit și pe capital, percepute de fiecare stat contractant, sau unităților lor administrativ-teritoriale, fără a lua în considerare sistemul de percepere.

2. Sînt considerate impozit pe venit și pe capital toate impozitele asupra veniturilor totale, asupra capitalului total, sau asupra elementelor de venituri sau de capital, incluzind impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrăinarea de bunuri sau imobile, ca și impozitele asupra reevaluarii capitalului.

3. Acordul se aplică următoarele impozite existente:

a) În ceea ce privește România:

- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

- impozitul pe profiturile realizate de persoanele juridice;

- impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

- impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

- impozitul pe profitul reprezentantelor străine și societăților cu participare de capital străin, constituite potrivit legislației române;

(denumite în continuare impozit român)

b) În ceea ce privește Costa Rica:

- impozitul pe beneficiile întreprinderilor și persoanelor fizice care desfășoară activități lucrative;

-impozitul pe veniturile persoanelor fizice care desfășoară activități dependente;

- impozitul asupra remiterilor la exterior.

(denumite în continuare impozit costarican)

Acest acord se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoga care ar fi impuse în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile componente ale statelor contractante își vor notifica reciproc orice schimbare semnificativă care se va produce în respectivele legislații fiscale pînă la sfîrșitul fiecărui an calendaristic.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu stabilește o interpretare diferita:

a) termenii un stat contractant și alt stat contractant desemnează în acest context România și Costa Rica;

b) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, indica teritoriul României, incluzind marea sa teritorială, precum și zona sa economică exclusiva și platoul continental cărora România își exercită drepturile suverane în conformitate cu legislația interna și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele maritime, pe fundul și în subsolul acestora;

c) termenul Costa Rica înseamnă Costa Rica și, folosit în sens geografic, indica teritoriul Costa Rica, incluzind și spațiul aerian al teritoriului sau, apele sale teritoriale, platoul continental, ca și zona economică asupra căreia Costa Rica își exercită drepturile exclusive în conformitate cu legislația sa interna și cu dreptul internațional cu privire la protejarea, conservarea și exploatarea tuturor resurselor și bogățiilor naturale în apele maritime, pe fundul și în subsolul acestora;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alt grup de persoane legal constituite în unul dintre state;

e) termenul societate indica orice persoane juridică, incluzind reprezentantele și societățile constituite pe baza legilor române sau legilor costaricane, sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării în conformitate cu legislatiile fiscale ale fiecărui stat contractant;

f) termenii întreprindere a unui stat contractant întreprindere a celuilalt stat contractant semnifica, respectiv, o întreprindere condusă de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere condusă de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naționali înseamnă toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant și toate persoanele juridice sau alte entități constituite pe baza legilor în vigoare într-un stat contractant;

h) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava aeronava sau autovehicul exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului cînd respectivul transport se realizează numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) termenul autoritate competentă înseamnă:

1. în România, ministrul economiei și finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

2. în Costa Rica, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicare acordului de către fiecare stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislația fiscală a acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, conform legislației acestui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, reședinței, locului de administrare sau oricărui criteriu de natura similară.

2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, statutul ei juridic se determina în conformitate cu următoarele reguli:

a) este considerată rezidență a statului contractant unde deține un domiciliu permanent. Dacă dispune de un domiciliu permanent în ambele state contractante, este considerată rezidență a statului contractant cu care activitățile personale și economice sînt mai importante;

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana deține principalele activități nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de un domiciliu permanent în nici unul dintre statele contractante, este considerată rezidență a statului contractant unde deține domiciliul în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana deține un domiciliu în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă acesta persoana este național al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Cînd potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidență a statului contractant în care se afla sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix prin care întreprinderea își desfășoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent include, în special:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj, în măsura în care perioada depășește 12 luni.

3. Termenul sediu permanent nu include:

a) folosirea unei instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii exclusiv în scopul preluării de către alta întreprindere;

d) vînzarea de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare după închiderea tirgului sau expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix exclusiv în scopul cumpărării de bunuri și produse ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclama, pentru a furniza informații, pentru cercetări științifice sau pentru activități similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului ca își exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobile

1. Venitul provenit din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultura și exploatări forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Termenul va include în orice caz, toate accesoriile proprietății imobile, inventarul viu și echipamentul utilizat în exploatările agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și dreptul la sume variabile sau fixe pentru exploatarea zăcămintelor minerale și altor resurse naturale sau ca preț al dreptului de exploatare a acestora; navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică venitului obținut din exploatarea directa, din închirierea sau arendarea, precum și din orice formă de exploatarea a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 ale acestui articol se aplică, de asemenea venitului provenit din bunuri imobile ale unei întreprinderi și venitului din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderii

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant pot fi supuse impozitării în acest stat contractant, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, se atribuie în fiecare stat, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar putea realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau similare, în condiții identice sau similare, și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuite acelui sediu permanent.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente nici o dispoziție a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiției uzuale; totuși metoda de repartizare adoptată trebuie să fie de asa natura încît rezultatul obținut să fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru simplul fapt ca acesta cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere; totuși dacă acest sediu permanent vinde aceste bunuri și mărfuri, beneficiul i se va atribui.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuite unui sediu permanent se termina în fiecare an, prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente pentru a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile includ venituri tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile provenite din operațiuni de exploatare a navelor, aeronavelor și a vehiculelor auto în trafic internațional vor fi impuse numai în statul în care este situata conducerea efectivă a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de baza al navei sau, dacă nu exista un atare port, în statul în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica de asemenea, și asupra beneficiilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internațional de exploatare.

4. Cu toate prevederile dispozițiilor paragrafului 1 al acestui articol și ale art. 7, beneficiile provenind din exploatările navale, aeronavale și rutiere de către o întreprindere dintr-un stat contractant, folosite în principal, pentru transportul exclusiv între doua puncte situate într-un stat contractant, sînt impozabile în acest stat.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Cînd:

a) o întreprindere dintr-un stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un stat contractant și a unei întreprinderi din celălalt stat contractant și, fie într-un caz fie în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat contractant; cînd primitorul dividendelor este beneficiarul lor și subiect de impunere în celălalt stat contractant impozitul astfel stabilit nu va putea depăși:

a) 5% din totalul brut al dividendelor, dacă beneficiarul este o societate, alta decît societățile de persoane, care ar utiliza direct cel puțin 25% din capitalul societății la care subscrie;

b) 15% din totalul brut al dividendelor în toate celelalte cazuri. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, forma de aplicare a acestor limite.

Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acțiuni, din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator, sau alte drepturi, cu excepția creanțelor, ca și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni conform cu legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar deținerea pachetului de acțiuni în virtutea căruia sînt plătite dividendele este efectiv legată de activitățile desfășurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate să perceapă nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, decît în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celălalt stat, nici sa prevaleze vreun impozit, cu titlul de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, total sau parțial, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel perceput nu va putea depăși 10% din totalul brut al dobinzilor.

Dispozițiilor paragrafului 2 al acestui articol nu se aplică dobinzilor plătite în virtutea unui credit acordat și garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau un organism public (cuprinde instituții financiare sau bănci de stat).

3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare și de un drept de participare la beneficii, și, în special, veniturile din efecte publice, din titluri sau obligații, inclusiv premii și prime aferente acestor efecte, titluri sau obligații. Penalitățile pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat, unde societatea plătitoare de dobinzi este rezidență, un sediu permanent sau prestează servicii personale independente la o baza fixa situata acolo, iar creanta în virtutea căreia sînt plătite dobinzile este efectiv legată de activitățile desfășurate printr-un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuși, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd persoana care plătește dobinzile, fie ca este rezidență a unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor depășește suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plățile unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, numai dacă persoana care primește comisionul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit neputind depăși 5% din suma bruta a comisionului.

3. Termenul comisioane indica sumele plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comision sau orice altă persoană asimilată unui intermediar sau unui comisionar de către legislația fiscală a statului contractant din care provin astfel de sume.

4. Prevederile paragrafului 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent, iar obținerea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant obligația plății comisionului și un atare comision este suportat de sediu permanent respectiv, atunci comisionul se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană suma comisioanelor depășește, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă, conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele obținute într-un stat contractant și plătite către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea redevențe pot fi impuse și în statul contractant din care provin în conformitate cu legislația acelui stat, însă în cazul în care beneficiarul efectiv al redevențelor este supus impozitului în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu va putea depăși 10% din suma bruta a redevențelor

3. Termenul redevențe, asa cum este folosit în acest articol, indica sumele de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire, a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor și benzilor magnetice destinate radioteleviziunii și televiziunii, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau de comerț, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete, ca și pentru folosirea și concesionarea dreptului de folosire a unui echipament industrial, comercial sau științific, ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al unui stat contractant și are în celălalt stat contractant unde societatea plătitoare de redevențe este rezidență un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sînt efectiv legate cu activitățile desfășurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situație, se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd persoana plătitoare a redevențelor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, asemenea redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediu permanent sau baza fixa.

6. Cînd datorită relațiilor speciale dintre plătitor și beneficiar sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sînt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiar, în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată.

În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă, conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care acestea sînt situate.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant în care în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparținînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii personale independente, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sau acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

3. Cistigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor și vehiculelor și vehiculelor rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile legate de aceasta exploatare nu sînt impozabile decît în statul contractant unde, în conformitate cu stipularile art. 8, cîștigurile din astfel de activități sînt impozabile.

4. Cistigurile provenite din înstrăinarea altor proprietăți, decît cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3 ale acestui articol, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activități independente cu caracter similar sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd acest rezident are o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activității sale. Dacă are o asemenea baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Termenul profesii independente cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21, și 22 salariile, soldele și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitatea salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată și în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită din aceasta activitate este impozabilă în acel celălalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remunerația pe care un rezident al unui stat contractant o primește pentru activitatea sa salariala, exercitată în celălalt stat contractant menționat, dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal, și

b) remunerația este plătită de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerația nu este suportată de către un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerația pentru exercitarea unei activități salariate la bordul unei nave, aeronave și vehicul rutier exploatate în trafic internațional este impozabilă în

statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații primite de către un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau supraveghere a unei societăți rezidente în celălalt stat contractant, sînt impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile realizate de rezidentii unui stat contractant, ca profesionisti de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali,

precum și de sportivi, din activitatea lor profesională desfășurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat

2. Cînd venitul în legătură cu activitățile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revine acestuia ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 și 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt exercitate activitățile profesionistului de spectacole sau ale sportivului.

3. Venitul realizat din asemenea activități desfășurate în cadru unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impozitare.

Articolul 19

Pensii

Sub rezerva dispozițiilor art. 20, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident de către un stat contractant pentru o activitate anterioară nu sînt impozabile decît în acest stat, dacă legea naționala o stipulează.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice în legătură cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unități administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat.

b) Totuși, aceste remunerații sînt impozabile în acest stat contractant, numai dacă serviciile sînt prestate în acest stat și dacă beneficiarul remunerației este rezident al acestui stat care:

(i) poseda cetățenia acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor plătite în virtutea unor servicii prestate în cadrul unei activități exercitate pentru un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 21

Profesori

Remunerațiile profesorilor și celorlalți membri ai corpului profesoral, rezidenți ai unui stat contractant, care predau sau care realizează cercetări științifice într-o universitate sau o alta instituție de învățămînt, oficial recunoscută de celălalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat.

Articolul 22

Studenți și stagiari

Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant și care locuiește în celălalt stat contractant numai în scopul de a-și continua studiile, le primește pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere, studii sau de formare, nu sînt impozabile în acest celălalt stat cu condiția ca ele sa provină din surse din afară acestui celălalt stat.

Articolul 23

Impozite pe capital

1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, ca cele definite în paragraful 2 al art. 6, se impozitează în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Capitalul constituit din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau bunuri mobile aparținînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabil în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile aparținînd acestor exploatări, se impun numai în statul contractant în care este situata conducerea efectivă a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident dintr-un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.

Articolul 24

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de proveniență, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, se impozitează în acest stat.

Articolul 25

Metode de evitare a dublei impuneri

1. Dubla impozitare va fi evitata în următoarea maniera:

În ceea ce privește România, impozitul plătit de un rezident al României pe venituri și pe capital obținute în Costa Rica, în concordanta cu prevederile acestui acord, va fi dedus din totalul impozitului român exigibil, conform legislației fiscale române.

Aceasta deductie nu poate să depășească fracțiunea de impozit calculată înainte de deducere, corespunzător elementelor sale de venit primite în acest celălalt stat.

2. În ceea ce privește Costa Rica, veniturile obținute în celălalt stat contractant vor fi exonerate în totalitate.

Articolul 26

Nediscriminare

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile la care sînt sau pot fi supuși naționalii acestui celuilalt stat aflați în aceeași situație. Prin derogare de la prevederile art. 1, prezenta prevedere se aplică și naționalilor unui stat contractant care nu sînt rezidenți ai nici uneia din statele contractante.

2. Un stat contractant nu va mari impozitarea unui rezident din celălalt stat contractant, incluzind elementele de venit care au fost impuse deja în celălalt stat contractant, după expirarea perioadei prevăzute de legislației naționala, și în orice caz, după 3 ani de la finele perioadei impozabile.

3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.

Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sînt rezidente în acel stat oricare din deducerile, înlesnirile și reducerile de ordin fiscal, cu caracter personal, care sînt acordate persoanelor fizice rezidente, ținînd cont de starea lor civilă și problemele lor familiale.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deținut în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricărei obligațiuni în legătură cu aceasta care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile în legătură cu aceasta la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel și denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioadă de 3 ani de la data comunicării impozitului din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăți sau îndoieli rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentului acord. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezentul acord.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente. Dacă pentru facilitarea acestui acord, este nevoie de un schimb oral de păreri, acest schimb va trebui să se realizeze prin intermediul unei comisii constituite din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului acord și a legislatiilor naționale ale statelor contractante, cu privire la impozitele cuprinse în prezentul acord, în măsura în care impozitarea nu este contrară acestui acord.

Orice informație astfel obținută va fi ținuta secret, în măsura în care acesta este permisă de legislația statelor contractante și nu va putea fi divulgată decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor prevăzute în acest acord.

2. Dispozițiile paragrafului 1 al acestui articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau practici administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Nici o prevedere a acestui acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și ai altor organizații internaționale, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.

Articolul 30

Dispoziții finale

1. Prezentul acord se va supune aprobării conform cu prevederile constituționale din fiecare din statele contractante și va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări de aprobare.

2. Dispozițiile prezentului acord vor fi aplicabile astfel:

a) în cazul României, pentru impozitele pe venit și pe capital aferente perioadei impozabile, de la 1 ianuarie al anului calendaristic intrării în vigoare a prezentului acord;

b) în ceea ce privește Costa Rica, cu privire la veniturile obținute într-o perioadă fiscală, începînd cu 1 octombrie pînă la 30 septembrie din anul următor, sau orice alta perioada fiscală autorizata expres de lege.

Articolul 31

Denunțare

Prezentul acord va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să-l denunțe pe cale diplomatică, printr-o nota de denunțare pînă la 30 iunie al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui intrării în vigoare a acordului. În acest caz, prezentul acord va inceta să aibă efect la 31 decembrie al anului calendaristic în cursul căruia denunțarea va fi notificată.

Semnat la San Jose la 12 iulie 1991, în doua exemplare originale în limbile română și spaniola, ambele texte fiind egal autentice.

-------------